Defileul Lakatnik, pestera Temnata Dupka si monumentul sovietic

TIPĂREȘTE

Urmatoarea drumetie din excursia noastra, plecand de la Prohodna, pe drumuri la fel de inguste ca si pana aici, trecand prin mai multe tunele sapate in munte, prin niste imprejurimi naturale senzationale, avand ca vecina de drum calea ferata, a avut ca destinatie Defileul Lakatnik, alt defileu format de catre Iskar, un rau “nationalist” (toti cei 368 km ai lui curg exclusiv pe teritoriul tarii lui) care a muncit sute de milioane de ani, lasand in urma numai minunatii de defilee.

De la Karlukovo, am mers drum usor pe A2, pana la intersectia cu drumul 17, pe care am cotit-o si noi, pana cand am ajuns in drumul 1, apoi pe 16, pana am intrat pe "ulita Iskar".

Dupa ce am lasat autocarul in parcarea ingusta, de-a lungul drumului foarte ingust (a necesitat o plimbare de inca vreo 5-6 km pana am ajuns intr-o zona in care am avut loc de manevra de intoarcere a lui), ne-am pregatit sa urcam cei 250 m diferenta de nivel, pe poteca sapata in versantul calcaros vertical, pana la monumentul sovietic aflat la marginea platoului Lakatnik.

Punctul de plecare pe poteca se face de langa un restaurant cu terasa, de unde venea multa veselie si rasete, fiind plin. Noi aveam alta treaba, asa ca am fotografiat cascada de langa el, formata de izvorul Gitoliub, bucurandu-ne de racoarea ei, si am purces la drum.

Izvorul Gitoliub, conform panoului din zona (pe net l-am gasit Zhitolyub), este cel mai mare izvor carstic din Bulgaria, nascut din doua rauri subterane, Petrenska si Proboinitsa; tranziteaza cele mai de jos nivele ale pesterii Temnata Dupka (темната дупка) si se varsa printr-un spatiu ingust inspre baza stancilor Lakatnik, iar in urma ploilor bogate, debitul lui poate trece chiar si peste 1200l pe secunda!!!

Poteca ingusta urca pe langa peretele calcaros, si lina dar si accidentata, peste pamant, pietre sau trepte sapate in stanca, iar in unele zone fiind protejata de balustrada. Din loc in loc, acolo unde spatiul a permis, sub peretele de stanca, oarecum protejata, era cate o banca pentru odihna.

Poteca trece chiar prin fata pesterii (una din sutele regasite in zona) Temnata Dupka (Pestera intunecata), numita asa datorita calcarului negru din interior. Nefiind iluminata, am inaintat la lumina telefoanelor (cei care nu am fost prevazatori sa ne dotam cu o frontala), pe un singur fir, fiind ingusta galeria si am ajuns pana la punctul unde, opriti de un grilaj, am facut toti cale intoarsa, desi pestera se continua inca, avand km intregi de galerii si fiind compusa din 4 etaje.

Inainte sa ajungem la pestera, a ajuns la noi miros de mancare, de la terasa de la baza, desi este ceva inaltime pana acolo, facandu-ne asa pofta, incat vreo cinci dintre excursionisti chiar au facut cale intoarsa catre ea :).

Traseul foarte ingust s-a continuat pe marginea haului, pe laterala peretelui stancos, admirand defileul si toata panorama, cu casele din ce in ce mai mici, pana cand am cotit in spatele muntelui, in padure, unde era mai accesibil si mai usor, mai putin cateva portiuni mici de trecere, unde trebuia sa te cateri pe stanca.

Pana sus pe platou, la monument, sunt doua cai de a ajunge, dar dupa ce ghidul nostru a verificat-o pe cea din dreapta si a apreciat-o ca riscanta, am facut cale intoarsa si am luat-o pe cararea din stanga care mergea prin padure, dar au fost cateva fete care au ales sa mearga in dreapta, folosind traseul ingust, peste si prin stanca :) !

La capatul traseului s-a deschis un platou, unde am gasit monumentul sovieticilor, fara sa pot afla mai multe detalii despre el. Singura informatie primita a fost cea ca a fost ridicat in onoarea evenimentelor din septembrie 1923, si in memoria sovieticilor care au ajutat bulgarii in rebeliunea impotriva regimului comunist, dar nu garantez ca asa si este! Monumentul este construit din caramizi mari, rosii, avand o stea mare alba, vizibila de departe.

De pe platou am admirat toata privelistea statica, linistita, cu mult verde si cu casutele cu acoperisuri rosii, iar cand a trecut trenul fluierand, am avut senzatia ca sunt un copil in fata unei machete cu trenuleturi electrice :).

Normal ca si in excursia asta ne-a insotit, aparand de nicaieri, un catel. De data asta era alb, si a “ras” tot ce i s-a dat din pachetele celor ajunsi aici. La intoarcere, pentru ca nimeni nu i-a dat si apa, a fugit in viteza pe langa mine, si nu stiam ce face si ce l-a apucat, pana nu l-am vazut punandu-se pe burta si band dintr-un ochi de apa intr-o stanca sapata de vreme (vezi poza 65).

De pe platou, drumul se continua pana pe varful stancilor Lakatnik, traseu usor, prin padure, dar noi ajunsesem la capatul traseului propus, asa ca nu stiu cat mai este de mers.

---

VIZUALIZĂRI: 533 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI