Pe urmele aborigenilor din Australia

TIPĂREȘTE

Un naufragiat ajunge într-o pădure de pe o insulă fix în mijlocul unui trib de canibali. Disperat omul își îndreaptă privirea spre cer și spune :

-Doamne, sînt pierdut...

În acel moment cerul se luminează deasupra omului și aude o voce :

-Încă nu ești pierdut, ia o piatră și aruncă în capul șefului de trib

Omul așa face dă cu piatra, dar ratează

Se aude din nou vocea de sus :

-Ei, acum ești pierdut :)

Am crezut și eu că sînt pierdut. Am epuizat la început de an subiectele de scris pe AFA. De vină clar sînt eu, am fost prea harnic și am scris totul la zi. Dar până la o viitoare vizită undeva, și mai ales ca să nu uit cum se mai scrie pe aici un articol, am mai scos unul care se poate citi în următoarele :

În orice țară de pe acest glob în care alegem să petrecem o vacanță și poate dorim să aflăm un pic mai multe despre loc și locuitori vom afla și despre primii oameni din țara vizitată. Astfel dacă la noi au fost geto-dacii, pe locul Germaniei de astăzi triburile germanice își desfășurau activitățile de zi cu zi, în Franța din prezent au locuit galii, America a fost dintotdeauna un loc de emigrare, primii ajuns acolo din Asia acum 12000 de ani tot emigranți scria pe fruntea lor.

Cu ocazia vizitei de anul trecut am avut ocazia să învăț câte ceva despre acești prim-oameni din Australia prin intermediul muzeelor și nu numai, dar cea mai relevantă experiență a fost interacțiunea directă cu acest popor. Despre acești first people și urmașii lor doresc să scriu câte ceva în următoarele rânduri.

Despre primii australieni 

Primii oameni din Australia au ajuns acolo acum vreo 50000 de ani. Pe acea vreme Asia de sud-est era mai apropiată de acest continent, în fine pământul totuși se mișcă. Și nivelul oceanului era mai scăzut în consecință pământurile Australiei și Asiei era despărțită doar de o strâmtoare cu lățime puțin peste 100 km. Deci primii aborigent de acolo sînt. Australia țara continent și noua patrie ai acestor popoare a fost suficient de încăpătoare cât să se descopere la venirea europenilor în 1788 cca. 700 de triburi care vorbeau 250 de limbi. Cum arăta viața acestor aborigeni înainte să ajungă europenii acolo? Toate triburile s-au stabilit în apropierea unor ape curgătoare și un pământ suficient de fertil, păduri bogate în vânat sau proximitatea mărilor pentru aprovizionare cu pește. Nici eu nu făceam mai diferit adică nu locuiam în deșert dacă știam de existența pădurilor. Aceste popoare s-au dezvoltat în modul lor, aveau toate uneltele necesare traiului zilnic, infrastructură locală, obiceiuri, cultură, viață spirituală.

Viața echilibrată în felul lor avea să ia sfârșit definitiv o dată cu venirea coloniștilor englezi. Un fel de sfârșitul lumii pentru ei. Pe atunci erau estimați ca și număr la cca 1 milion de locuitori nativi australieni. După venirea europenilor au pierit mai mult de 90% din aceștia. Moartea acestor aborigeni au fost pe de o parte violente cu ocazia confruntărilor cu europenii pe de altă parte s-au datorat bolilor noi aduse tot de europeni fără a putea însă beneficia de un antidot.

A fost o tragedie pentru ei, europenii pur și simplu le-au furat pământurile lăudându-se că au descoperit meleaguri noi de pe acestă lume. Cei rămași în viață aproximativ 60000 care între timp au ajuns la 1/2 de milion nu aveau altceva de ales decât să se integreze.

În prezent mjoritatea aborigenilor s-au integrat în societate. Lucrează, învață, îi observăm chiar și în parlament. Cultura lor este împărtășită prin intermediul mass media, muzee, spectacole. Au drepturi multe, în unele zone au reușit prin instanță să-și recucerească pământurile. Dar per total au rămas o minoritate care în unele locuri se simte, nu totți au reușit să se integreze, mulți au probleme în a accesa servicii de sănătate sau altele, sînt mai multe victime de abuzuri la aborigeni decât la ne-aborigeni, accesează mai greu un job, rata șomajului este mai ridicat la ei... În unele locuri probabil cu populație predominant anti-aborigenă se observă discriminare, s-a ajuns până la faptul că în anumite cluburi, baruri sau restaurante nu au voie.

Auzim bineînțeles și despre succese ale lor, fie în materie de sport, cultură sau politică. Cultura și arta lor este promovată, chiar cu litere mari. Dar hai să vedem cum i-am observat eu personal în scurta mea ședere pe la Antipozi.

Experiența mea cu aborigenii

Așa cum am scris mai înainte existau 700 de triburi. Aceste triburi sânt grupate în funcție de zonele geografice. Astfel în funcție de zona geografică vizitată de mine în Queensland au locuit grupările bama și murri, koori și nunga în Victoria și Noul Wales de sud. Când mergeam pe stradă vedeam în primul rând asiatici aceștia sînt destul de majoritari în Australia, pe urmă albi și negri din Europa, SUA, etc, și o mică parte aborigeni. Pe aceștia îi puteam distinge pe loc după trăsăturile feței.

Din fericire o mare parte i-am văzut integrați în societate. I-am văzut lucrând ca agenți, polițiști, vânzători, angajați hotel, angajați diferite servicii, în muzeu, teatru, șoferi, etc. Dar din păcate o mare parte din cerșetorii văzuți pe stradă era tot din această categorie. Pe urmă mergeam seara pe străzi și prin parcuri și vedeam mulți din aceștia că nu au un acoperiș deasupra capului și locuiesc sub cerul liber. Am fost abordat de câteva ori de cerșetori aborigeni fie pe stradă fie în timp ce mâncam la vreo terasă. Din păcate am văzut și unul în parc care posibil să fi fost sub influența substanțelor interzise. Din punct de vedere statistic tot ei sînt cei care au mai multe probleme sociale.

O interacțiune mai fericită (cu aborigeni mai fericiți) am avut când apeleam la diferite servicii. De exemplu vânzătorul, șoferul, recepționerul de hotel cu care am interacționat aveau un job stabil bine plătit și fericiți, integrați în societate.

Dar cea mai lungă interacțiune cu aborigeni am avut-o în parcul tematic din Kuranda o mică localitate turistică dintr-o junglă în Queensland nordul Australiei. Acolo am avut ocazia efectiv să discut cu unul din aceștia, un angajat al parcului care efectua prezentarea aruncării bumernagului, suliței și prezentarea instrumentelor muzicale folosite de aborigeni. În final a urmat un spectacol pamagiri.

Pe lângă prezentarea acestor îndeletniciri de aborigeni am avut ocazia să-l întreb câte ceva și omul vorbăreț de altfel mi-a și răspuns. Astfel am aflat că nici unul nu mai trăiește în păduri/locuri unde trăiau înainte. Care a reușit lucrează diferite meserii enumerate de mine mai sus, copii merg la școală, învață, studiază, urmează o facultate, unii ajung mai sus chiar și în politică. Omul meu era angajat în parc full-time dar nu stă 8 ore acolo are câteva spectacole pe zi (în jur de 4) are și masă/transport asigurat, are o casă într-o localitate vecină, are mașină, copii merg la școală, soția lucrează și în concedii merge în vacanțe, zicea că a zburat până în Asia dar nu a mai specificat țara. Omul era trecut de tinerețe, avea și ceva burtă pe care nu prea are cum s-o ascundă în fine i-a priit civilizația dar probabil că la sală nu merge :)

La rândul meu i-am povestit de unde sînt, a auzit de Europa dar de România nu. Când a terminat omul mi-a mulțumit interesul acordat față de viața lor și mi-a dat mâna. Bacșiș nu se dă în Australia astfel o strângere de mână contează mai mult pentru ei. Exemplul meu cu acest aborigen este un caz fericit.

Despre cultura lor am avut ocazia să învăț foarte multe prin intermediul muzeelor vizitate. Începând cu muzeele de artă, muzeele de istorie-naturală, teatru, etc aborigenii au o secțiune doar a lor. În muzee pot să zic că arta lor este promovată cu litere mari. Despre aborigeni am învățat în muzeul orașului Melbourne, în muzeul de artă din Melbourne, chiar și în acvariul Melbourne. În Sydney la muzeul de artă contemporană mai mult de 50% este dedicat artei aborigenilor. Dar are și muzeul de artă o secție și chiar în muzeul maritim putem studia despre istoria ambaracțiunilor folosite de aborigeni.

În final pot să afirm faptul că mi-a făcut plăcere să cunosc aborigenii, să învăț despre ei, să interacționez cu ei.

---

VIZUALIZĂRI: 620 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI