Atena, încă o dorință împlinită

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Atena pe neprevăzute, din cauza unui bilet de avion foarte ieftin. N-oi fi plecat eu la sfârșit de noiembrie vreodată, dar toate pot să aibă un început, mai ales dacă biletul de avion este 19 EUR de persoană.

La prețul bun s-a adăugat și un orar de zbor bun. La dus (sâmbătă dimineața), am aterizat pe aeroportul din Atena la 8,05, cu 25 de minute mai devreme decât trebuia, ceea ce nu ni s-a mai întâmplat cu ocazia altui zbor, iar la 9,45 ne cazam la hotel. Au urmat duminica și luni alte două zile pline, iar zborul de marți a fost de dimineață, ceea ce mi-a permis să-mi intru și în atribuțiuni pe la mijlocul zilei. Și la întoarcere am avut un zbor bun și fără întârziere. În aeroport erau mai multe tâșnitori cu apă potabilă, n-am mai văzut în alte aeroporturi.

Misiunea mea de a scrie despre Atena este cu mult mai simplă având în vedere câte articole sunt scrise pe această temă, dintre care unele foarte bune. Ca de obicei, eu n-o să dezvolt foarte mult despre obiective, dar regăsiți asta în multe surse. Nu m-aș fi îndurat însă să nu scriu despre Atena, ca experiență proprie.

Cum spuneam și în articolul de cazare, d. p. d. v. al oamenilor străzii și al imigranților, despre care citisem că trebuie să mă îngrijorez, la Atena nu mi s-a părut mai rău decât la Glasgow, unde nu numai bărbați dar și femei dorm pe străzi, înconjurați de mizerie. La Atena nu am văzut mizerie în jurul imigranților. M-am întors nu de mult de la Londra și cred că am văzut mai mulți oameni dormind pe străzi decât la Atena.

Cât privește celălalt motiv de îngrijorare, hoții, peste tot pe unde am fost în ultima vreme am avut avertismente în acest sens. La Palatul Buckingam, la Londra, polițistul care patrula în zona noastră, făcea turul regulat ca să ne anunțe să ținem rucsacele în față și să avem grijă la buzunare pentru că sunt o mulțime de hoți în zonă. Pe podurile aglomerate ale Londrei am văzut mai mulți români, din păcate, la treabă, nu în scop turistic. Stăteau în locuri diferite și își transmiteau instrucțiuni prin telefon, după ce puneau ochii pe o potențială pradă, fără nici o jenă că în Londra sunt și alți români, nu puțini, care treceau pe lângă ei și îi înțelegeau. În Amsterdam cu nici două săptămâni în urmă aveam aceleași mesaje de avertizare în legătură cu hoții. Nu știu dacă trebuie să ne îngrijorăm mai mult pentru un loc și mai puțin pentru altul. Cred că trebuie să fim atenți și vigilenți, oriunde ajungem. Drept urmare, eu am plecat la drum cu inima deschisă, fără nici un fel de îngrijorare și la final nu pot să spun că pot să mă plâng din acest punct de vedere.

De la aeroport puteam să ajungem în piața centrală a Atenei, Syntagma, cu autobuzele, X93, X95, X96 sau cu trenul. Autobuzele trag pe un peron imediat cum ieși din aeroport în dreapta (în dreptul porții nr 5) și acolo sunt și casele de bilete. Pentru tren trebuia traversată șoseaua și urcate niște scări până la peron. Am luat autobuzul X95 pentru că ne-a fost mai la îndemână, era chiar pe peron când am ieșit noi, a costat 6 EUR de persoană și am făcut cu el 50 de minute până în centrul Atenei. Om fi făcut 10 minute mai mult decât trenul dar nu m-a deranjat deloc. Îmi place mult mai mult să călătoresc cu mijloacele de transport de suprafață, chiar dacă sunt mai puturoase puțin, dar așa am posibilitatea să văd mai mult. În autobuz erau ecrane cu stațiile, am mai văzut clădiri, câte un cartier, o biserică și de asemenea se derulau informații despre vreme pe următoarele 4 zile, ceea ce ne-a fost de mare ajutor.

Toate drumurile de la aeroport duc la piața Syntagma. De acolo până la Piața Omonia, unde am fost cazați, puteam să luăm metroul o stație sau să mergem pe jos 15-20 de minute. Aproape niciodată când am de făcut o jumătate de oră de la un punct la altul nu iau mijloace de transport, așa că și la Atena am mers foarte mult pe jos. Cum am devenit doctori în bagaje și nu aveam decât 2 rucsăcele mici, am preferat să mergem pe jos ca să facem cunoștință cu orașul cât de cât.

Am avut noroc de check-in la ora 9,45 întrucât anunțasem hotelul că avem zbor devreme și chiar dacă noi voiam doar să ne lăsăm bagajele la o cameră de bagaje, am avut surpriza să avem parte chiar de check-in, la ora aceea. Și dacă tot am început cu transportul aș termina cu modul în care ne-am deplasat prin Atena.

Când s-a terminat sejurul am zis să avem și cealaltă experiență, așa că am mers înapoi, la aeroport cu trenul. Am plecat pe jos din piața noastră, Omonia și până la piața Syntagma am făcut 15 minute iar de acolo am luat metroul albastru pentru aeroport, care merge aprox 30 de minute pe sub pamânt ca și metrou, după care se transformă în tren și merge pe la suprafață cam 10-15 minute. Metrou puteam să luăm și din Piața Omonia, care era la doi pași de hotelul nostru și să evităm mersul pe jos, dar la Syntagma trebuia să schimbăm pentru aeroport și pentru o stație ni s-a părut mai mare daraua decât ocaua, așa că am preferat să mergem pe jos. Toată călătoria cu trenul până la aeroport am auzit avertizări în legătură cu grija de bagaje și de buzunare.

Alt mijloc de transport a fost autobuzul turistic. Am cumpărat de la hotel bilete pentru city tour, linia roșie, pe care am dat 20 de EUR/persoană și au fost valabile 2 zile. Stația era și în stânga și în dreapta hotelului, în fața mall-ului cu 8 etaje, Hondos Center din Piața Omonia, la 2-300 de m, dar hotelul avea o înțelegere cu șoferii și ei opreau chiar în fața hotelului ca să ia sau să lase turiști. Noi nu am beneficiat însă de asta pentru că mi se părea jenant să opresc autobuzul când stațiile erau așa aproape.

În rest, am mers pe jos între 15-20 de km zilnic. Centrul Atenei înseamnă un triunghi în capetele căruia se află cele 3 piețe importante ale orașului, Syntagma, Omonia și Monastiraki, în jurul cărora se află cele mai multe puncte de interes ale orașului. De la o piață la alta ajungi pe principalele străzi care le unește: strada Stadiou, între Omonia și Syntagma, strada Athinas între Omonia și Monastiraki și strada Ermou între Syntagma și Monastiraki. Pe toate am mers și noi și toate sunt străzi largi, luminate, pline de magazine.

Athinas este de tip bazar, cu multe magazine și tarabe și tot aici sunt piețele de pește, de legume și de carne, dar și Primăria, unde au avut loc o grămadă de cununii în week-end-ul nostru sau piața cu porumbei de vis-à-vis, unde aveau loc ședințele foto ale mirilor. Stadiou este strada cu bănci, instituții dar și magazine, iar Ermou este strada largă, în mare parte pietonală, cu artiști stradali, restaurante, cafenele și magazine de fițe, cea mai animată dintre toate.

Am prins o vreme superbă pentru sfârșitul lui noiembrie. Au fost 17-18 grade în prima zi și soare strălucitor. Apoi s-a făcut din ce în ce mai cald, astfel că a treia zi cu toate că așteptam ploaie au fost în jur de 20 de grade. Ploaie nu am avut până la urmă dar norii se tot plimbau pe cer iar dimineața și seara a fost mai răcoare.

În prima zi am vrut să profităm de vremea frumoasă și să vedem și noi colina cu Parthenonul, cariatidele, templele ridicate în cinstea zeiței Atena, patroana orașului, teatrele… atât de renumite în lume, pe care și noi ne-am dorit atâta să le vedem.

Am plecat pe jos de la hotel, pe strada Athinas și am ajuns la bisericuța foarte veche, Monastiraki (Mica mănăstire) , care a dat și numele pieței în care se află. Tot în Monastiraki am fost duminică dimineața la Flea Market, un târg de vechituri unde ne-a plăcut să ne amestecăm cu localnicii, să vorbim cu ei și să le răscolim vechiturile în căutarea unui chilipir.

Am trecut pe lângă vestigiile Bibliotecii lui Adrian, i-am dat roată Forumului Roman, fostul centru comercial al Atenei, cu piesa de rezistență Turnul Vânturilor, care are o arhitectură superbă, cu reprezentări ale celor 8 vânturi pe fiecare latură și abia după o plimbare scurtă prin vestitul cartier Plaka ne-am îndreptat către dealul pentru care visasem la Atena.

Eu n-o să mă hazardez în nici o descriere privind Acropole. Din punctul meu de vedere sunt câteva obiective în lumea asta pe care nu ai cum să le povestești (sau eu nu m-aș încumeta), iar Acropole, unul dintre cele mai cunoscute monumente din perioada de aur grecească, mi se pare a fi unul dintre ele. Pur și simplu eu vă recomand să vedeți Acropole și atât. Și să mergeți în Agora, piața antică a Atenei, situată mai jos de Acropole, pe urmele lui Socrate, Aristotel și Sf Pavel.

Marea mea durere a fost ca la 3 luni distanță să găsesc la British Museum din Londra mare parte din Parthenon, cariatide și alte comori de pe Acropole. Mi s-a părut absolut nedrept și dacă toată lumea vizitează cu drag British, eu am bombănit într-una și nu mi s-a părut deloc corect să văd comorile multor țări etalate acolo. Nu mă interesează modul în care au fost dobândite. D. p. m. d. v. fiecare comoară ar trebui să stea la casa ei.

La sfârșitul lui noiembrie intrarea la Acropole a fost 10 EUR/persoană (pret pentru perioada noiembrie-martie), altfel costă 20 de EUR sau 30 de EUR un bilet combinat și cu alte atracții.

După ce am văzut și Sanctuarul lui Dionysos, am ieșit în strada pietonală Dionisiou, strada cu artiști stradali și tot felul de suveniruri, am trecut de Noul Muzeu al Acropolei, modernist, cu terasă, care se vedea foarte frumos de sus, de pe Acropole și am dat de Punctul infoturistic unde am intrat să luăm relații în cazul în care ar fi fost loc de o excursie în afara Atenei. Stând de vorbă cu doamna de acolo ne-am dat seama că nu avem timp de nici o excursie, sejurul nostru fiind prea scurt, dar ne-am lămurit că le putem face pe cont propriu cu altă ocazie.

Pentru Delfi, de ex, inima Greciei antice, care ne-ar fi interesat, o excursie cu prânz costa 100 de EUR de persoană, dar doamna de acolo ne-a spus de unde să luăm autobuzul care costa 16 EUR/sens, deci 32 în total și ne-a garantat că la fața locului o să ne descurcăm foarte bine. De la 32 de EUR până la 100, cât era excursia, nu prea se justifica prânzul. Așa că am luat informații și o să știm pentru data viitoare, acum ni s-a părut prea scurt totuși. De asemenea, fără excursii în insule la vremea aceea, așa că ne-am luat de-o grijă și din acest punct de vedere.

Plimbarea noastră a continuat la Templul lui Zeus Olimpianul, cel mai mare templu din Grecia, dedicat marelui Zeus, mult adorat în aceste locuri și Arcul (Poarta) lui Adrian care se află foarte aproape unul de altul. Practic, strada pietonală Dionisiou, face legătura între siturile arheologice celebre din centrul Atenei.

Pentru ziua 2 și 3 am luat bilete la city tour, linia roșie, prin intermediul hotelului. Intenționam să facem un tur complet și să ajungem pe la toate punctele de interes, dar și să facem o plimbare până în Portul Pireus sau până la Lacul Vouliagmeni, unde bus-ul nostru ajungea. Linia roșie ne-a fost recomandată de hotel dar am văzut și linia albastră care avea cam același traseu și era mai ieftină cu câțiva EUR. De asemenea, exista și o linie galbenă care mergea doar prin Atena.

În timpul programului de vară (01.04 – 31.10) bus-urile turistice sunt mai dese și mai scumpe (25 EUR/persoană) iar pe timp de iarnă (01.11 – 31.03), mai rare, dar mai ieftine.

Fiecare linie îți mai oferă câte ceva, reduceri pe la unele obiective sau restaurante. Linia noastră ne oferea o salată Dakos la restaurantul cu același nume, care se afla la stația nr. 14 din Piața Syntagma, chiar în stația bus-ului turistic. N-am încercat să o revendicăm pentru că de câte ori trecusem pe lângă Dakos Public Café ăsta n-am văzut mai mult de 2-3 clienți sau deloc, ceea ce m-a cam lămurit asupra localului.

Am profitat foarte mult de bus-ul turistic. Am făcut mai întâi un tur complet, ca să ne luminăm cu poziționarea tuturor obiectivelor și apoi ne-am tot oprit, când la unul, când la altul.

În prima zi cu bus-ul am avut prima oprire la Colina Filopappos, dealul amenajat ca un parc, în vârful căruia se află monumentul binefăcătorului zonei, Filopappos, un mare iubitor al culturii clasice grecești. Cu toate că eram la sfârșitul lui noiembrie am găsit multă, multă verdeață în parc și am făcut o plimbare care mi-a plăcut foarte mult. Din aleea principală care te duce în vârful dealului ne-am abătut după mai toate indicatoarele sau pentru punctele de view către Acropole, care de pe colina Filopappos se vede nemaipomenit. Așa am dat de o bisericuță foarte veche, am ajuns și pe colina mai mica, a Nimfelor și la Închisoarea lui Socrate care nu se știe exact dacă chiar a fost temniță pentru Socrate sau fiind foarte aproape de Acropole poate că ascundea ceva. În timpul celui de-al doilea război Mondial acolo a fost ascuns tezaurul și obiectele de artă. Important de știut că accesul pe colina Filopappos este gratuit și vă recomand ca între două muzee sau situri să faceți și o pauză de natură.

Ne-am mai oprit la Parlament (Vechiul Palat Regal), pentru schimbarea de gardă unde am revenit și într-o seară în timpul unei plimbări, așa că am prins o schimbare de garda și seara. Este o ceremonie simpatică, din cauza ținutei soldaților care fac parte din gardă (ținuta de zi este diferită față de cea de seară), care are loc în fața Mormântului Soldatului Necunoscut, durează 10-15 minute și se repetă la fiecare oră. Nu ratați pozele cu soldații de la Parlament. După ce se schimbă garda soldații fac poze cu publicul. Parlamentul nu se vizitează.

De la Parlament am intrat în stația de metrou-muzeu, care se află în imediata apropiere. Este vorba de stația din Piața Syntagma, construcție realizată cu ocazia Jocurilor Olimpice din 2004, unde sunt expuse obiecte care au fost descoperite cu ocazia lucrărilor de la metrou, iar zidurile au pereți de sticlă, ceea ce facilitează vizionarea straturilor antice.

Apoi am intrat în Grădinile Publice, cel mai important parc al Atenei, un fost parc regal care se află alături de Parlament și am ajuns la minigrădina zoo unde am văzut mulți, mulți papagali gălăgioși, zona de păsări, capre, un mic lac cu gâște și rațe, dar și un iaz cu pești și broaște testoase. Parcul ne-a plăcut foarte mult, astfel încât am prelungit vizita la cafeneaua de acolo.

După pauza de la cafenea am ieșit din parc prin lateralul din dreapta și am fost la Zappeion, una dintre cele mai importante clădiri istorice și arhitecturale, unde au loc tot felul de expoziții și conferințe. La data vizitei noastre era un fel de târg cu o grămadă de chestii de sărbători dar și cu lucruri foarte, foarte ieftine pe unde ne-am învârtit și noi preț de vreo oră și de unde am plecat cu câteva lucrușoare.

Ne-am urcat din nou în bus-ul turistic și următoarea oprire a fost la cele 3 clădiri reprezentative ale Atenei: Universitatea, Biblioteca și Academia. Din păcate n-am reușit să ne mai oprim la Muzeul de Arheologie care a fost pe listă, pentru că se făcuse foarte târziu și nu mai era deschis. Cu speranța că și mâine e o zi, am luat-o pe jos spre casă, pentru că aveam de căutat o tavernă grecească, unde voiam să ne încheiem seara, dansând. Muzeul de Arheologie, cel mai important muzeu din Grecia, care expune descoperiri arheologice prețioase, a rămas regretul nostru din Atena, pentru că nici în ultima zi nu a fost posibil, o tavernă din portul Pireus dându-ne tot programul peste cap.

Pe traseul liniei roșii am mai trecut, dar fără să ne oprim pe lângă mai multe muzee dar și pe lângă Stadionul Panathenaic.

Ziua a treia ne-am propus plimbarea cu bus-ul turistic până la Lacul Vouliagmeni, un lac termal, alimentat de izvoare subterane. Consultându-ne cu Chrisa de la hotelul nostru și cu saiturile de vreme, am ajuns la concluzia că nu merită pentru că în ziua aceea, ultima pentru noi în Atena, vremea se anunța ploioasă. Chrisa ne-a spus că nu avem ce face pe ploaie la lac și am fost de acord cu ea, astfel încât am ales să mergem la portul Atenei, Pireus, vechi de 2500 de ani. Măcar era mai aproape și puteam să nu ne dăm jos din autobuz, ci să ne bucurăm doar de peisaj, dacă ăsta ne era norocul. Până la urmă în ziua aceea nu a fost nici măcar un strop de ploaie. A fost înnorat o vreme dar apoi a ieșit soarele și a fost o zi superbă. Naiba să le ia de saituri.

Linia de city tour roșu are interchange la stația A7 pentru portul Pireus și la stația A5 pentru lacul Vouliagmeni. Schimbul cu linia Pireus l-am făcut așadar la stația A7, cea de la poalele dealului Filopappos, iar după ce a ieșit în șoseaua cu 3-4 benzi, autobuzul a ținut-o în linie dreaptă până la port.

Pireus este cel mai mare port, cel mai lung, pe care l-am văzut eu vreodată. Autobuzul ne-a dus până la terminale și a mers apoi zeci de km, dar fără să mai facă stații, pe o faleză superbă, cu multe porturi mai mici, pline de ambarcațiuni. Noi am ales să ne dăm jos și să facem câțiva pași la stația A9 aproape de stadionul Pace și Libertate și vis-s-vis de stadionul modernist Olimpiakos Pireu.

Câțiva pași ai noștri s-au transformat în toată ziua. Ne-am plimbat pe faleză, am admirat golfulețele mici cu ambarcațiuni și am nimerit la Paraka, o tavernă pe malul apei de unde n-am mai ieșit câteva ore. Taverna este numai în geamuri pe partea cu marea și era un soare care ne-a moleșit și pur și simplu am simțit nevoia să rămânem acolo și să terminăm cu toată lista din ziua aceea. Aproape că nu mai puteam respira când am ieșit de la Paraka, dar ne-am simțit foarte bine stând ca muștele la soare și am petrecut niște ore de care o să ne aducem aminte cu drag.

Ce/pe unde am mâncat în Atena? În afară de tot felul de prostioare stradale la care eu poftesc permanent în vacanțe, ca de ex souvlaki sau gyros care la vremea aceea erau 1-2 EUR, înghețata bună din Plaka (de 5 EUR), un iaurt înghețat cu fructe, semințe și sosuri, la 5-6 EUR paharul dar bun, bun, vis-à-vis de taverna Kotili, lângă Hansel și Gretel, zona Pieței Monastiraki, am mâncat și… mâncare.

În prima seară am mâncat la recomandarea hotelului în zona pieței Monastiraki, la Savvas, un restaurant imens, cu mai multe etaje, unde se perindă turiști sau localnici la foc continuu. Mâncarea a fost bună și am fost serviți rapid, așa cum ne doream. La Savvas am mâncat un platou mix pentru 2 persoane cu tot felul de cărnuri, sosuri, cartofi și un tzatziki, am băut tsipuro și bere și ne-a costat 35 de EUR cu tips. Cam mult pentru Atena, mă așteptam la mese de genul asta, de tip fast-food, mai ieftine. Platoul a rămas jumătate pe masă pentru că a fost imens.

La cafeneaua din Grădinile Publice ne-am oprit să ne odihnim puțin și să bem o cafea, numai că ne-am lungit cu vorba și ne-a apucat foamea. Am luat un meze de pește, un platou aperitiv pentru 2 persoane, cu anchoa, caracatiță, un pește afumat, tsațiki și câteva felii de pâine prăjită care a costat 17 EUR și ne-a fost suficient. Dar masa neprevăzută de acolo ne-a dus la peste 30 de EUR cu tsipuro, cafea și cappuccino.

Ziua am mai mâncat ce am mâncat, dar seara am ținut neapărat să ajungem într-o tavernă grecească să mâncăm bine și să dansăm grecește. Așa am ales, după ce am făcut un tur al tavernelor de pe străzile din jurul Pieței Monastiraki, taverna Kotili care se află vis-à-vis de Hard Rock Café. Dacă vreți să mâncați bine și să vă distrați, acolo o puteți face. Am mâncat meze de fructe de mare, Kleftiko, am băut tsipuro și bere și ne-a costat 50 de EUR, cu tips. Din partea casei am primit înghețată și un păhărel de mastică pentru digestie.

Duminică seara a fost o atmosferă demențială la Kotili. Luni, în plimbarea de seară am făcut un ocol ca să vedem ce atmosferă este într-o zi de luni acolo, convinși că n-are cum să fie la fel, dar grecii dansau și cântau de mama focului, iar cârciuma era plină ochi, la fel ca atunci când fusesem și noi. Petrecăreți grecii ăștia. Nu contează că e luni, duminică sau sfârșitul lui noiembrie.

Inițial noi am vrut să mâncăm în Plaka. Ni s-a părut că ar fi mai potrivit pentru noi la momentul acela și voiam să ne simțim bine, dar am făcut cale întoarsă după ce am intrat pe străduțele înguste și întunecate. Ospătarul care ne-a servit la cafeneaua din Grădinile Publice, cu care ne-am lungit la vorbă, ne-a spus să evităm pe cât se poate cartierul Plaka, zona Psiri, seara. Cartierul este foarte frumos ziua, ne-am plimbat pe străduțele frumoase, am mâncat bunătăți stradale, am băut cafele în mai multe locuri, dar seara nu ne-a plăcut deloc, chiar ne-a fost teamă. Zona nu era animată deloc, toate magazinele erau închise, cu obloanele trase, era întuneric, iar ospătarul ne spusese că pe acolo e raiul hoților și acolo s-au întâmplat cele mai urâte tâlhării. Așa că am rămas noi în aglomerația din Monastiraki și a fost foarte bine.

Masa de la Paraka, taverna din portul Pireus, unde am intrat să mâncăm rapid, dar am ieșit după câteva ore, terminând astfel cu programul pe ziua aceea, ne-a dus 70 de EUR, cu tips. Am mâncat un mix de bruschete și apoi un mix de fructe de mare, o doradă cu legume la grătar, am băut tsipuro, vin, bere… nici noi nu mai știm, iar din partea casei am primit gogoși cu mouse de ciocolată și tradiționala mastică, pentru digestie.

Atena este un oraș animat. În Monastiraki, în fiecare seară, erau tot felul de spectacole stradale iar aglomerația și agitația de pe străzile din jur, în special Adrianou, strada cu taverne gălăgioase te fac să te simți în vacanță, chiar și la sfârșitul lui noiembrie. Eu zic că în 3-5 zile ai putea să vezi cam tot ce are de arătat Atena dar îți trebuie mult mai mult ca să vezi tot ce e prin jurul ei.

Eu, una, n-am ajuns în multe locuri. N-am urcat și pe cealaltă colină importantă a Atenei, Lykavittos, n-am reușit Muzeul de Arheologie dar și alte câteva pe care le aveam pe listă, n-am făcut nici o excursie pe una din insulele apropiate, perfecte pentru o excursie de o zi, n-am ajuns la cimitirul cu morminte somptuoase, Kerameikos, nici la Delfi, unele obiective le-am văzut doar din city tour, cu care ne-am tot plimbat, nu m-am săturat de serile dintr-o tavernă grecească de pe Adrianou, aș vrea să mai mănânc un iaurt înghețat și niște fructe de mare... … așa că e loc de întoarcere la Atena. Am văzut atâtea oferte bune că îi va mai veni rândul, cu siguranță.

---

VIZUALIZĂRI: 5622 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI