Paris pur si simplu

TIPĂREȘTE

Paris pur si simplu (I)

La Budapesta ma imbarc in "sicriul zburator" un Boeing 737, "low cost" full, care pentru 87 Euro (programare cu 2-3 luni) ma depune in 2 ore pe aeroportul Orly Sud. Sunt avioane care au deja 10 ani de utilizare, mici, in care nu primesti nimic, nici macar un pahar cu apa sau o scobitoare si din care cind cobori, mai primesti si un picior in fund (gluma), dar ce-ti pasa, in 2 ore esti in orasul visurilor tale, in care revii an de an, caci cel ce- i calca pragul e mereu animat de dorintza de a se intoarce. Parisul e ca un drog, ca un magnet gigant careatrage intreaga planeta... In timpul zborului, pilotzii unguri te anuntza ca esti la 11. ooo de metri, ca afara e frig, sunt minus 57 de grade, ca nu prea e oxigen mult pe acolo si ca vor urma niste turbulentze. Automat iti vine in minte cartea "Marile accidente aviatice ale lumii", pe care nu v-o recomand, ca n-o sa mai umblatzi decit cu bicicleta.

Iata-ma deci in orasul lumina, care consuma azi intr-o zi energia electrica ce-o consuma intreaga Romanie intr-o luna pe vremea dictatorului. Trag la "Hotel du Bon Marche", un hotel plin de magrebieni dar care e condus de un roman, Mr. Clejan nu e prezent dar sotia lui amabila ma invita sa-l astept in fata hotelului caci nu va intarzia mult. Mi s-a spus in tara ca daca-i duci cateva cutii de Gerovital iti face rost de o camera mai ieftina. Obosit maasez pe pragul de la intrare al hotelului si... adorm. Noroc ca asfaltul e cald. Dupa doua ore apare si mr. Clejan, fost om de afaceri in Bucuresti. As dori o camera, ii dau tot gerovitalul ce-l am la mine... dar nu tzine, "Ooo, de mult eu nu ma mai tratez decat cu fiole! " Avem camere, dar foarte scumpe. Patriotismulnu tzine... Plec. prima noapte o dorm sub Tour eiffel, alaturi de alti turisti. noroc ca e cald. A doua zi gasesc o camera ieftina la un hotel din lantzul Ibis. Receptionera imi face o reducere de 40%, e extrasezon si are voie. Ma recunoaste si isi aduce aminte de periplul ei prin Transilvania.

Orasul e atit de bine luminat, incit, in mijlocul bulevardului Champs-Elysee, care are 80 de m latzime, poti citi ziarul si la 2 noaptea! Exista un Paris vechi si un Neo-Paris care e un oras dinamic, ce nu s-a oprit din evolutzie. Daca din Roma scotzi tot ce-au creat romanii, din Londra scotzi tot ce-au creat regii lor, vor ramine doua orase anoste. Dar in Paris apar mereu lucruri noi. In perioada Mitterand a aparut TGB (tres grande bibyotheque) pe malul Senei, (intrare gratuita) un Colosseum al literaturii universale. Tot atunci a aparut si Manhattan-ul Parisului, cartierul Defense, unde gasesti constructii in toare formele geometrice cunoscute azi. Apoi a mai aparut Disney Land sau France-miniature, un parc in care 250 de atractii turistice franceze apar la scara 1/50. Turnul Eiffel iti ajunge pina la piept iar Catedrala Notre Dame, pina la genunchi. Cred ca fara Paris, Terra ar fi o planeta banala, fara viatza, precum sunt multe alte milioane deplanete sterpe ce plutesc prin spatziu. E o fericre sa fii contemporan cu un astfel de oras!

Si noi romanii am avut, intre cele 2 razboaie un mic Paris la Bucuresti, avem un arc de triumf, avem aceleasi cladiri pe bulevardele din centru ca si cele 12 bulevarde ce duc la Arcul de Triumf din Paris, in capitala se vorbea frantuzeste (in orase franceza ajunsese aproape a doua limba nationala), nu ajungea tushul colorat de pe revistele PIF, Asterix, Tintin, sau Paris Match sa se usuce, ca ele erau deja citite la Bucuresti. Dar Micul Paris n-a durat, hot-dogii si computerele ce vorbesc doar englezeste au distrus acest vis frumos al bunicilor nostri.

Punctul de pornire al vizitarii orasului este punctul zero, un cerc de var din fatza Catedralei Notre Dame, de unde pornesc de altfel si toate drumurile nationale franceze. In acesta catedrala de 800 vechime de ani s-au cununat doi oameni celebri "N"ai planetei: Napoleon Bonaparte si Nastase Ilie. Suntem pe insula Lutece, in mijlocul Senei, insula care are aspectul unei salupe, ce asteapta vint din pupa, dar e ancorata putenic de maluri de 6 din cele 33 de poduri ce traverseaza Sena, fiecare cu istoria si design-ul lui specific. Prin Sena, ajung zilnic in Paris, peste 4 milioane tone de nisip si mil (aluviuni), grea sarcina pentru Directia departamentala a Apelor si Primarie! Pe apa gri a Senei, zilnic e un du-te vino de vaporase (bateaux-mouche) care, seara, transforma Sena intr-un fluviu plin de licurici fara stare, dominat in capatul lui sudic de un gigantic pom de craciun, ce se descarca tremurind si fulgerind, la fiecare 10 secunde si din virful caruia o raza de lumina, aidoma unui far, baleiaza intreg orasul la fiecare 30 de secunde. Este vorba de Turnul Eiffel, deasupra caruia flutura tricolorul francez, steagul cu cel mai inalt "port-drapel" din lume (345 m). Turnul a fost construit cu otel provenit in proportie de 40% din Transilvania, de la combinatele siderurgice din Hunedoare si Resita in 1887. Atit acest turn cit si cel din Montparnasse, au fost aspru criticate de parizieni. La ce bun o sonda de extractie a tzitzeiului in Paris? , zicea Emil Zola. La ce folos un menhir tuciuriu in capitala noastra, mai zic si astazi multi parizieni cind privesc Tour de Montparnasse. dar, primul a devenit simbolul orasului iar al doilea un excelent punct turistic de observatzie. Colina Montmartre este un al treilea punct de observatzie, seara, intreg orasul se asterne la picioarele tale, ca un imens covor de jar ce se reuneste la orizont cu acoperisul stelelor. Dar, ca sa ajungi pe colina pictorilor, treci mai intii prin Pigalle, cartier rau famat, un fel de Soho londonez, sau un carteir cu felinare rosii din Amsterdam. Cind ii intrebi pe francezi ce cauta acest cartier intr-un oras exultind de civiliztaie si cultura ei raspund: " Oooh, Pigalle, nu e pentru noi, noi ne-am saturat de asa ceva. Pigalle e pentru voi, pentru americani si japonezi, care la ritmul lor invers diurn-nocturn, se simt mai treji noaptea decit ziua. " Pe la 5 dimineata, linga Moulin Rouge, cind palele bordate de neon rosu ale morii se opresc si luminile se sting, apar menajerele, care spala cu jeturi de apa, toate pacatele noptiilor de urgie, adeseori in aer liber, din Pigalle. Politzia supravegheaza, vede tot, dar nu intervine. Pigalle e o afacere de miliarde. Urcind pe starda Blanche, vezi atelierele pictorilor Van Gogh, Gaugin, Picasso, Toulouse Lautrec. Dibuiesti mansarda cu un singur pat in care dormeau Picasso si prietenul sau Max, unul dormea ziua, celalalt noaptea. Ajungi in Place du Tertre, unde asiatici iti decupeaza profilul intr-un minut pentru 1 Euro sau iti creioneaza portretul in 30 min pentru 10 Euro. Noaptea, piatza se transforma in terasa in aer liber. Colina te intoarce cu 150 de ani inapoi, dar coborind treptele ce le continua pe cele ale bazilicii Sacre Coeur, parasesti colina si reintri in tumultul afro-asiatic al vietii actuale. Tati si cartierul indian nu sunt departe. Dar, vis-a-vis de Pigalle, parizienii si-au spus parerea si, in 2005, au aparut primele pancarte, "Vrem un cartier moral si curat! "Usor de zis, greu de facut!

De-a lungul Senei gasesti zeci de buchinisti, care iti vind capodopere ale literaturii universale la kilogram, in cartierul latin si studentesc, plin de anticariate si mansarde ieftine, gasesti un mega-anticariat (Gibert Jeune) unde potzi gasi intreaga colectie a calatoriilor extraordinare ale lui Jules Verne, Sherlock Holmes sau Shakespeare la 5-10 Euro. Cineva a calculat ca daca toate cartile din Paris ar fi puse una peste alta ar intrece de 3 ori inaltimea Turnului Eiffel. In zona mai e un anticariat (celebrul Shakespeare and Shakespeare) unde daca dai cu matura o zi sau ajutzi la vinzarea cartilor englezesti, ai un pat noapte gratis printre rafturi si acces la grupul sanitar, poti astfel economisi 35-40 Euro, pretul unui hotel foarte, foarte ieftin. Daca stai rau cu banii, te poti caza si la hoteluri "Formule 1", cu 20 euro, trei in camera, la "Auberge jeunesse", sau la Hostel-uri (8-10 euro patul), cate 5-6 in camera, dar grije mare, trebuie sa dormi cu rucsacul in pat. Iar daca stai foarte, foarte rau cu banii rau, ia-ti cortul in spinare si mergi la mega-campingul de langa Bois de Boulogne, unde pentru cativa euro ai asigurat un loc de campare. La Formule 1, Auberge Jeunesse, si Hostel-uri, trebuie sa te programezi din vreme, de obicei se achita prin card prima noapte de cazare dar uneori gasestin "ad-hoc" camere sau paturi libere, daca ai putin noroc... Dar acestea 3-4 mijloace de cazare ieftina sunt excentrice, situate la periferia Parisului si mai dai ceva bani pana sa ajungi in centru. Asa e si la hotelurile centrale, rezervarea inainte! , pe care o poti face usor si printr-o agentie turistica de la noi fin tara.

O alta atractie a orasului, putzin cunoscuta, este rue Cavalotti. Aici, locuitorii ei au reusit sa imbine utilul cu placutul. Aproape toti comerciantii strazii aveau magazine la parter si locuinta la etaj, dar vinzarea nu prea mergea. Cuiva i-a venit ideea sa picteze pe storurile magazinelor picturi celebre de prin cele 60 de muzee din oras. Dimineatza, pina la ora 10, strada e un muzeu in aer liber, apoi storurile se ridica, si turistii devin cumparatori. Spre seara, dupa ora 18, cind storurile pictate coboara, strada devine iarasi muzeu.

Daca Versailles este impregnat pina la refuz de personalitatea lui Ludovic XIV, Parisul est impregnat de cea a lui Napoleon I si III. (Napoleon si Ceausescu aveau aceeasi inaltzime, 165 cm, dar asemanarile se opresc aici) si de cea a prefectului sau, baronul arhitect Haussman, cel care a proiectat bulevarde largi, parcuri minunate, cladiri nu mai inalte de 4 prajini (anti-seismice si anti-tero! ), si o multime de alte edificii si poduri de peste Sena. Fermecatoare sunt si pasajele si galeriile acoperite cu sticla ce reunesc arterele mari de circulatie, frecventate zi si noapte, pline de talciocuri, cafenele, terase, galagie si... miros de urina. In Paris o mare problema sunt dejectiile de animale, parizienii sunt mari iubitori de caini. Viata la Paris nu e ieftina iar locuitorii sunt in general mai egoisti si mai celibatari decit cei din restul Frantei. Interesante sunt si "pietzele de pureci" (vechituri) de la portile Parisului (Clignacourt, Vanves) la sfirsit de saptamina. Aceste porti si cate un vechi zid, delimiteaza orasul istoric de multimea de orasele satelite ce au inflorit concentric. Ai nevoie de 20 Km sa intri in vechul Paris si tot de atitia ca sa iesi. De aceea, pt a evita ambuteiajele, e bine sa vii acolo cu trenul, cu avionul sau cu autocarul. Pentru cei ce doresc sa admire cea mai spectaculoasa perspectiva stradala din lume, e suficint sa ajunga pe Arcul de Triumf. Va avea in fatza bulevardul Champs-Elysees, lung de 2, 5 Km iar in "oglinda retrovizoare" daca nu cumva aveti privire cameleonica, bulevardul Marii Armate, lung de 7 Km. Deci apoape 10 Km de perspectiva bulevardiera cu Arcul de Triumf stravechi, inalt de 50 de m si in celalalt capat al acestei mega-artere, arcul de triumf modern (L'Arche de la Defense) de trei ori mai mare. Pe Champs Elysee e bine sa te opresti la o cafea, sau la un pahar de vin rosu, doar daca ai in buzunar minimum 10 Euro. Scaunele teraselor si cafenelelor sunt indrepate spre trotuar, unde poti admira spectacolul intregulul mapamond la plimbare. Din 10 oameni, 9 sunt turisti. La radacinile sutelor de plopi ce bordeaza bulevardului s-a injectat beton, pentru a putea, in prag de iarna sa sustzina milioanele de becuri colorate, a caror aprindere in preajma Craciunului e un specatcol cu public, de importantza etapei finale a turului ciclist al Frantei. Noaptea, Parisul luminat feeric, pare mai frumos decat ziua. Aici poti citi "Paris Match" in mijlocul strazii la miezul noptii.

In Paris, poti face economii! Mincatzi la magazine chinezesti, cu 1, 5-2 Euro, primitzi o portie mare de orez fiert si un betzigas cu frigarui cu carne de pui, toate frumos ambalate, plus o plecaciune din partea casei. Ceretzi prin gari sau autogari de la automatele de cafea (un pahar mare de apa fierbinte) (nu o vetzi primi totdeauna) si dizolvati in el cafea sau ciocolata calda adusa in plic de acasa. Altfel o ciocolata calda minuscula poate costa si 6 Euro. Mc Do e de 2, 5 ori mai scump ca in Romania. Circulati numai cu metroul (pret 1, 40 Euro biletul) sau pe jos daca aveti picioare bune. Fantanile Wallace, de culoare verde, ofera non stop apa potabila. In Pigalle, sau pe colina Montmartre, gasesti franzelutze pline cu sunca, peste si salate la 3, 20 euro. Sunt satioase. Mai iei o Cola cu 1 euro si gata pranzul. In cafenele, unde esti servit imediat, primesti o cafea mica, cat 2 degetare, dar concentrata la 1, 20-1, 40 euro, insotita de un biscuit si un pahar cu apa. Dupa ce-ti aduc nota de plata, chelnerii nu se supara sa gaseasca in farfurie 20-30 de centime.

In Luvru admirati, pe langa Gioconda si Nunta lui Cana, "Corabia meduzei" a lui Theodore Gericault. E o opictura cat un ecran de cinema, inspirata dintr-un fapt real, Prin anul 1800, un grup de colonisti se intorcea din Africa. Corabia lor a ramas impotmolita intr-un banc de nisip (Arguin) Citiva dintre pasageri au improvizat o pluta. Aveau la ei provizii putzine, un butoi de apa si o lada de biscuitzi. Au plutit in deriva 3 saptamini. A aparut canibalismul. Citiva au supravietzuit totusi. Din pacate Gericault a amestecat in vopsele si gudron care incet incet se degradeaza. Mona Lisa, cea mai celebra, valoroasa si furata pictura a tuturor timpurilor va va dezamagi, sta singur-singurica intr-o sala amenajata de japonezi la vreo 10 metri distanta de tine. Ai nevoie de "zoom" sau binoclu s-ai vezi zambetul sau pistruii... "

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 4042 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI