Poftiţi la masă, în Kavala!

TIPĂREȘTE

La finalul seriei mele dedicate vacanței „kavaleze” , după ce v-am tot plimbat pe la plaje, prin toate ungherele Kavalei, pe la „bolovanii” antici de la Filippi, prin adâncurile din peștera Alistrati, era cazul să vă invit la masă ademenindu-vă cu bucate delicioase, așa cum numai grecii știu să facă!

Țin să menționez că anul acesta, la mijloc de iunie, în Kavala, la taverne am mâncat cel mai bine din ce îmi amintesc eu de câțiva ani încoace, și când spun „bine” mă refer la calitate, preț și cantitate, luate toate acestea în considerare. Un alt aspect important este că, dacă alte dăţi, la taverne erau băieţi sau fete angajaţi de te miri unde, din ce ţări, care invitau turiştii în graiuri de tot felul să treacă pragul localurilor, pentru prima dată am fost serviţi numai de ospătari greci.

În Kavala, ca mai peste tot în Grecia, tavernele și terasele abundă, fiind greu de stabilit la care să te hotărăști să rămâi la masă. Fireşte că le-am avut în vedere pe cele din zona portului, peninsula Panagia, în general, zona centrală, acolo de unde bate inima orașului. Am tras cu ochiul chiar pe tripadvisor pentru a ne hotărî cu care începem și apoi cu care să contiunăm????, strângând o listă de localuri pe care să le avem în vizor. Acum să nu credeți că le-am luat pe toate la rând, că era imposibil, dar am experimentat o panoplie de câteva taverne, fixându-ne chiar și una preferată. Și în plus de atât, am încercat o gamă largă de preparate culinare așa cum nu mai făcuserăm de multă vreme.

Taverna Psaráki (Ψαράκι)

La taverna asta am mers prima oară când am venit în centrul orașului, eram în prima zi, abia sosiserăm în Kavala și eram rupți de foame. Taverna are o poziție excelentă, în portul de yachturi și nu e chiar o tavernă de rând, ci mai degrabă una de soi. Psaráki. vine de la grecescul psaria (ψάρια) =pește și, din ce văzusem eu, meniul cuprinde o gamă largă aproape numai din pește și fructe de mare. De la masă, priveliștea spre peninsula Panagia în depărtare și frumoasele ambarcațiuni de clasă în proximitate, este uimitoare.

Desigur, de ceva timp ne era gândul numai la kalamari, așa că nu ne-a prea fost greu să comandăm: câte o porție de kalamari la care am primit câte un sos de usturoi, skordalia, o porție de supă de pește pe care am sheruit-o și vin alb, sec care să alunece bine după fructele de mare. Serviciul bun, prompt, preparate gustoase, fără însă să ne dea pe spate, cam așa s. -ar putea descrie pe scurt experiența la Psaráki. Cât despre nota de plată, n-aș zice că a fost prea mare: 30,70 €, odată cu aceasta au venit şi câteva cubuleţe de pepene galben din partea casei. Măsurile pentru evitarea răspândirii covid existau, deși eram la început, imediat după deschiderea sezonului turistic, și parcă toate erau luate timid.

Recomand Psaráki, ne propuseserăm şi noi să mai revenim, dar n-a mai fost să fie!

To Araliki

După ce am urcat în peninsula Panagia, chiar din cea de-a doau zi a vacanţei, ne-am lămurit că Poulidou Odos este strada cu taverne, restaurante, cafenele. Am nimerit acolo pe la orele prânzului după ce colindaserăm străzile Panagiei şi ni s-a făcut poftă brusc la vederea mâncării aduse unor clienţi de la mesele de afară, pe lângă care am trecut. Ne-am oprit şi noi că ne plăcea ce vedeam, iar băieţii de acolo, foarte săritori ne-au poftit la o masă mai mică, de două persoane. Amplasarea tavernei este foarte avantajoasă: peste drum de Imaret, hotelul de cinci stele, fost aşezământ de învăţământ musulman, practic, unul dintre edificiile istorice ale Kavalei.

Am primit repejor meniurile pe care le-am studiat un pic, apoi am comandat: bouyourdi, kalamari, cartofi prăjiţi, vinul casei. Am primit imediat pâine prăjită care mirosea demenţial, de gust nici nu mai zic. Kalamarii au fost grozavi, iar bouyourdi chiar şi mai şi, ne-a declanşat aşa un apetit pentru acest fel de mâncare, că toată vacanţa l-am comandat pe la toate tavernele unde am mâncat.

To Araliki se bazează pe bucătăria clasică grecească, are preparate din carne de toate felurile, grătar, cuptor, etc.

Fireşte că am cuvinte de laudă şi recomand şi To Araliki, de altfel acesta are faimă foarte bună, clienţii îl clasează pe primul loc în preferinţe, în materie de localuri în Kavala.

La final, nota de plată a fost subţire (18,60€), bine, nici masa n-a fost consistentă, dar ne-a plăcut prea mult acolo ca să nu zăbovim un pic. Am primit şi desert din partea casei: două îngheţate la cornet.

Sousouro

Sousouro este un local ceva mai fiţos, cu oareşce pretenţii, de aceea l-am avut în vedere pentru a-l avea drept gazdă într-o zi de duminică, pentru o cină festivă. Este situat pe una dintre străduţele centrului vechi, exact pe lângă biserica Agios Nikolaos, reperul Kavalei în materie de lăcaşuri de cult.

Specificul acestui local sunt grătarele şi, în general, cele din carne de miel, vită, porc sau tocături.

Personalul foarte amabil: imediat am fost poftiţi la o masă pe care noi am vrut-o afară, de îndată ne-au fost aduse meniurile. Le-am studiat şi am decis că pe lângă deliciosul bouyourdi, să luăm şiş kebap şi o salată de roka, o plantă asemănătoare rucolei, cea cu gust amărui şi picant. În plus, ne-am delectat din nou cu vin alb, demisec, Malamatina. Şiş kebapul a fost foarte gustos, el a venit sub forma a două frigărui zdravene asezonate cu legume la grătar, aşezate pe două lipii, cu garnitură de cartofi prăjiţi. Salata de roka, avea merişoare, migdale şi brânză rasă, o bunătate!

În plus, muzica în surdină ne încânta urechile, iar atmosfera de pe străzile din centru era minunată. Nu ne mai venea să plecăm, dar a trebuit să cerem la un moment dat şi nota de plată: 21,20 €, subţirică, başca am primit din partea casei şi cubuleţe de pepene roşu drept desert.

Nemesis

Desigur că în Kavala, după cum v-am spus, există numeroase taverne, însă chiar de la început una ne-a atras toate privirile, căci era genul acela de local popular, cu multe mese afară, tot timpul ocupate şi care te face să crezi că are mâncare gustoasă şi nu prea scumpă, din moment ce toată lumea îl preferă. Fireşte că ne-am uitat lung o dată, de două ori, pe urmă ne-am zis de ce nu? Trebuie să încercăm şi noi.

Părea că toată lumea se opreşte la Nemesis, aveau şi tavernele vecine muşterii, dar nu ca aici, în plus părea că totul mege ca pe bandă rulantă: se aduceau cantităţi apreciabile de mâncăruri, erau o sumedenie de ospătari, fiecare cu un teritoriu bine delimitat de deservit, totul foarte bine organizat.

Cu o poziţie excelentă, pe malul mării, lângă port, Nemesis se afla în calea tuturor, iar terasa sa foarte generoasă, amplasată peste strada Antistaseos, arareori avea vreo masă liberă, că trebuia să ocheşti bine momentul când vroiai să te aşezi să mănânci. Pare că este o afacere la scară largă, uneori parcă industrială, dar recunosc că mâncarea este bine gătită, iar preţurile fac diferenţa. I se făcea publicitate şi la postul local de televiziune, deţinea şi o aplicaţie ce putea fi descărcată pe telefon, deci managementul firmei se gândise la toate căile de a face localul cunoscut. Efectuează şi livrări la domiciliu. Am văzut aici oameni de toate felurile: de la localnici simpli, parcă veniţi cu familia de la ţară la oraş să se simtă bine într-un cadru natural frumos, la turişti mai pretenţioşi, sau alţii fără exigenţe mari, la kavalezi mai de soi veniţi să discute treburi serioase, dar şi din tineri familişti sau nu, ba chiar şi angajaţii care nu mai erau de serviciu, se strângeau la mese şi petreceau. M-am convins că Nemesis nu avea o anume tipologie de clienţi, ci, pur şi simplu, lumea îl alegea din instinct. Aşa am făcut şi noi, zilnic, una dintre mese, prânzul sau cina o luam la Nemesis, în plus, nu avea pauză de siestă, fluxul era continuu.

Complet se numeşte Estiatorio Tsipouradiko Nemesis, adică localul al cărui specific este carnea la cuptor, iar tsipouradiko vine de la tsipouro adică un fel de ţuică, deci acolo se bea binişor şi alcool tare.

Încă de la început, de prima oară când i-am fost clienţi, am fost plăcut impresionată la vederea meniului odată ce ne-a fost adus. Destul de stufos, cu coperți tari, ca o carte serioasă, acesta se prezintă în patru limbi, printre care şi română şi în el se face referire la semnificaţia numelui localului pentru greci şi logo-ul ales să reprezinte afacerea, cel ce aduce cu o farfurie sau cu celebrul disc din Phaistos.

Preţurile sunt cu adevărat foarte accesibile, iar porţiile generoase, singurul aspect negativ ar fi că la final nu se oferă nimic din partea casei, cred că totuşi ar fi fost prea mult.

Aşa se face că ne-am înfruptat cu tot felul de bunătăţi, de pildă, prima noastră comandă a fost de bouyourdi, pește galeos (rechin tânăr) cu sos skordalia (nuci pisate cu piure de cartofi şi usturoi mărunţit), o porţie de cartofi prăjiţi, tigaie de pești proaspeți, prăjiți, bere și vin, apa fiind ca din ipoteză, la fel și pâinea. Excelente toate, iar nota de plată s-a dovedit a fi ușurică:22 €.

Pe urmă, văzând de ce festin culinar am avut parte, am prins curaj și am experimentat multe preparate din meniu, uneori repetând ceea ce ne plăcuse mult: caracatiță la grătar, pilaf cu midii, midii saganaki, midii natur, kalamari mai tot timpul, pești gavroși sau din captura zilei, salată grecească (choriatiki), salată roka, taramosalata, dovlecei prăjiţi, etc. Niciodată nota de plată nu a sărit de 30 €, spre bucuria portofelului. Apropos de portofel, plata am făcut-o mereu cu cash, dar se putea la fel de bine și cu cardul, însă grecii au așa o sclipire în ochi când văd bani gheață, că nu aș fi vrut nicidecum să fiu lipsită de licărirea din privirea lor, mai ales când sesizau că e rost și de un mic bacșiș.

La Nemesis chiar ne-am delectat papilele gustative într-un local aflat la limita tradiționalului îmbinat cu comercialul, însă, în mod clar, foarte popular și foarte căutat unde se comandau cantități uriașe de mâncare. Rar mi-a fost dat să văd cum chelnerii erau cocoșați la propriu de munții de farfurii ce erau aduse clienților, oricum se mai produceau uneori și încurcături de comenzi, dar totul se rezolva din mers, iar lumea se declara mulțumită la vederea mâncării apetisante.

Concluzie

În Kavala ne-a fost mai mare dragul să mâncăm la taverne, recomand oricărui zona portului și cea centrală, inclusiv Panagia, pentru a se opri la masă, chiar dacă ai fi tentat să zici e scump, dimpotrivă, e destul de accesibil să mănânci aici, iar atmosfera e deosebită. În plus, mâncarea-i curcubeu pe cerul gurii, nu altceva!

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 9314 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI