Guachinche El Cordero, restaurantul de la marginea plantaţiei de banani

TIPĂREȘTE

Pe când mă informam cu privire capitolul gastronomic canarez, nu de alta dar să-mi fac idee cu privire la ceea ce le-ar plăcea papilelor noastre gustative, mi-a picat sub ochi pe youtube un filmuleţ al unor conaţionali stabiliţi de ceva vreme în Tenerife despre un local deosebit. Cum prezentarea mi s-a părut interesantă, locaţia exotică şi mâncarea îmbietoare, am inclus restaurantul Guachinche El Cordero, pe scurt El Cordero, căci despre el este vorba, în planurile noastre în ziua în care ne deplasam dinspre nord în sud, observând că se află relativ aproape de Los Cristianos, staţiunea unde aveam cea de-a doua cazare a vacanţei. De fapt, de pe autostrada TF-1, după ce se depăşeşte zona din dreptul aeroportului Tenerife Sur, se face la stânga pe şoseaua TF-652 şi se parcurg aproximativ 300 metri, restaurantul fiind bine semnalizat cu indicatoare.

Adresă: Carretera General a Las Galletas, 8, Las Chafiras Guargacho 38639, San Miguel de Abona, Spania

Website: https://www.restauranteelcordero.com

Tel. : +34 922 73 41 71 sau +34 610 186000

E-mail: info@canariaslifestyle.com

Tot ceea ce am avut de făcut a fost să punem pe GPS-ul telefonului denumirea restaurantului, care a fost imediat recunoscută, aşa încât ghidajul până acolo a fost excelent, iar parcursul nostru fără echivoc. Ne-am gândit că ar fi numai bine să luăm prânzul acolo.

El Cordero, tradus din spaniolă înseamnă„mielul” şi acest lucru l-am înţeles chiar la vederea mascotei localului: un miel de dimensiuni considerabile, format din frunze toaletate, apoi regăsit drept reprezentare grafică la intrarea în areal sau în interior.

Parcarea generoasă a localului era plină ochi, de unde am dedus simplu că ar fi cam aglomerat, însă asta nu ne-a dat înapoi, ci dimpotrivă, am zis să încercăm.

Într-adevăr, localul se află într-o plantaţie de banani, având o amplasare destul de neobişnuită, aproape exotică aş spune, în care te simţi ca într-o grădină tropicală.

După ce am intrat, am intenţionat, desigur, să ne găsim o masă, doar că odată ce păşiserăm într-o sală ca o recepţie, accesul nu era liber, ci clienţii erau invitaţi la mese pe măsură ce mesele se eliberau, fiind nevoie de ceva aşteptare. Dintre cei cu care intraserăm cam în acelaşi timp, unii aveau rezervare făcută, aşa că aceştia au fost poftiţi mai repede. Norocul nostru a fost că fiind doar noi doi, am fost uşor de plasat găsindu-ni-se loc la o masă mai mică.

În drum spre masă, cu ochii roată am observat în ce constă locaţia: cinci zone diferite (tacanda, taburiente, tropical, platanera, corral aşa cum apar pe o hartă a locului) în care erau aşezate mese de mai multe mărimi şi de diferite feluri.

Restaurantul este doar o parte din afacerea întrerprinzătorilor, aceasta cuprinzând atât plantaţia de banani, cât şi o fermă de animale care furnizează materie primă restaurantului, aşa încât acesta este recunoscut ca fiind specializat în cărnuri (fripturi). Dar, restaurantul nu se limitează la acestea, oferind o gamă variată de preparate.

Odată aşezaţi la masă, a venit de îndată un chelner care ne-a adus meniurile ce erau în acelaşi timp naproane de hârtie (un fel de şervete de masă), apoi am primit un bol cu măsline, chifle, sosuri mojo rojo şi mojo verde, pacheţele cu biscuiţei săraţi, ca din partea casei. La final, le-am regăsit pe nota de plată, mai puţin măslinele.

Era după-amiaza târziu, aveam o foame pantagruelică aş zice şi asta s-a văzut din comanda serioasă pe care am făcut-o. Am început cu două supa zilei (4,5 €/porţia), care a fost de pui şi ca starter ne-a mai făcut cu ochiul din meniu brânză de capră la grătar (6,90 €). Desigur, de băut am vrut câte o bere locală, Dorada, dar fără alcool din cauză de maşină.

După ce am comandat, în timp ce aşteptam mâncarea, am făcut câteva fotografii în interior dar şi către altă incintă care nu era disponibilă clienţilor în acel moment. Locaţia este rustică, cu mobilier de grădină de ratan sau de lemn, plasat printre banani, cu un fel de acoperiş din plante, creează impresia, cel puţin pentru noi neobişnuiţi cu aşa ceva, de parcă ai fi pe o plantaţie exotică.

Au venit supele şi platoul cu brânză la grătar (queso plancha) cam în acelaşi timp şi ne-am„înfipt” în acestea devorându-le în scurtă vreme, fiind foarte gustoase.

Pentru felul al doilea am optat diferit cu gândul să facem schimb pe parcurs, un obicei mai vechi experimentat cu succes oriunde. Eu am vrut carne de capră în sos (carne cabra) care avea, din ipoteză, garnitură de cartofi prăjiţi, soţul a dorit sepie la grătar (chocos) cu papas arrugadas.

Ambele preparate au fost delicioase, carnea de capră (10,50 €) chiar m-a dat pe spate, sepia (10,70 €) a fost destul de fragedă, mult peste aşteptări, însă pot spune că aici am mâncat cei mai puţin reuşiţi papas arrugadas (3 €). La sepie am primit şi o mică salată de roşii cu castraveţi şi morcovi. De desert nu se mai punea problema că luăm, că nu mai încăpea nimic, dar în meniu se găseau câteva variante tentante de dulce.

Per total, ne-am declarat foarte mulţumiţi, prânzul acela întârziat luat într-un cadru atât de special rămânându-ne în minte deosebit ca ambient (deh, printre banani nu mănânci în fiecare zi!), dar şi ca feluri de mâncare mai puţin încercate, referindu-mă la capră şi sepie, deşi niciunul nu erau în premieră. Ideea e că au fost foarte bine gătite.

Nota de plată (49,76 €) a fost şi ea aparte în felul ei, relevându-ne cea mai costisitoare masă din Tenerife, dar şi cea mai săţioasă.

În concluzie, eu recomand cu mâna pe inimă oricui ajunge în Tenerife să ia masa la El Cordero, sunt sigură că experienţa va fi una plăcută şi ca decor şi ca preparate culinare.

De asemenea, El Cordero asigură şi tururi ghidate la ferma proprie de animale sau în podgoria din dotare, ceea ce ar fi tentant atunci când ai timp la dispoziţie, lucru ce nouă ne-a lipsit, însă e de avut în vedere!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip realizat bine de doi vloggeri:

https://www.youtube.com/watch?v=6LTcByHDlZU

---

VIZUALIZĂRI: 3652 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI