Experiențe gastronomice în Lanzarote

TIPĂREȘTE

În Lanzarote am experimentat pentru prima oară conceptul „demipensiune” . Am povestit; am rezervat cam cu frică, „pattern” -ul nostru în vacanțe fiind total diferit (mâncăm bine o masă dimineața și încă una între prânz și cină), ori de data asta ar fi însemnat să întârziem cam mult această a doua masă. Totuși, oferta fiind de nerefuzat, n-am putut să-i țin piept. Om vedea noi cum om face... 

Am găsit ca soluție optimă să mai luăm o gustărică în loc de prânz, așa că voi descrie aceste experiențe mai mult sau mai puțin... „subțiri” , ca să vă faceți o idee despre preparate și prețuri. De la început vă spun că oferta mi s-a părut destul de vastă, poate un pic monotonă și cam turistică pe alocuri, iar costurile... sunt pentru toate buzunarele. 

Restaurante Fuel Stop – pe faleza din Costa Teguise, chiar în capătul sudic al plajei Cucharas; deschis zilnic 11-21:30, fuelstop-restaurante.com; 4,6/523 pe Google

L-am ales pentru nota bună și pentru că era aproape de hotelul nostru. În ziua sosirii, am lăsat bagajele în paza recepției și am pornit să ne facem de lucru până ce camera ce ne fusese repartizată va fi fost gata să ne primească. Eram flămânzi, micul dejun fusese destul de firav prin aeroportul din Malpensa; când mă trezesc foarte devreme nu prea intră mâncarea.

Ca design, nu arată cine știe ce, dar am zis că o să compenseze cu calitatea preparatelor. Are o sală de interior și o mică terasă acoperită, pe care, din cauza vântului, am prins-o înconjurată de ceva folie protectoare. În tot cazul, pe terasă am ales să stăm, eram avizi de aer, lumină și căldură. 

Am primit meniurile, oferta cuprinde un amalgam de preparate, de la aperitive la deserturi, de la bucătărie mexicană la cea canareză, cam cu accente fast-food. În fine, am ales fish & chips (11,99 euro), iar Tati coaste de porc (15,99 euro) și câte o bere locală de căciulă (3,49 euro). De remarcat că unele chestii se vindeau atât la porție întreagă, cât și la jumătate de porție, evident prețurile fiind diferite. Porția de pește am vrut-o întreagă, a lui Tati însă a fost jumătate.

Am primit repede băuturile și am ciocnit cu bucurie pentru o nouă vacanță de vis, așa cum facem mereu. Nici solidele n-au întârziat și prima impresie a fost: wow, câtă mâncare! Era un întreg file de pește îmbrăcat în crustă, erau și cartofi prăjiți, o mână de salată, un pic de sos și o felie de lămâie. La fel, coastele lui Tati, chiar și la jumătate de porție păreau multe, iar garniturile erau identice. 

Când însă am început a da crusta deoparte... n-a mai rămas mare lucru. Și să știți că nu-s mofturoasă, chiar îmi plac prăjelile și chiar aș fi mâncat-o și pe ea dacă ar fi fost bine făcută. Dar nu; la suprafață arăta rumenă și apetisantă, pe când în interior era de-a dreptul cocă crudă😥. Peștele, în schimb, a fost bun, l-am combinat cu restul și a mers. Bune și coastele, am gustat. 

Nota de plată a totalizat 44,9 euro. Peste tot se poate plăti cash sau cu cardul. 

Nu știu ce să zic, dacă am ales eu prost sau mâncătoria asta o fi supraestimată; sincer, a doua oară aș merge în altă parte, mai ales că oferta e generoasă în zonă.

Restaurante Mirador El Roque – pe faleza din Orzola; deschis zilnic 11:30-22; 4,4/2512 pe Google

Am oscilat între acesta și vecinul El Ancia, ambele aveau review-uri asemănătoare, până la urmă am dat cu banul. Pentru un prânz frugal și întârziat, după o zi destul de activă din punct de vedere turistic.

Clădirea ce-l adăpostește este una clasic canareză, albă, cu lemnărie albastră, cu 2 niveluri; nu știu ce-o fi la etaj, restaurantul ocupând întregul parter. La fel, o zonă de interior și o terasă protejată de vânt cu același tip de folie. Mai are și o terasă exterioară, în aer liber, pe alee, însă nefuncțională la data vizitei noastre.

Înăuntru am prins ceva eveniment privat, însă am fost primiți cu amabilitate pe terasă, care era pe jumătate plină. Meniul se întinde pe 2 pagini doar, câte puțin din fiecare: aperitive, supe, salate, paste, orez, carne, pește și fructe de mare, dulciuri. 

Aveam chef de ceva hidratant, așa că am luat supă canareză (10,5 euro), iar Tati supă cu fructe de mare (11,5 euro). De băut, câte o bere mică (3 euro). De data asta am fost foarte inspirată, căci mi-a plăcut mult ce am mâncat. O supă groasă, sățioasă, cu linte și legume, bine condimentată (nu lipsea turmericul), pe care am primit-o însoțită de câteva feliuțe de brânză locală și de un bol cu gofio (un amestec de făină din mai multe cereale, specifică Insulelor Canare). N-am simțit nevoia s-o îngroș, era perfectă așa cum era. Bună și supa lui Tati.

Am plătit 28 euro, un preț mai mult decât decent pentru o masă, ce-i drept, nu foarte bogată, dar foarte gustoasă. Recomand!

Restaurante Dunas de Famara – este restaurantul satului de vacanță Bungalows Playa Famara; deschis zilnic 13-21:30; restaurantedunasdefamara.com; 4,1/1250 pe Google

Un interior frumos decorat, de-a dreptul stilat, de hotel de lux; am rămas cu gura căscată când am intrat. Desigur, era aproape gol, însă pe terasa cu vedere la ocean abia de-am mai găsit o măsuță liberă într-un colț. Meniul cuprinde câteva preparate, majoritatea cu specific marin și cu denumiri fanteziste; deasemenea, în timp ce-l studiam, am remarcat și prețurile destul de măricele. Citisem însă impresii frumoase despre acest loc și, pe principiul că nu venim și mâine aici, nu ne-am crizat, ne-am setat corespunzător și am intrat în atmosferă.

Am zis să luăm tot așa, ceva ușor. Am ales tacos de pește în tempura (17,8 euro) și cazuela pescado (un fel de tocană de pește; de fapt, „cazuela” este vasul de lut în care mâncarea se gătește în cuptor; 26 euro) și câte un pahar de vin roze (5 euro).

Totul a fost absolut sublim, atât ca aspect, cât mai ales ca gust. Le-am „cântat” cât am putut de mult, să ne bucurăm de acele senzații minunate. Nu ne-am ridicat sătui de la masă, dar ne-am sugestionat că da; oricum, până la bogatul bufet de la hotel nu mai era chiar mult 😊.

Nota a adunat 53,8 euro. „Scump, doamnă, scump...” Scump, dar zău că merită! 

Barbacana Bar & Grill – C. Gines de Castro y Alvarez 10, în centrul vechi din Arrecife; program 12-16, duminică și luni închis; 4,8/852 pe Google

E o mică afacere de familie cu specific uruguaian. Am nimerit acolo absolut întâmplător și cred că a fost cea mai bună masă a noastră din Lanzatote, la egalitate cu Dunas de Famara. Un loc cu aspect modest, cel puțin la exterior; ne-a atras însă terasa arhiplină, în contrast izbitor cu terasele altor cârciumi din apropiere. Un indicator care nu dă greș niciodată.

Inițial am fost invitați la o masă ce tocmai se eliberase pe terasă, însă lui Tati i s-a părut cam curent (i-am zis: nu-i bai, stai liniștit, că dacă pățești ceva te duc la curentolog! 😂; dar n-a vrut să mă asculte), așa că ne-am mutat înăuntru. Aici mai erau 2 sau 3 mese libere; în curând aveau să se ocupe și ele.

Personalul era format din 3 bărbați, unul mai în vârstă și 2 mai tineri, posibil tată și fii. Spirt erau toți 3! Ne-au adus meniuri, ne-au lăsat să le studiem, am remarcat că preparatele sunt majoritatea pe bază de carne. Aveau și un meniu al zilei, din care Tati a ales lasagna „uruguaiană” , cu carne de vită, spanac, șuncă și brânză (18 euro). Eu nu știu exact ce am comandat, ceva din meniul de bază, tipul mi-a explicat ce și cum, însă nu eram convinsă că am înțeles bine. A zis că-mi aduce jumătate de porție (21 euro), că nu crede că duc una întreagă. „Ok, fie ca tine!” , am zis. Ce-o fi o fi. Am luat și câte o bere, desigur (2,9 euro).

Într-adevăr!... O, da, într-adevăr! A fost vită și probabil printre cele mai bune fripturi de vită pe care le-am mâncat vreodată! Absolut delicioasă. Însoțită de cartofi pai și de un pic de salată de legume. L-am văzut pe Tati că se uită cu invidie și, pentru că sunt bună la suflet, i-am propus să „ne combinăm” . Așa că pot depune mărturie și pentru lasagna: excelentă și ea. 

45,8 euro a fost totalul. Văd pe nota de plată o taxă IGIC de 7%; e prima dată când aud de așa ceva, am fost curioasă și am căutat informații. Se pare că e o taxă pe consum specifică Insulelor Canare (Impuesto General Indirecto Canario), echivalentul TVA-ului din restul Spaniei. Dacă am înțeles bine. 

Be Papagayo – în apropierea plajei Papagayo; deschis 11-18; bepapagayo.com; 3,7/1722 pe Google

Este una dintre cele 2 mâncătorii din vecinătatea plajei (și oricum singurele din parcul natural), deci cererea, mai ales pentru prânz, poate depăși oferta, așa că e bine să faceți rezervare încă de dimineață, când coborâți spre plajă. Noi n-am făcut (deși ne-a dat prin gând) și la prânz abia am prins 2 locuri libere la o masă de 6, împreună cu alt cuplu. În ultimă instanță, am fi luat mâncare la pachet (am văzut că oferă și acest serviciu) și am fi mâncat pe plajă. Se poate rezerva și online.

Are o terasă super-drăguță, genul hippy, cu vedere frumoasă la împrejurimi.

N-am pozat meniul (am vrut, dar din greșeală l-am pozat pe cel de vinuri). Țin minte că nu erau multe variante, dintre care noi am ales... variațiuni pe aceeași temă: eu fâșii de calamari prăjite, iar Tati calamari la grill. Una 17,9 euro, alta 21,9 (nu știu care și care). Plus câte un pahar de sangria (4,9 euro), că am realizat dintr-o dată că e ultima zi în Spania și noi nu băuserăm sangria! 😀

A fost bun, iar ca porții, fix cât ne-a trebuit. Am avut și câte un bol cu sos un pic usturoiat delicios (am mai cerut unul), iar Tati a avut și niște felii de cartofi, din care mi-a dat și mie. Mâncare numai bună de savurat în cel mai frumos decor de pe insulă!

Total-general a fost 49,6 euro. 

***

Cam aici se încheie periplul nostru pe această minunată insulă canareză! Îmi amintesc cu drag de ea și cu drag v-am povestit. Și v-o recomand cu toată inima! E cam departe, dar zău că merită... Și se pretează, precum suratele ei vecine, pentru orice anotimp. 

---

VIZUALIZĂRI: 105 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI