Valea Negrasului - Colt de rai in Romania

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu)

Multumesc frumos, web!

@adri-nico: Mulţumim pentru frăguţe şi pentru rândurile tale pline de sensibilitate! P04 mi-a plăcut atât de mult… Am observat că lipseşte o frăguţă, probabil aceea pe care ai mâncat-o tu. Imaginea m-a dus cu gândul în copilărie, când, la sfârşitul lunii iunie, intrând în vacanţa de vară, cutreieram coastele munţilor din Neamţ în căutare de fragi. Erau atât de mulţi încât aduceam şi acasă. Norma era să umplem fiecare câte un borcănel. Pe atunci nu existau pungi de plastic şi nici atâta poluare în apele de munte.

Cât despre P21... acea pasăre ar putea aparţine unei specii de găini decorative. Am văzut cândva în Bucureşti o expoziţie de acest gen şi mult m-am minunat de frumuseţea şi de varietatea acestor păsări.

@iulianic: Doamna Iulia, multumesc pentru ecou. Fragutele erau atit de coapte incit s-ar fi putut scutura de pe crenguta. Nu puteam minca inainte sa va ofer si voua. Si da, imi amintesc cum copil fiind, mergeam in vacanta la bunici, la Iasi, si culegeam mure in cofe de lut. Ca atunci daca aveam o punga de plastic o foloseam 3 generatii. )

Si ce vremuri frumoase am trait noi... si ce copilarie fericita!

Si fragute nu am apucat niciodata sa gasesc mai mult de 3-4 o data... asa ca ieri am avut un adevarat festin.

P.S.Am uitat sa zic ca despre gaina am intrebat ospatarita care ne-a servit la masa si mi-a zis ca e posibil sa fie un fazan,dar nu era sigura.

haida haida de trei ori sa-ti miroasa gura a flori! deci pe acolo umblai tu! apropos, LA MULTI ANI!

Frumoase poze, mie imi place de zdreanta, pasarea aia e un fazan, iar fragutele sunt criminale!

Apropos de discutia despre pungile de plastic , si eu imi amintesc de bunicii mei care le spalau si apoi le uscau ca sa le ia a doua zi la purtare curate si parfumate. Ce vremuri domle!

Bine ai revenit!

@buterfly: Pai cum sa imi miroasa gura a flori? Am mincat fragutele, nu buchetul.

Zici ca e fazan, ma incred in tine ca tu le ai cu vizele de flotant ale vietuitoarelor planetei.

(apropos, am primit de ziua asta a mea, o esarfa pe care scrie 100% pasmyna- ce animal e ala?parca am citit pe la impresiile tale din Nepal. )) decit sa goagalesc, mai bine ma lamuresti tu aici.

Cit despre vremurile pungilor refolosibile... numai de bine!

Vazi ca am compozat de azidimineata un articol nou si site-ul asta ma innebuneste, se da de ceasul mortii, cred, ca nu mai pot accesa pagina.

@adri-nico: ohohohoooo, pashmina e un soi de cashmir, foarte buna esafra, de calitate! Sa o porti cu sanatoasa! Am descoperit si articolul nou, ma duc acum sa il citesc. Nu stiu pe unde e plecata lumea ca pe aici cam bate vantul. Am pus si eu un articol ieri si nimic, nimic... liniste si pace... nu citeste nimeni. Toata lumea in vacanta. Ma duc sa vaz pe unde ai mai umblat

Am plăcerea acordării superbobusului.

Cu atât mai mult cu cât este vorba de o zonă în care, cu destulă vreme în urmă, am tocit mai multe perechi de „teniși”. După anul III am făcut practica de vară pe șantierul barajului. Se ridicase deja cam o treime. Apoi, pentru restul vacanței, m-am angajat pe șantier.

Uneori, duminica, șefii organizau excursii pentru cei interesați, cu un autocamion, spre amonte. De regulă depășeam comuna Trăisteni. Dacă îmi aduc bine aminte, era un sat de munte, în lungul unui drum ne asfaltat. Nici urmă de vreo pensiune, sau ceva asemănător. Distracția noastră era să găsim o poiană însorită și să punem sticlele de bere la răcit în albia râului.

Mulțumesc pentru aducerile aminte și felicitări pentru excursia făcută.

@msnd: Vai de mine, ce emotie! Parca va si vad in locul lui Adrian Paduraru in filmul "Declaratie de dragoste", cind a plecat pe santier.

Sau... cind Gheorghe Cozorici, in ros de sef de santier, a dus muncitorii intr-o excursie la un baraj (cred ca la Bicaz), in filmul "Un petic de cer"...

Ce vremuri frumoase si de mult timp apuse. Si eu mi-as fi dorit sa imi pun un tol pe iarba si sa simt mirosul florilor si al ierbii, dar, din cauza companiei, mi-a fost jena sa propun o asa simplitate. M-am bucurat ca a oprit masina si a avut rabdare cu mine pina m-am cocotat peste tot si am cules floricele, am mincat fragute... si poze pentru amintiri.

Va multumesc pentru "aducere aminte". O descriere a unui sejur de vis mai mult decat frumoasa. Am petrecut multe mini-vacante in zona, dar, spre rusinea mea si a companionilor ce m-au asistat, n-am stiut de aceasta pensiune. O voi vizita cu siguranta in vara urmatoare si asta doar datorita dvs.

Am citit cu o oarecare intarziere aceasta descriere si sincer regret; as fi putut beneficia de cateva zile de rasfat.

Promit sa merg ACOLO.

@mihai. neagu - Nu trebuie sa promiteti. Important e ca aveti o destinatie in planurile dumneavoastra pentru escapade de admirat frumosul tarii.