Pivnița Sfântul Gheorghe sau Szent György Pince Restaurant

TIPĂREȘTE

Discutând cu prietenii noștri din Brașov despre plimbările noastre prin împrejurimile orașului, ne-au recomandat să mergem să vizităm Bisericile Fortificate din Hărman și Prejmer și dacă ajungem și în Sfântul Gheorghe să mâncăm la Pivnița... este gustoasă mâncarea, doar că este cam ascuns restaurantul... la subsolul bibliotecii județene Covasna... !!!

Așa că luni după amiază am plecat la plimbare spre Sfântul Gheorghe, dar înainte ne-am oprit și în Hărman să vizităm Biserica Fortificată, aceasta fiind deschisă până la ora 18 ne încadram în program.

N-am să intru în detalii despre biserică, vă spun doar că merită vizitată, nouă ne-a plăcut... are câteva săli amenajate ca mezeu, se poate urca în turnul bisericii de unde se vede foarte bine localitatea de sus... într-un cuvânt este bine conservată și administrată...

Dar să revenim la Pivniță... ca să te ducă GPS-ul la restaurant trebuie scris numele în ungurește... el nu știe de Pivnița din Sfântul Gheorghe... dar când am căutat unde mâncăm în Sfântul Gheorghe... și ai răbdare... veți găsi și articolul lui @Mishu de anul trecut... dar majoritatea informațiilor sunt în ungurește... ce ție și cu Google-ul ăsta... până la urmă suntem în județul Covasna... :p

Ca localizare restaurantul este pe strada Gabor Aron nr. 14, dar ca reper este central, lângă Parcul Tineretului, la subsolul bibliotecii județene, intrarea fiind prin spatele bibliotecii din Piața Mihai Viteazu... prin gang... hai că v-am amețit de tot... așa eram și noi la fața locului, GPS-ul zicea că am ajuns la destinație dar noi nu vedeam restaurantul... :D :(

Am lăsat mașina în parcarea amenajată de pe strada Gabor Aron, undeva pe lângă parc... nu a fost nevoie să plătim pentru că în Sfântul Gheorghe după ora 16,30 în zilele lucrătoare și în zilele de sărbătoare, parcarea este gratuită.

În sfârșit am găsit intrarea, mascată de ederă curgătoare, intrăm pe terasa amenajată într-un mic careu... o curte interioară în spatele bibliotecii și de aici este scară spre subsol la restaurant... Cred că sunt vreo patru separeuri pe o latură a clădirii, cu mese de 6-8 persoane și mai sunt câteva mese în careu... Întâi am inspectat tot, să vedem și noi ce-i cu pivnița asta așa de lăudată și recomandată, dar ascunsă cumva de ochii curioșilor... dar chiar așa ascunsă tot o găsești dacă știi să cauți... :(

De cum cobori dai direct cu ochi de bar, pe stânga și pe dreapta scării sunt toaletele iar în stânga barului este restaurantul propriu-zis cu câte două rânduri de mese aranjate în așteptarea clienților dar și un spațiu pentru orchestră... micuț restaurantul dar cochet... arcade, cărămidă aparentă... grinzi din lemn... Istoria clădirii spune că aici chiar a fost un beci unde se țineau butoaiele cu vin!!!

Am ocupat o masă într-un separeu și imediat am primit meniul în limba română... wow, nu știam ce să aleg... aperitive, ciorbe, preparate din porc, pui, vită sau pește și desert, unele ilustrate pe paginile meniului... Foarte amabil a fost domnul de ne-a servit și a avut multă răbdare cu noi, ne-a dat detalii, ne-a făcut recomandări și ne-a spus și numele corect al restaurantului, Pivnița Sfântul Ghorghe...

Pentru început am comandat un platou cu specialități secuiești ce conținea: salată de vinete, zacuscă, pastă de jumări, pastă de șuncă presată, icre și legume proaspete, roșii, ardei și castraveți cu pâine prăjită iar ca fel principal eu am comandat gulaș de vițel cu găluște și Sorin a comandat cotlet de mangalița cu sos de hribi, cartofi la cuptor și salată de varză albă... iar de băut o limonadă și o bere...

Eu am vrut berea locală Csiki Sör și l-am întrebat pe domnul ospătar cum se pronunță în românește ca să țin minte și altă dată... Cichi Șor... am primit odată cu berea și pahar brenduit cu aceelași nume... ;)

Pe un platou de lemn erau așezate cele cinci boluri cu specialități secuiești, fiecare cu lingurița lui și într-un bol, acoperită cu ștergar alb, pâinea prăjită, caldă, albă și neagră... le-am devorat pe toate...

Nu am așteptat mult și pentru felul principal... gulașul meu combinat cu găluștele... a fost foarte bun... iar mangalița lui Sorin s-a topit în gură, foarte bine gătită bucata de carne... ce mai, toate preparatele au fost foarte gustoase, o să vedeți în poze și cum arată...

Gulașul de vițel, diferit de ce am mâncat eu până acum, a fost gustos, puțin picant, carnea se topea în gură iar găluștele sunt de fapt niște paste, iar combinația dintre ele este grozavă.

Am vrut și un desert dar nu mai intra... am mâncat prea mult... ????

Toată consumația noastră a costat 152,3 lei și am achitat-o cu cardul.

Tot ce pot spune este că raportul calitate/preț este foarte corect, mâncarea este foarte gustoasă, porțiile sunt generoase și prețurile nu sunt foarte mari...

Ne-a plăcut tare mult locația, atmosfera, amabilitatea personalului și mai ales mâncarea.

Muzică în surdină... câteva mese ocupate... vorbe ungurești dar și românești... fețe de masă în pătrățele... edera atârnând pe terasa semi acoperită... era exact atmosfera unui loc unde îți face plăcere să stai cu familia sau prietenii să mănânci și să bei ceva... senzația aia de restaurant în cartier după blocuri... o tavernă cu specific și nume unguresc într-un oraș cu nume de sfânt, în zona Ardealului.

Vă recomand dacă ajungeți prin Sfântul Gheorghe și doriți să mâncați ceva gustos mergeți la PINCE pentru că merită, cu mențiunea să rezervați înainte, mai ales în zilele libere sau de sărbătoare. Restaurantul are o capacitate mică atât pe terasă cât și la subsol și este păcat să ajungeți până aici și să nu găsiți o masă liberă.

Am plecat sătui și foarte mulțumiți spre Brașov la apusul soarelui, pe care l-am admirat din mersul mașinii...

Hai să ne mai plimbăm și să ne tragem sufletul la o terasă unde ne place!

Toate cele bune!

Inedită locația restaurantului... în beciul unei clădiri istorice din Sfântul Gheorghe!!!

---

VIZUALIZĂRI: 3422 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI