Din nou la Hanul Haiducilor - Râmnicu Vâlcea

TIPĂREȘTE

Când am plecat spre Salina Ocnele Mari, știam că vom vizita și Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, dar nu știam că vom face și un popas la câteva sute de metri de ea, pentru o masă la Hanul Haiducilor. Mai fusesem la Hanul Haiducilor - Râmnicu Vâlcea în urmă cu 3 ani, așa încât locul îmi era destul de cunoscut.

Mai sus de Arhiepiscopia Râmnicului, pe Strada Carol I, acolo unde se virează la dreapta spre sensul giratoriu de la întâlnirea cu Calea lui Traian, se zărește de departe terasa mare de la Hanul Haiducilor, cu multe flori, vara, dar amorțită în lipsă de consumatori acum, iarna.

Atât interiorul cât și exteriorul localului sunt din lemn de brad migălos traforat și sculptat. Mesele și banchetele de pe terasă, precum și mobilierul din interior sunt realizate tot din lemn de brad. Pardoseala din interior este din scândură băițuită și lăcuită. Peste tot sunt elemente de decor tradiționale (costume țărănești lucrate manual, ladă de zestre, fier de călcat cu cărbuni, oale de lut, străchini și alte obiecte din ceramică de Horezu, blănuri de animale…).

Am traversat terasa trăgând cu ochiul la dreapta, spre cea de-a doua masă din șirul de lângă perete, cea la care am stat cu soțul meu în anul 2021. Ochii mi s-au umezit la gândul că el nu mai este. Atunci nici măcar nu puteam bănui că va părăsi această lume peste numai 5 luni.

De astă dată am servit masa în interior. În afara unui mic salon mai retras, cel în care am fost conduși noi, cei care am participat la pelerinajul de Hram de la Biserica Sf. Muceniță Varvara din Salina Ocnele Mari, doar câteva mese mai erau libere atunci când am ajuns noi acolo. De îndată, a sosit ospătarul care ne-a oferit meniul. Era perioadă de post. Cei mai credincioși s-au repezit la ciorba de fasole și la pilaful de orez cu legume. Nici gând de vreo băutură. Pregătit pentru un drum de o zi, fiecare avea petul cu apă la purtător.

Servicii

Fiind o zi din timpul săptămânii, atunci când am fost noi acolo, în interior, Hanul Haiducilor - Râmnicu Vâlcea era surprinzător de aglomerat. Aproape toate mesele erau ocupate. Unii veneau, alții plecau… Personalul, amabil și atent cu clienții, era foarte operativ.

Plata consumației se poate face cash sau cu cardul. Toaletele situate în interior, la capătul sălii mari de servire, sunt OK, curate și dotate cu tot ceea ce este necesar.  

Muzica ambientală era - de astă dată - modernă și nu folclorică așa ca la vizita anterioară. Ca intensitate, pot spune că a fost foarte potrivită pentru a te înțelege în vorbă cu partenerul de discuție. Mai puțin preocupați de muzică, am privit ecranul mare fixat în perete care prezenta grupuri și mari personalități din sport aducând un ultim omagiu celui care a fost Helmut Dukcadam.

Gastronomie (Bucătărie & Masă)

Hanul Haiducilor - Râmnicu Vâlcea este un restaurant care oferă bucate tradiționale românești. Meniul este foarte bogat. Nu știu însă dacă toate preparatele înscrise pe meniu există întotdeauna. Eu, de exemplu, am solicitat o ciorbă de perișoare având ca alternativă ciorba de pui. Dar n-a fost cazul. Mult mai sobru decât acum 3 ani când am avut un dejun copios cu băuturi, Tochitură cu mămăliguță (bucățele de carne și cârnăciori într-un sos de roșii cu mult usturoi, la care s-au adăugat mămăliguță și un ou cu brânză rasă), Pui țărănesc cu mămăliguță (bucățele de piept de pui într-un sos de roșii cu ardei, plus mămăliguță) și desert - preferații mei, papanașii cu smântână și dulceață de afine.

Și de astă dată toate preparatele au fost proaspete și bine gătite, dar parcă în ciorba mea de perișoare au scăpat prea multă sare. Eu am comandat doar ciorbă de perișoare pentru că deja mâncasem unul din sandvich-urile fără de care nu plec niciodată în excursii dacă acestea nu au inclusă în program și masa de prânz. Nu fusese anunțat că vom avea timp pentru masă, de aceea - precaută - m-am asigurat de acasă. Dar, pentru a rămâne în grup, am fost și eu la masă. Alții au preferat să facă post negru plimbându-se pe afară, prin jurul localului.

Ciorbele au fost aduse aburind, însoțite de tacâmuri încălzite, de pâine prăjită și de un impresionant ardei iute, verde, de care eu nu m-am atins. Mâncărurile iuți de care am avut parte în Circuitul India-Nepal mi-au ajuns pentru o bună bucată de vreme.

Prețuri? În opinia noastră, prețurile sunt măricele. Cel puțin unele dintre ele. Pentru edificare, atașez câteva file din meniu. Plata se poate face cash sau cu cardul.

Locație și Împrejurimi

Despre locație și împrejurimi e suficient să spun că Hanul Haiducilor - Râmnicu Vâlcea se află lângă niște blocuri de locuit, în apropiere de intersecția Str. Carol I - Calea lui Traian. Nu prea ai ce admira în jur. Dacă după masă ai chef de o plimbare, de recomandat este să o iei în jos, spre centrul orașului. Distanța nu este mare. Doar vreun kilometru și jumătate. Sau să mergi până la intrarea în Arhiepiscopie să vezi ce lucrări se mai fac, ce garduri cu stâlpi pictați sunt în lucru... La pangar, situat în partea dreaptă, de îndată ce ai intrat în curte, poți găsi publicații bisericești, iconițe, miere, ciuperci conservate la borcan, tincturi naturiste - produse mănăstirești autorizate, dar și calendarul creștin ortodox pentru anul viitor, în două variante - cărticică sau cu magnet, de fixat pe frigider.

Noi tocmai vizitaserăm Arhiepiscopia. În biserica mare, un preot a expus istoricul așezământului, apoi am văzut Biserica Bolnița - doar exterior și am admirat meticulozitatea cu care este amenajată curtea. Pe piloni tronconici, putem citi (în mai multe limbi) istoricul lăcașului, viața Sfântului Calinic de la Cernica, fost episcop de Râmnic, precum și informații despre fiecare clădire existentă în curte.

La Râmnicu Vâlcea poți vizita Casa memorială Anton Pann, Parcul 'Zăvoi' unde s-a intonat pentru prima oară imnul național, iar la ieșirea din oraș, spre Sibiu, în prima localitate - Bujoreni - pe Str. Valea Bujorencii care se desprinde spre stânga din drumul național, Muzeul Satului Vâlcean.

---

VIZUALIZĂRI: 250 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI