2 restaurante în cetatea Alba Carolina - unul de nota 10, altul de 8

TIPĂREȘTE

După ce ne-am cazat la Hotel Medieval, ne-a mai rămas o singură urgență de îndeplinit; pe urmă, program de voie. „Să mănânce și gurile noastre ceva pe ziua de azi.” Sigur, nu era prima masă a zilei, luaserăm un mic dejun consistent și destul de tardiv, dar cu siguranță avea să fie ultima. Cam așa arată programul nostru de alimentare în vacanțe: mic dejun tardiv și (mai) consistent (decât acasă) și o prânzo-cină de volum moderat. Eventual, mai îngurgităm niște calorii lichide după aia.

Mi-am făcut un pic temele înainte, pin-uisem pe hartă câteva mâncătorii prin cetate. Cea mai aproape de noi era PUB 13 – Restaurantul Cetății și am decis să începem cu el. Practic, după ce ieși pe Poarta a III-a, faci stânga pe lângă ziduri și, după vreo 100 m dai de cârciumă. Adresa din buletin este Aleea Sfântul Capistrano 1, dacă vă ajută cu ceva. Ce virtuală, www.pub13.ro. Pe Google, are nota 4,4 din peste 4400 de recenzii (pentru noi e un criteriu important; și mai importante sunt ultimele comentarii).

Pub 13 se descrie ca un „restaurant medieval autentic” ; se pare că arhitectura, atmosfera, dar mai ales gastronomia au atras de-a lungul timpului o sumedenie de personalități artistice, politice și din alte domenii (pe site-ul lor găsiți o listă luuungă în acest sens). Dar și oameni obișnuiți, ca noi, pentru că – se va vedea – raportul preț/calitate este unul absolut rezonabil. În plus, clădirea bastionară, inclusă în zidurile cetății, este una extrem de veche (peste 5 secole). Ea a servit mai multor întrebuințări, după nevoile vremii. La început (1504) s-a numit Barbacana Porții Sf. Gheorghe sau Turnul Porții. Aceasta fiind la vremea aceea principala poartă de intrare în cetatea Bălgrad, la 1 nov 1599 a avut deosebita onoare de a-l primi pe însuși Voievodul Unificator Mihai Viteazul! În 1715, după recondiționări și reajustări impuse de viziunea habsburgică asupra locului, devine Pulberărie (depozit de armament). Un secol și ceva mai târziu îndeplinește rol de Moară a Cetății, acționată de 4 cai (frumoși). Nea Nicu (cel de tristă amintire) o face Cramă fix în anul nașterii mele (hmm... să fie vreo legătură?!), locul dovedindu-se numai bun de ascunzătoare pentru securiști în cursul evenimentelor din 1989. Din 2013 devine cârciumă, în sfârșit!

Și – ne-am zis – dacă tot călcăm pe urmele pașilor eroului-voievod, hai să-i împrumutăm și cuvintele: „Asta-i pohta ce-am pohtit!” Deci ne-am apropiat cu încredere, sperând să nu fi fost nevoie de rezervare în avans. Nu, nici vorbă. Ăsta-i avantajul când mănânci la ore de-astea nici-cal-nici-măgar.

Din afară nu prea-ți dai seama care-i treaba cu locul ăsta, adică prea multe el nu spune la prima vedere. Are o mică terasă acoperită, care de fapt este un pod peste șanțurile cetății și care se înfige, pur și simplu, în zidul din spatele său. Fațada e îmbrăcată în cărămidă, ușa e din fier forjat într-un model dantelat. Decorațiunile (blazoane, sulițe – chestii de-astea) amintesc tematica pretinsă. Sunt afișate (română/engleză) informații despre meniu, despre tipurile de carduri acceptate, pictograme cu „interzis animale de companie” și „interzis cu mâncare și băuturi dinafară” . Puțin ciudat... Și – probabil că s-or fi confruntat cu diverse situații – scrie că restaurantul nu se vizitează, iar toaletele sunt doar pentru clienți.

Terasa are câte 4-5 mese pe laturi, cam jumătate din ele erau ocupate, deci am găsit loc cu ușurință. Am primit repejor meniuri și am prins a le studia. Am avut de ales între diferite aperitive, supe/ciorbe, feluri principale cu carne sau pește, burgeri și pizza, deserturi. Am ales, precum se obișnuiește, întâi băuturile: la recomandarea chelnerului, câte o bere artizanală „la cizmă” (17 lei). Cum adică la cizmă? o să întrebați, cum am întrebat și noi. Adică într-o halbă în formă de cizmă. Vezi poze. Am luat și o sticlă mare de apă minerală (tot 17 lei), că ne era sete (și) de apă. Pe urmă, de mâncare am ales. Șnițel de porc în crustă de parmezan cu cartofi aromatizați (44 lei), salată de varză murată (12 lei) și ceafă de mangaliță cu piure de cartofi trufat și legume la grătar (72 lei).

Nu aveam nevoie de toaletă, tocmai ne părăsiserăm camera, dar ne făcuse curioși chestia aia, cu vizitatul restaurantului. Așa că ne-am prefăcut (pe rând) că mergem la budă, drept pretext să vedem cum e înăuntru. Și da! O imensă ciupercă îmbrăcată în cărămidă, mese de lemn și scaune de mai multe feluri, decoruri pe temă medievală, desigur, dar la modul rezonabil, ne-kitchos. Mi-a plăcut.

Am primit pad-uri personalizate (pe care am putut citi povestea clădirii), un coș cu mai multe recipiente (sare, piper etc) și, desigur, băuturile. Haioase cizmele, delicioasă berea! N-am așteptat mult nici pentru mâncare și – wow! Întâi mănânci cu privirea, nu? O adevărată simfonie de culori! Și de arome. Și da, gustul s-a dovedit pe măsură. Minunată fuse și varza murată, fix ce-a trebuit!

Căpătarăm încredere destulă cât să comandăm și un desert care-mi făcuse cu ochiul în faza de studiat meniul: ce altceva decât ștrudel imperial?! Faaain și ăsta! Multă umplutură cu mere și nuci, un moț de frișcă și sos delicios de vanilie. Vezi poză (și salivează, na! ; nu numa’ eu...).

„Amenda” a venit firesc, la final. 203 lei, plătibili cu cardul, plus ceva cash pentru serviciul impecabil. Mulțumiți maxim de Pub 13!

***

A doua zi am ales Gothic Restaurant. Trebuie să știți (sau poate știți) că cetatea Alba Carolina se desfășoară pe 2 niveluri (sunt cam 30 m diferență între ele): cel de sus, unde-s muzeele, bisericile, cafenele, magazinașe cu suveniruri, hotelurile, chiar și ceva locuințe și cel de jos, în fostele șanțuri ale cetății. Se coboară/urcă prin câteva zone, nu multe. Gothic e jos, în partea de sud. Așa, pe harta Google, nu-ți dai seama prea bine... În fine, îl dibuisem cu o zi înainte. În apropiere se mai găsesc vreo 2 cârciumi, dar asta ni s-a părut cea mai tare. Adresa virtuală: www.gothicrestaurant.com. 4,3 pe Google din vreo 2000 de comentarii.

Interiorul, din câte am întrezărit, e gen pivniță arcuită, finisată tot cu cărămidă. În față se află o terasă acoperită generoasă și încă una descoperită dincolo de alee și, deși cam stătea să plouă (până la urmă s-a răzgândit), am ales să stăm afară (sub umbrelă). La fel, ne-am dus pe la 4-5 după-amiaza, n-a fost nicio problemă să găsim masă. Meniul este scris doar în română (or avea separat pentru străini) și cuprinde variante de mic dejun, aperitive, ciorbe, specialități cu carne/pește (inclusiv preparate tradiționale), paste, salate, sosuri, garnituri, dulciuri.

Am ales câte o supă-cremă, de broccoli (20 lei) și de hribi (24,5 lei), care au venit însoțite de crutoane și au fost delicioase. Pe urmă, câte un fel principal, tocăniță de hribi cu mămăligă (40 lei) și medalion de porc cu sos de hribi (54,5 lei; se pare că hribii au fost lait-motivul mesei, dar așa s-a nimerit). Mie mi-a revenit prima porție, despre care pot spune că... se putea și mai bine. Adică nu prea avea sare, condimente, gust în general. Noroc cu hribii. Sosul de la medalion era aproximativ la fel cu tocănița mea. De fapt, e foarte posibil să fi fost gătite împreună și separate la final. Cârcotesc și eu...

Pe Tati l-a mâncat să comande și o plăcintă cu varză (24 lei), că era curios cum o fi. Uriașă! Evident, n-a fost chip să ne mai apropiem de ea, am luat-o la pachet, într-o cutie de pizza ne-au ambalat-o (ca să înțelegeți cât era de mare). Avea să prindă bine a doua zi. Am băut fiecare câte o bere, Staropramen la halbă (8 lei) și Franziscaner Weissbier (18 lei). Per total, am plătit 191 lei; rezonabil.

În concluzie, la Pub 13 aș reveni oricând cu plăcere, la Gothic... m-aș mai gândi. A, uitai: foarte aproape de Gothic este o mică terasă unde se servesc mai multe tipuri de bere artizanală românească. Aici ne-a plăcut maxim! ????

---

VIZUALIZĂRI: 4100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI