Pink Cevabdzinice, ieftin, ca-n toată Serbia

TIPĂREȘTE

Adresa Rujanska, Zlatibor, program 8-24.

După cazarea rapidă la Vojin -vezi impresii, am plecat ușurel prin stațiune, foamea dădea un pic târcoale iar noi eram în vacanță, musai trebuia să mergem la cârciumă. Exclud din start ceva mic, local, nu-i e pe plac domnului, zice că nu e „aurolac” =))

Vis-a-vis de Luna Parc, vis-a-vis de căsuțele în care se comercializează de toate pentru toți a zărit acest local.

Poze multe nu am, am făcut doar câteva pentru FB-ul lui C., n-am vrut să mai scriu despre haleală dar, culmea, domnul soț m-a încurajat să scriu despre restaurante, consideră restaurantele cele mai importante și normale lucruri, „obiective”, pentru el asta înseamnă relaxare și vacanță. „Cum să nu scrii? Dar sunt mai importante altele decât mâncarea? / „Nu”, zic eu, „dar oamenii mănâncă din traistă pentru a economisi bani, de la alimentara sau pe unde se nimerește”.

Zlatibor are o mulțime de restaurante, pentru toate gusturile și buzunarele turiștilor. Noi ne-am oprit acolo unde a dorit el, acolo unde a considerat că e mai frumos, banii nu contau, nu contează pentru el prețurile la haleală cât timp vrea să se relaxeze. Dacă mă întrebați pe mine, erau multe locuri mai frumoase, rustice, dar omulețul nu mai avea răbdare să meargă pe jos.

Foarte spațios, cu o terasă generoasă, cu un interior plăcut, rozaliu, cu o bucătărie la vedere, Pink a fost o alegere fulger, bună și utilă stomacului dar și buzunarului.

Prețurile sunt normale pentru Serbia, adică mici.

Un tânăr ospătar ne-a luat comanda imediat, ne-am înțeles fiecare pe limba lui, am comandat cu degetul pe meniu: pleșcavița, cartofi prăjiți, costiță de porc la grătar, salată de sezon, mujei, o „specialitate a casei” la insistența ospătarului și două beri locale, plus o cafea expresso, normal.

Porțiile erau uriașe, ne-a rămas în farfurii jumătate din mâncare:(

Specialitatea casei era o lipie cu multă brânză, cu ouă si condimente, bună dar nu m-a dat pe spate. Restul au fost ok, eu nu mă prea omor cu „porcii” dar pentru a gusta amândoi din mai multe feluri, am comandat ceva pe placul lui, renunț fără probleme la ceea ce-mi place, mâncarea nu e un „must” pentru mine.

Wi-Fi mergea binișor, eram la marginea terasei și semnalul nu era foarte puternic. Aveam nevoie de WhatsApp, v-am povestit că la Vojin nu aveam net deloc.

Pentru toată relaxarea am plătit aproape 80 lei, în dinari sârbești. Se putea achita și cu cardul. Nu a fost nevoie să mai mâncăm seara la restaurant, am scăpat :), ne-am plimbat prin Zlatibor și-am tot cumpărat diverse chestii de ronțăit, plus că am savurat la o cafenea (despre care nu vă mai stresez) câte ceva dulce.

Am pornit de la ideea de a vă face cunoscute prețurile dintr-un restaurant din Zlatibor, sunt convinsă că peste tot sunt la fel, ba chiar mai mici la unele, vă invit să nu ocoliți locurile cu haleală, oamenii sunt amabili și prețurile prietenoase.

Pentru prețurile din meniu și preparatele sârbilor, vă las adresa lor

cevabdzinice.rs/fransiza/pink-zlatibor, ca să vă planificați un buget estimativ :p

Vacanțe savuroase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 4908 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI