Câteva experiențe culinare în Sighișoara

TIPĂREȘTE

Sighișoara este, în opinia mea, unul dintre cele mai fermecătoare locuri din țară. Mereu am poposit cu bucurie, chiar numai pentru câteva minute și mi-am purtat pașii nostalgici pe străduțele pietruite ale vechii cetăți medievale, printre casele pastelate. Sighișoara nu stă rău nici la capitolul ofertă culinară, ceea ce voi încerca să dovedesc în cele ce urmează.

Restaurantul Lorelai – str. N. Bălcescu 8 

Este restaurantul Hotelului Mercure Binderbubi, gazda micului nostru sejur de început de an. Am ajuns la hotel în jurul orei 16, nu ne-am mai oprit pe drum să mâncăm, doar ne-am amăgit foamea cu ceva prostioare, deciși să ne păstrăm pentru când vom fi ajuns la destinație. După ce ne-am pupat cu copiii (care ne așteptau de vreun ceas) și ne-am instalat în confortabilele camere, am coborât în restaurantul de la parter, acesta fiind cel mai la îndemână.  

Evident că, din motiv de „nici prânz, nici cină” , l-am găsit aproape gol, așa că am putut să ne alegem ce masă am dorit (și culmea a fost că aveam s-o nimerim liberă în toate diminețile următoare, la mic dejun!). Restaurantul respectă tematica hotelului, aceea de „cabană bavareză” , deci am fost înconjurați de lambriuri și plinte de lemn natur, perdeluțe înflorate, dar și de numeroase decorațiuni specifice Crăciunului ce tocmai trecuse.  

Am fost aprovizionați rapid cu meniuri, acestea cuprind preparatele obișnuite, de la aperitive până la deserturi și băuturi de toate felurile. Prețuri medii, la prima vedere, rezonabile pentru categoria de 4* a hotelului. S-au comandat următoarele: supă-cremă de legume (22 lei), gulaș (59 lei) și coaste de porc (53 lei) cu salată de ardei copți (15 lei). De băut, eu și Tati am început cu câte o pălincuță (16 lei), am continuat cu bere draft Csiki (13 lei/400 ml), Paul și-a luat o bere mică Ursus (10 lei), iar Milena ceai (12 lei).  

Timpul de așteptare a fost rezonabil. Desigur, întâi și-a primit Tati supa, iar noi ne-am uitat la el cum o mănâncă ☹, dar a ieșit în curând soarele și pe strada noastră și ne-am primit porțiile multdorite. Care arătau bine, miroseau apetisant și aveau să se dovedescă bine preparate și gustoase. Gulașul, cel puțin, a fost delicios, unul dintre cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată! Drept garnitură a avut piure de cartofi, iar coastele, frumos glazurate, au venit însoțite de sos bbq, cartofi pai și un pic de salată verde. Ne-am declarat mulțumiți cu toții. La final am împărțit o porție de plăcintă cu mere (30 lei), bună și ea. Dacă aș fi știut că o vom întâlni mai apoi în fiecare dimineață la micul dejun, mi-aș fi amânat curiozitatea până a doua zi 😊.  

371 lei a totalizat nota de plată. Nu mai țin minte dacă am plătit-o pe loc sau am pus-o pe cameră; îmi amintesc doar că berulele pe care le aducea Tati în cameră, seara, le-am plătit la final. Nouă ne-a plăcut la Lorelai, deși mai apoi am citit review-uri controversate în ceea ce-l privește. Așa-i în viață, nu poți mulțumi pe toată lumea...

***

Altepost Gasthaus – Piața Hermann Oberth 38; 4,3/2400 pe Google; www.gasthaus-altepost.ro

Este restaurantul pensiunii omonime și are 2 intrări, una din str. 1 Decembrie 1918 (DJ 106), pe unde se coboară în secțiunea de la subsol, alta din lateral, care e intrarea principală a hotelului și duce la a doua secțiune a mâncătoriei. Cele 2 arată total diferit, parcă ar fi 2 cârciumi distincte: una se întinde în fostele pivnițe ale clădirii istorice și se prezintă ca atare, adică mai multe săli tapetate cu cărămidă roșie și cu tavane boltite; cealaltă arată ceva mai modernist, decorată din abundență cu plante verzi. Noi am mâncat și colo, și dincolo.

Prim dată s-a nimerit să încercăm „pivnița” . Tati intrase și făcuse rezervare cu câteva ore mai devreme, dar am fi găsit masă liberă și dacă ne-am fi dus pur și simplu. A nu se înțelege că bătea vântul... Noi, în vacanțe, avem un orar al meselor destul de avantajos, mâncăm bine la micul dejun și ni se mai face foame abia pe la 4-5 după-amiaza, când de obicei e ușor de găsit masă liberă.

Am fost preluați de un ospătar drăguț, am primit meniuri, care deasemenea cuprind categoriile obișnuite de produse, cu câteva particularități specifice zonei. Dintre care am ales (n-o ratez niciodată când mi se oferă ocazia!) delicioasa supă de cartofi cu afumătură și tarhon, numită aici „ciorbă săsească” (30 lei). S-a mai comandat (nu mai știu cine) și o supă-cremă de ardei copți (28 lei). Ca fel principal s-au dorit următoarele: ceafă de porc cu usturoi și cartofi pai (45 lei), friptură „de duminică” cu cartofi copți (45 lei), salată Altepost cu piept de pui (30 lei), șnițel de porc cu cartofi pai (45 lei). Au mai fost 2 salate însoțitoare, una de roșii cu telemea (16 lei) și una de varză murată (12 lei). De băut: palincă de gutui (15 lei/50 ml; genială!), apă minerală (15 lei/750 ml), vin (17 lei/200 ml) și... aici am descoperit un sortiment de bere locală artizanală, numit „176 trepte” , care ne-a plăcut foarte mult (15 lei/400 ml).

Supele au venit repede, cam odată cu băuturile, cum se obișnuiește. În pauza de până la felul principal am pornit să inspectez zona, profitând de faptul că nu prea erau clienți și așa am nimerit și la etaj, în secțiunea cealaltă a restaurantului, ce era un pic mai aglomerată.  

Ceafa cu usturoi mi-a revenit și mi-a plăcut foarte, foarte mult. Aromată, suculentă – perfectă! Iar combinația cu varza acră... Nici restul mesenilor nu s-au plâns, ba din contră. S-au lins farfuriile și Altepost a fost declarat un restaurant la care trebuie musai să ne întoarcem. De bucurie, am luat și un desert ce ne făcuse cu ochiul dintr-o vitrină, tiramisu cu fructe. Cu multe, multe fructe! O minune!

Toată „afacerea” ne-a costat 435 lei. De remarcat că supele îs destul de scumpe la Altepost, pe când felurile principale mai ieftine decât la Lorelai.  

Ne-am întors la Altepost chiar a doua zi, tot pe la aceeași oră, poate un pic mai târziu. De data asta am reușit să ocupăm o masă în secțiunea de sus, cea plină de plante verzi (imitații de efect) și unde se află și cuptorul de pizza (lângă care scria ceva ce mi-a plăcut: „Pizza alone won’t full the emptiness of your soul. You will also need beer.” ; corect, nu?!).

N-am luat pizza, am luat așa: icre de fasole cu ceapă călită și pâine (28 lei; foarte bune), pui cu sos alb cu tarhon și piure de cartofi (45 lei; genial!), gulaș unguresc (45 lei) și pulpă de rață cu varză călită (50 lei). De băut: palincă de prune (bună și ea, dar mai bună a’ de gutui), ceai de fructe (18 lei) și... ghinion de neșansă, nu mai aveau bere de-aia bună, așa că ne-am consolat cu ceva Ciuc (12 lei/400 ml) și Heineken (15 lei/400 ml). Ca desert, am șeruit o porție de papanași înecați în smântână și dulceață de afine (35 lei).

A, ba da, am luat și pizza, pentru mai târziu, în cameră. Una singură, prosciutto e rucola (47 lei). Am zis că nu ne-o mai fi foame, dar să fie, acolo, să meargă berea; hmm... a fost bătaie pe ea! Bună, dar mai bună ar fi fost fierbințică, la botul calului.  

Total-general = 412 lei. Deci tot pe-acolo...  

Ne-a plăcut și a doua oară la Altepost, recomand! Cu siguranță a fost cea mai bună experiență culinară a vacanței.

***

În ultima zi am vrut să mai schimbăm, dar să mergem totuși la sigur, mai ales că aveam de sărbătorit o zi de naștere. Așa că m-am pus pe studiat și am ales Restaurantul Mimoza Wine & Dine – Piața Octavian Goga; 4,2/1745 pe Google; www.mimoza-winedine. eatbu.com

Ne-am dus la ora noastră obișnuită, nici-nici, și am găsit masă fără probleme, deși localul nu-i prea mare (avea să se aglomereze binișor până am plecat). Atmosfera seamănă cu secțiunea modernă de la Altepost, genul cu plante artificiale și alte briz-brizuri. Era și un pom de Crăciun foarte drăguț.

Meniul cuprinde preparate mai deosebite, din mai multe bucătării ale lumii: un pic de românesc, un pic de italienesc, un pic de asiatic, un pic de indian. S-au ales următoarele: noodles cu pui și legume (38 lei), rigatoni al forno (37 lei), păstrăv în crustă cu mămăligă (45 lei) și vită „5 condimente” pe plită (65 lei). Am împărțit o sticlă de vin Lupi Gitana (pe care-l știam din altă călătorie; dacă sunteți iubitori de vin roșu, chiar vi-l recomand, e ceva deosebit; și prețul e deosebit, desigur – 230 lei) și una de apă minerală (12 lei/750 ml).  

Vita (care a venit însoțită de un bol de orez) și puiul au fost din bucătăria asiatică, cred că v-ați dat seama – absolut delicioase, le-am gustat pe amândouă. Bune și celelalte, precum s-au exprimat cei ce le-au savurat.  

Per total, ne-a costat 427 lei (dintre care mai bine de jumătate a fost vinul 😊). Un restaurant bun, cu un raport corect preț/calitate. Vara cred că e și mai fain, pentru că are afară, în apropiere, o terasă.  

***

Am sărit deliberat peste desert deoarece voiam să urcăm în cetate, să ne plimbăm un pic și să mâncăm ceva dulce într-un loc de care ne leagă amintiri frumoase: Casa Cositorarului; am stat acolo acum câțiva ani, de Crăciun. Erau 4 camere de închiriat, noi le-am ocupat pe cele 2 de la etaj, era și o cofetărie renumită unde mâncam micul dejun (și altele). Acum nu știu dacă mai au cazare, cofetăria a rămas (cu mici modificări decorative față de cum o știam) și în plus cuprinde și cele 2 camere de la parterul fostei pensiuni. Pe Google o găsiți sub numele de Burg Kaffe Cetate, are nota 5 din numai 31 de comentarii (ceea ce mă duce cu gândul la posibilitatea de a-și fi schimbat între timp proprietarul). În fine.  

E ușor de recunoscut, fiind unul dintre locurile emblematice ale cetății Sighișoara, foarte fotogenic și mereu frumos decorat. E o casă văruită în roz-somon, cu o mică terasă înghesuită în umbra vechiului zidul de piatră de dincolo de alee.  

Am accesat-o chiar în prima zi de plimbare prin cetate, era frig, chiar începuse să fulguiască și am intrat să bem ceva fierbinte. Am luat vin fiert și ceai și ne-am bucurat de atmosfera boutique-medievală a încăperii. Am remarcat că au și ofertă de mic dejun și chiar de ceva gustări și salate.

Am revenit în ultima seară, de data asta ne-am cocoțat la etajul cofetăriei, unde am fost singuri, așa că am putut poza în voie. Din vasta ofertă am ales doar o porție de tort kranz (22 lei), pe care am împărțit-o. Am făcut bine că am luat doar o porție, a fost imensă! Cât despre gust... Gustul copilăriei! Mi-a plăcut foarte mult. La plecare am mai luat niște fursecuri la pachet, pentru a doua zi, pe drum. Și ceva plăcinte sărate, cu brânză și cu ciuperci. Care n-au mai apucat să vadă drumul, căci le-am „ciugulit” încetul cu încetul în seara aia și a doua zi dimineață, până le-am finalizat. Asta vorbește despre cât de bune erau.  

În concluzie... aveți de unde alege dacă vă lovește foamea când vă nimeriți prin Sighișoara. Pe primul loc l-aș pune pe Altepost, pe urmă vin celelalte, la egalitate.  

---

VIZUALIZĂRI: 461 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI