Da Vinci

TIPĂREȘTE

Restaurant Da Vinci stă la marginea drumului și așteaptă să venim noi să mâncăm.

Are parter și etaj care se numește terasă deși este închis, doar vreo fereastră mai poți deschide precum și o curte mică în față cu ceva mese și multă verdeață doar că după-amiază bate soarele peste această curticică și nu prea te trage inima să mergi să stai acolo.

Pe interior are tot felul de însemne pe pereți și tot felul de schițe științifice de crezi că ai nimerit la școală, în laboratorul de aeronautică, noroc numai că nu te scoate nimeni la tablă și poți să mănânci în oră. Adevărat, un prânz îl poți rezolva într-o oră deși mâncarea nu vine chiar fulgerător, oricum, eram mulți și era de înțeles. Am stat, însă mai mult de o oră, unii au vrut să danseze – nu mulți – că am avut și muzică, suficient de slow, încât să acopere zarva restaurantului deci ambientul a fost destul de cool.

Prețuri medii, nu prea mari, îmi amintesc, cu 33 lei m-am încadrat într-un prânz soft (destul de dietetic ????) + 2 beri – era foarte cald. Recunosc, mâncarea nu era chiar delicioasă dar perfectă să te apuci de dietă (poate chiar de băut). Cine a avut chef de sclifoseli a plătit mai mult.

Pe la finalul prânzului am văzut multe farfurii cu tort (imens) plutind prin încăpere, majoritatea au început să protesteze că nu mai pot mânca crezând că e bonus din partea casei dar s-au potolit rapid când s-au prins că tortul nu e pentru toată lumea ci doar pentru cei ce au comandat. De știam de la început comandam doar tort și nimic altceva. Bine de știut pentru data viitoare. Când mai ajung acolo, doar tort voi comanda. (Fac o pauză la dietă. ????)

A, și ceva nou: au un fel de specialitate „polo” un fel de Gordon bleu, n-am mai auzit de asta în altă parte.

Nu știu să vă spun exact unde e, pe undeva lângă Ploiești, nu în oraș ci într-o zonă cu multe crâșme, la marginea drumului, cum am spus, deși intrarea principală e, nu știu cum, prin spate, cumva. De fapt e la răscruce de drumuri.

Site-ul lor zice că au apărut în 2005 și sunt 2 locații în Ploiești, eu cred că am fost la cea din Republicii 967 că zice că e lângă o benzinărie că cealaltă locație e în centru și acolo sigur nu am fost. Văd că au mai fost și alții acum vreo 10 ani și-s maxim încântați. Păi cam așa încep toți, cu maxim elan apoi se pleoștesc – elegant spus: îi apucă apatia. Mai aflu că zona se numește kilometrului. E-o denumire potrivită. Mă uit pe poze și – Da, ăsta e locul unde am fost. De nu era așa cald era și mai super. Cred că e un loc potrivit de vizitat în anotimpuri intermediare. Adevărat, o zonă care se numește „kilometrului” n-are cum să fie răcoroasă vara.

Pozele din site sunt super, alea din realitate nu-s chiar așa hiperbolice dar de potolit foamea te descurci cumva. Și - ah, da – deși se numește Da Vinci, am aflat că acest Da Vinci e numele de familie și numele mic e Albert că în 2005 a apărut cel din centru și Albert câțiva ani mai târziu.

Noh, ce mai rămâne? Poftă bună! Când ajungeți sau pe unde ajungeți ????

Nah, treacă de la mine, am fost mulți. Servirea a fost excelentă! ????

A fost perfect.

Doar cartofii cam reci, supă fără gust și berea caldă. În rest, totul perfect! (mai ales tortul)

Ce poți cere? La marginea drumului,

Na, bine. Aș recomanda dar pe riscul vostru. Nu-i ca și cum ai mânca în Maldive...

---

VIZUALIZĂRI: 790 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI