“Paris gourmand”

TIPĂREȘTE

“E bine sa mancam pentru a trai si nu sa traim pentru a manca”. E-o vorba din batrani care nu se mai respecta dupa o anumita varsta, caci uneori, e de inteles, singura placere a omului ramane aceea de a manca…

A “manca” este o placere, contactul mirodeniilor si al unor substante aflate in preparatele culinare, din ce in ce mai sofisticate, cu papilele gustative sau cu organelle de simt, vaz, miros si pipait, declanseaza niste complicate reactii ce n-are rost sa le detaliez dar care au ca rezultat… ”infulecatul”. Dar, totul e de inteles…ia spuneti boieri dumnevoastra, cine rezista dimineata aromei unei cafele proaspat rasnite ce imprastie in jur un “dumph”, mai imbatator decat cel mai scump parfum parizian, odoare ce te cuprinde exact in momentul in care te trezesti si-apoi daca deschizi geamul, mai apare si altul, de paine proaspata ce urca de la brutaria din colt…Mmmm…. Uneori toate astea sunt mofturi, alteori sunt necesitati, caci e stiut ca acest “cel mai bine vandut produs” din lume, cafeaua, are si un evident efect direct, adica trimite sus la tartacuta adomita, mai multa energie si oxigen si te trezeste de-a binele la viata.

Hai, scularea, la munca va rog, ca patronii va asteapta! …

Mai stii? ... poate ca tocmai patronii au inventat cafeaua…

Cu multi ani in urma, la Botosani aveam o inspectie de la Sanepid, dar tocmai in acea dimineata am ramas pe santierul meu rupt de lume, doar cu putin zat de cafea. Inspectia, formata din doua persoane in varsta, doua babute simpatice, a fost invitata la o cafea…. O asistenta cu experienta avu atunci ideea sa refierbem zatul si sa adaugam in cocteil cate doua fiole de coefeina pura luate din dulapiorul de urgente majore. Inspectoarele au sorbit incetisor cafelele, le-au savurat indelung, noi aveam insa vii emotii, dar deodata inimioarele lor incepura sa falfaie a placere ca pe vremurile tineretii si in final raportul a fost favorabil…”Sa stiti ca n-ati scapat di noi, o sa mai vinim pi la voi, da sa ni dati tot cafea din asta, ca fuse grozava…di unde, di pi ce meleag ati adus-o? ”…

Nu numai in Bulgaria se duc oamenii sa bage-n ei ca-n pestera lu Aladin…asa cum am facut eu azi vara…

Exista in lume o categorie de oameni pentru care “a manca”, devine un scop in sine iar daca-i vei intreba pe acestia ”ce-au vazut la Paris”, nu prea au ce sa-ti spuna, ei iti vor insirui o lunga serie de restaurante, de bistrouri si de mancaruri cu denumiri bizare. Aveam un amic ceva mai “bine facut”, la care cele trei dimensiuni se confundau, si care-ti localiza obiectivele turistice importante ale Parisului, in functie de anumite repere culinare…”Aaaa, pai nu stii unde e Muzeul Picasso? ..., pai e intre restaurantul de lux “cutare” si bistroul “cutare”…

In inima Parisului, pe insula Saint Louis, la cofetaria Berthillon, totul e mai scump, suntem doar in centru… aici pe acesta insula, poti servi o savuroasa inghetata cu aroma de coacaze, pepene, lamaie, portocale sau cu caramele sarate, inghetata ce-o poti cumpara la cornet sau la cupa, sau o ciocolata frantuzeasca "Neuville”, e vorba de-o ciocolata excelenta, bruna sau alba, care-i "ia faţa" si celei mai bune ciocolate belgiene… cum? …inghetata cu caramele sarate? ... da, da…asa ceva exista…caci doua dintre cele patru gusturi ale limbii, dulce, sarat, acru si amar, se imbina cu succes…aici, langa aceasta cofetarie de lux, poti servi la o patiserie, langa un pahar de cidru la 4,5 euro, un platou fierbinte, cu 6 euro, de cascavea moale ca plastelina, ce se-ntindeeee, ca o guma de mestecat, nu e altceva decat un “all inclusiv" “branzovenesc” servit in niste “farfuridi” de epoca, mai, mai… ce “dandanache” a mai inventat si mintea omeneasca pentru a-si atrage clientii…poti alege, auzi dom’le! , intre 400 de feluri de branza pe care le poseda francezii in tara… dar 400 e-o cifra instabila, pentru ca “in fermele de la tara sau din varf de munte” se concep alte si alte delicatese. Nu e deloc o rusine sa fii “taran” in Franta, ci dimpotriva, daca ai scos din ferma ta, pe piata, ceva nou, ce incanta cateva papile gustative, poti ajunge peste noapte, un om bogat…Jaques Chirac, se lauda ca el poate in fiecare zi, servi la masa sa, un alt fel de branzet, “noi avem 400 de sortimente de branza, iar anul nu are decat 365 de zile…zicea el”.

Exista in lume un segment de turisti gurmanzi carora li se “je m’en fişează” (sau mai direct “je m’en fou-şează) de Luvru, librarii, anticariate, "bateaux-mouches", Sena, Arcul de Triumf sau Turnul Eiffel… ei vin aici la Paris, dintr-un launtric imbold nu sufletesc ci mai degraba stomacal, doar ca sa degusteze cam tot ce-a mai scos nou pe piata culinara, Parisul, adica, un "ultimul racnet" gastronomic, asa precum, spre exemplu “utimul racnet” parfumat al Madonei sau al Victoriei Beckham, le-au adus acestora poate mai mult banet decat un turneu reusit de specatcole sau o prezentare la Casa de moda Armani. Dar, hai sa lasam pentru o clipa “show bizz-ul” si sa vârâm adanc nasul in frisca Parisului si sa vedem ce-a mai adus nou acesta prin cele 1000 de bistrouri si restaurante ale sale. Cred ca nu exista hotel in Paris, care sa nu aiba vis-a-vis si cate “un café”, unde, odata ce te-ai asezat la una dintre masute, atent supravegheate de cate un garson, vei fi imediat servit alaturi de un serviabil “bonjour monsieur”. Vei fi servit urgent cu o cafea, langa care vei gasi si-un biscuit si-un pahar cu apa rece “din partea casei”…la bistrouri, o cafea, in functie de locul si localul unde o servesti, costa invariabil intre 1,20 si 3 euro…ai baut cafeaua si ai plecat, ti se aduce o chitanta. Daca ai lasat, 10 sau 20 de eurocenti, garsonul va fi foarte multumit. Daca doresti sa folosesti si toaleta, acesta iti va imprumuta intotdeuna “cheia”, pe care o vei restitui la plecare, de aceea toaletele din bistrouri raman mereu curate.

In Paris, am cautat multa vreme “Le café des trois Colombes”, dar mi s-a spus ca ea nu a existat decat in imginatia lui Joe Dassin, totusi se pare ca pe vremuri, o cafenea cu acest nume a existat la Nancy, transformata apoi in brutarie…raman deci doar cu savoarea melodiei, nu si a cafelei baute langa cei trei porumbei…

Veti auzi deseori in Franta expresia “on vous invite a diner chez nous” (va invitam la masa, la noi) …considerati-o ca pe-o mare onoare caci francezii sunt convinsi ca va vor face o mare favoare. A te pregati pentru cineva cu 5-6 feluri de mancare, nu e o bagatela. E-o reminiscenta a unor vremi demult apuse, de pe la curtile caselor nobiliare sau chair regale. “Nous sommes une nation de table” se lauda mereu francezii (suntem o natiune “de masa”), adica “mancacioasa”, gurmanda, ce mai incolo si-ncoace, si am observat asta, fiind invitat de cateva ori in week-end la cativa prieteni, care incepeau ziua c-un mic dejun (petit dejuner) nu prea abundent, doar o cafea mare, cateva croasante, cozonac sau prajiturele, unt si gem, apoi ramaneau tot la masa caci “soseste pranzul” (felul principal de masa in week-end... la inceput, niste aperitive, arahide, uscaturi sarate, etc sau chiar si cate un pahar de cidru (un fel de tuica de mere de 8-10 grade), un “poire” (tuica slaba de pere) sau un “calvados” (tuica ceva mai tare din mere sau pere), apoi urmeaza vreo 2 feluri de salata, care se intercaleaza printre mancaruri, uneori cate o supa de legume sau supa-crema cu crotoane, dar nu obligatoriu, apoi, felul principal de macare, de obicei e ceva cu carne, o tocanita cu sos ce contine carne de vita sau porc, sau carne de peste cu garnitura de salata de legume proaspete sau conservate, cartofi, ciuperci, totul asezonat cu diverse mirodenii si apoi, spre final apar si diverse fructe. Totul se incheie cu o tava mare pe care gasesti 5-6 feluri de branza, gata taiata in bucatele din care tu poti sa ti-o alegi pe cea preferata si… vin…mult vin…rosu sau alb…e-o arta pe-aici sa asortezi vinul la mancarea potrivita, dar si-o rusine, daca nu stii s-o faci…sau e-o greseala si mai mare sa bei “spritz”, adica sa amesteci vinul cu apa, asta insemna “c-ai stricat vinul! ”. Impardonabil!... Apa de izvor mi s-a parut la ei destul de scumpa, 1 euro butelia de 800 ml, iar vinurile albe sau rosii, bune si ieftine, aveau preturi cuprinse intre 1,40 si 4,30 euro sticla de 750 ml…Dupa ce-am terminat masa de pranz…stati asa! …unde plecati? …spre seara, urmeaza masa principala, dineul (sau supeul) …alte bunatati…de obicei atunci se dau tartine cu gem, clatite, salate de fructe sau budinci gatite in casa…ei, acum, neaparat trebuie sa lauzi bucatareasa! …

In acele zile de week-end nu te prea scoli mai deloc de la masa…farfuriile sunt duse la masina automatica de spalat, care intr-o ora le scoate curate si gata uscate…

In acest fel, in week-end, francezii se viziteaza reciproc, imbinand placerea mancarii, bauturii si a conversatiei…caci in acest timp, se povestesc vrute si nevrute, afli cine cu cine s-a mai cuplat, ce partid politic va iesi invingator sau la Longchamps cine a castigat ultima cursa de cai, joc foarte raspandit la ei, transmis pe un canal special la televizor, si la care, poti dimineata sa iei la ghiseul loteriei din coltul strazii un bilet si daca ai si ceva noroc (chior), seara esti un om bogat…

Am fost ivitat la Paris, in Place de la Republique (un cartier mai “muncitoresc” al Parisului, dar foarte central), unde traiesc multi oameni singuratici (dar vai! , la Paris traiesc cei mai singuratici si egoisti francezi si cei mai multi celibatari din intreaga Franta), de un jurnalist care traia intr-un apartament modest dar curat si dichisit cu bun gust. Bucataria era cea mai mare si acolo cred ca-si ocupa amicul meu cea mai mare parte a zilei… Am fost invitat la masa la el la o portie de “huitres”, adica la o farfurie plina ochi cu stridii intredeschise, proaspete, aduse cu o ora inainte de la Hala de peste, si la un pahar de Bordeaux rosu, ca recompensa pentru cele cateva zile de concediu pe care i le-am oferit si eu prin Transilvania…Vai, dar eu nu suport “fructele de mare”, in afara de cateva “moules”, adica niste moluste cu gust de peste, eu sa n-aud de homari, creveti, caracatite, stridii, langustine si alte asemenea minuni, cu sau fara mustati, care mai intai trebuie sa le zdrobesti cu doua feluri de clesti si-apoi sa savurezi indelung cele cateva bucatele de carne alba care raman dupa ce-ai aruncat carapacele la gunoi…dar, c-un vin bun si intens condimentate, se spune, ca ele ar avea un gust grozav…deci ma trezesc la Thierry in bucatarie cu-o piramida de stridii pe care el a si inceput ”slurp, slurp” sa le arunce pe gat, exclamand…”aie, ei, mon dieu, quel bonheur, c’est delicieux”…eu am rams cu farfuria plina servind doar vinul rosu... Thierry, s-a uitat la mine o clipa chioras, ca la un taran care vine pentru prima data la oras dar nu s-a suparat deloc, a luat si farfuria mea si-a dat-o pe gat fara nici o problema…

In Franta, programul unui functionar sau angajat la o firma e astfel conceput, incat sa lase trei nise orare pe zi, si pentru functionarea bistrourilor si restaurantelor…cele doua mese principale ale francezilor, in cursul saptamanii sunt “le petit dejeuner”, pe care acestia il servesc sau acasa sau in oras, inainte de ora 9-9,30 cand incepe activitatea lor cotidiana, si “soupee” sau “dinner”, care se petrece seara, dupa ora 18-19, cand francezii vin de la lucru…dar mai nou, mai exista si o a treia masa, in pauza de pranz, intre orele 12 si 13,30, cand de obicei francezii ies la cate un bistrou si comanda ceva usor, de obicei o salata (gen bulgareasca sau greceasca, preparata cu legume prospete, oua, carne, masline, etc) …Ergo-psihologii lumii au studiat in amanunt bioritmul uman si eu stiu ca energia omului e asemanatoare mersului soarelui pe cer…dimineata omul are un potential si randament maxim, apoi cand soarele e la amiaza. energia lui scade, organismul revendicand o perioada de odihna si reincarcarea bateriilor, apoi, intre orele 14 si 17, din nou organismul uman are o perioada de randament, dar mai scazut decat cel matinal, pentru ca, spre seara, sa oboseasca si sa revendice inca o realimentare si…patul, sau, un mijloc de relaxare…teatru, film, spectacol, muzica, etc…

La Paris, aproape la fiecare colt de strada, exista afise sau ecrane cu anunturi electronice ce se succed fara incetare, care, vrei nu vrei, cat timp tu ti-ai savurat maioneza cu oua si cartofi prajiti sau salata de somon marinat intr-un bistrou, ti s-au intiparit in memorie, si astfel, tu, in timp ce mananci, afli si ce spectacole te asteapta deseara, dupa ce ai terminat cu “munca la patron”…. Francezii acorda o mare importanta orelor de masa…la ei nimeni nu sare peste acestea, nimeni nu-si aduce sendviciuri de-acasa pentru a manca in graba si a economisi niste bani…esti stiu ca digestia trebuie sa aiba loc in liniste…E-adevarat ca francezilor, le place, precum spaniolilor sau italienilor, vinul rosu sau cel alb…le displace insa bautura forte, de exemplu wiskey-ul sau tuica noastra de prune…numarul de ciroze e mare in Franta, dar nu exagerat de mare, fata de cantitatea de vin care se consuma in aceasta tara…de ce? ... s-a constatat ca branza pe care francezii o consuma impreuna cu vinul, contine niste substante hepatoprotectoare…asadar, “bea, vin, bea bere, nu te lasa, dar mai pune si-o bucata de branza langa ea! ”…

Dar, haideti sa facem o plimbare prin Paris si sa vedem cam ce preparate ne ofera orasul…e bine sa stiti ca baza alimentatiei Parisului nu o constituie restaurantele de lux, nici macar restaurantele mai simple ci “minimarket-urile” cu preturi rezonabile si imensa retea de cafenele si bistrouri…Ele “satura” Parisul si dimineata, si la pranz si seara, in timp ce restaurantele sunt mai frecventate doar seara…Cuvantul “bistro” provine de la slavonul “bîstro=repede”, cuvint care habar n-am cum a aparut in limba franceza, dar se stie ca intre rusi si slavi au existat multe legaturi de prietenie…sa fii fost adus de studentii protipentadei rusesti la Paris, de contesa poloneza Maria Walewska, amanta lui Napoleon sau de soldatii lui in timp ce se retrageau “repede, repede” de pe campiile inghetate ale Siberiei dupa dezastrele de la Borodino si Berezina din 1814?

Cert e faptul ca bistrourile pariziene sunt o lume aparte, au “un şarm” deosebit, au personalitate si vitalitate. Dar sa vedem si cum arata preturile pariziene, care uneori nu mai sunt deloc sarmante…Sa luam un exemplu…. daca sandviciurile cu cascaval si sunca (sau peste) si cateva foi de salata, intr-un bistrou din zonele mai populare ale orasului, Montmartre. Cartierul Latin, Cartierul Indian sau Evreiesc, Place de la Republique, Gare du Nord, Gare de l’Est, Gare de Lyon, Gare Montparnasse, au preturi intre 2,4 si 3,2 euro, si poti spune ca cu acea jumatate de franzela si cu o butelie de Coca de 0,8 euro, iti poti astampara foamea, acelasi sendvici si Coca, in centrul orasului, adica pe Avenue des Champs Elysees, Ile Saint Louis, Boulevardul Rivoli, Bulevardul Haussmann, cartierul Marais, Place Vendome, Place des Vosges, zona Chatelet- Louvres, Place de la Concorde, Places de la Madeleine, Jardins des Tuileries, Place de la Bastille, costa aproape dublu. In Place de la Madeleine, o clatita cu zahar sau cu sare, costa 3 euro, iar in Place de la Bastille, o cafea costa tot 3 euro! Sa nu mai vorbim de preturile din restaurante, care pentru multi turisti, chiar si pentru cei din tari ceva mai bogate, sunt prohibitive…. Am incercat intr-un alt review sa va sugerez ca exista si un Paris “mai ieftin”….

Altfel, Parisul e-o vesnica expozitie de ciocolaterii, patiserii, magazine in care gasesti un singur produs, spre exemplu numai vinuri, brutarii ce-si expun “baguette”-ele parfumate la un minut dupa coacere, cofetarii cu produse ce te atrag in primul rand prin forma si culoare si de-abia apoi prin gust, pizzerii, “fast-food”-uri cu specific asiatic, tunisian, libanez, chinez sau thailandez…spre exemplu o casoleta mare de plastic, plina cu orez incalzit la microunde, alaturi de o brocheta cu 5-6 picioare si pulpe de pui alaturi de doua betigase sau doua furculite, invelite intr-un servetel si o punga si insotite mereu de zambetul gales al unei chinezoaice mignone, nu costa mai mult de 2 euro…. cautati “fast-food”-urile chinezesti, le recunoasteti dupa scrisul lor vertical si incalcit, sunt multe prin Paris, au mancare buna si ieftina, iar orezul si carnea de pui, n-au facut inca rau nimanui…Thierry, imi spunea ca aceeasi cantitate de orez, insotita de cateva pulpe de pui si cu putin sos, la un restaurant oarecare, te costa de 10 ori mai mult…la chinezi nu trebui sa lasi “ciubuc”, dar la restaurant, codul bunelor maniere te obliga sa lasi un “pourboire” de 10% din consumatie… Exista si Mc Do-uri la Paris? Exista, cum sa nu, dar preturile acestora sunt duble fata de cele din tara noastra.

Mancarii si bauturii frantuzesti i-au fost dedicate cantece si chiar ode…”Allons enfants de la patrie, le jour a boire est arrive! ” sau “ Salade de fruit, de fruit, de fruit, tu plais a ma mere, tu plais a mon pere, ” sau “Chevaliers de la table ronde, goutons voir si le vin est bon…”, etc.

Va doresc pofta buna!

Dorgo

@Web muzical te rog melodia (http://www.youtube.com/watch?v=-CdVfKwDyNk) mersi!

---

VIZUALIZĂRI: 9606 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI