Mâncare turcească gustoasă şi o privelişte excepţională la Pamukkale – Hal Tur Restaurant

TIPĂREȘTE

1 Iunie 2023

Pamukkale a fost prima oprire în drumul lung spre casă după vacanţa minunată petrecută în Antalya şi nu numai la sfârşitul lunii mai 2023.

Despre cazarea avută am povestit deja aici: vezi impresii

Imediat ce ne-am cazat, am făcut un duş şi apoi ne-am echipat pentru plimbarea pe jos până la Pamukkale de unde ne-am întors obosiţi şi cam înfometaţi.

Eu trecusem deja în revistă câteva restaurante de pe promenadă, dintre care două mi se păruseră mai interesante, deoarece nici nu concepeam să iau cina altundeva decât la un restaurant cu vedere la Pamukkale şi Slavă Domnului aveam de unde alege.

 Mai greu a fost să-mi conving soţul să ieşim să luăm masa. El avusese cu o noapte înainte nişte probleme cu stomacul, o gastrită veche care se reactivase, iar mâncarea turcească nu era tocmai ce-i trebuia în acele momente, însă nici înfometarea nu era o soluţie. Negocierile s-au finalizat cu o soluţie de compromis: mâncăm, dar la restaurantul hotelului la care eram cazaţi. Bine şi aşa.

Restaurantul hotelului Hal Tur are o poziţie privilegiată în Pamukkale, chiar pe promenadă, cu o vedere perfectă spre Muntele de Bumbac. La fel ca şi hotelul, este o afacere de familie, membrii acesteia fiind implicaţi cu tot sufletul în bunul mers al afacerii.

Meniul este afişat în stradă în faţa intrării.

Parcarea

Există câteva locuri de parcare proprii în faţa hotelului atât pentru clienţii hotelului, cât şi pentru cei care vin cu maşina la restaurant. Parcarea este monitorizată video. Noi am găsit loc fără probleme.

Pe partea cealaltă a străzii este o parcare foarte mare, dar cu plată, aglomerată peste zi de către cei care vizitează terasele de travertin şi aproape goală seara.

Restaurantul este situat pe partea dreaptă a aleii de acces, pe partea stângă aflându-se piscina şi hotelul.

Dispune de un spaţiu interior măricel, frumos decorat tradiţional, dar noi am preferat să mâncăm afară, la una din mesele înşirate în grădină, eu alegând-o pe cea mai bine poziţionată pentru a avea cea mai bună vedere la Muntele de Bumbac, luminat feeric pe timpul nopţii.

Nici nu ne-am aşezat bine, că a şi venit la masa noastră ospătarul, fiul patronului, pentru că prea semănau, ne-a pus o faţă de masă şi ne-a adus meniurile.

Pentru că ne era foarte sete, am cerut o sticlă mare de apă rece (20 TL), care ne-a fost adusă imediat. Eu cam ştiam ce vreau să mănânc, aşa că am comandat imediat o porţie de frigărui de miel (250 TL). Mai greu a fost să găsesc ceva şi pentru soţul meu, ceva aşa mai de regim, pentru a-şi calma în cele din urmă stomacul. M-am gândit la o supă sau o ciorbă, o supă de pui ar fi mers, dar nu mai aveau decât supă cremă de linte, ştiam că este picantă, doar tot mâncasem în ultimele două săptămâni, iar ospătarul mi-a confirmat.

Am tot răsfoit meniul ăla, care nici măcar nu era prea stufos, l-am tot chestionat pe tânărul ospătar, degeaba că toată mâncarea era condimentată aşa cum mă temeam, pentru ca în final să comand o porţie de pilaf simplu, fiert doar cu unt şi cu sare (60 TL). Mai bun era un orez cu lapte, dar din ăsta nu aveau.

Cât aşteptam comanda, atenţia ne-a fost atrasă de muzica şi agitaţia din stradă şi am ieşit, curioasă să văd despre ce este vorba. Mulţi tineri cu mai multe maşini opriseră în parcarea de peste drum, muzica era la un nivel ridicat, eu credeam că este vreo nuntă ceva, însă ospătarul m-a lămurit că era vorba despre o petrecere organizată în cinstea unui tânăr care urma să plece în armată. Mi-am amintit că ştiam din filme despre acest obicei.

Mâncarea comandată a sosit într-un timp rezonabil. Pilaful soţului meu avea doar puţină sare şi a fost OK. Frigăruile de miel, patru bucăţi, au venit însoţite de o garnitură de cartofi prăjiţi, legume şi o sălăţică din salată verde, varză roşie şi morcov ras, porţia mea fiind prea consistentă pentru ora destul de târzie.

Carnea de miel a fost perfectă, fragedă şi gustoasă, conform aşteptărilor. De fapt, nici nu-mi amintesc să fi mâncat vreodată miel în Turcia şi să nu fi fost excelent preparat. Cum soţul nu m-a putut ajuta să termin tot ce aveam în farfurie, mi-am împărţit bucuroasă cina cu câteva pisicuţe, care au apărut din grădină atrase de miros.

Nota de plată a totalizat 330 lire turceşti, aproximativ 72 lei la cursul de anul trecut al lirei. Am plătit cash 360 TL pentru că am fost mulţumită şi de mâncarea gustoasă, dar şi de rapiditatea servirii. Puteam plăti şi cu card bancar.

Concluzie

Pentru mâncarea gustoasă, servirea rapidă, amabilitatea şi solicitudinea personalului, ambientul plăcut şi, deloc în ultimul rând, pentru vederea extraordinară la Muntele de Bumbac,  RECOMAND cu încredere restaurantul hotelului Hal Tur din Pamukkale.

---

VIZUALIZĂRI: 4940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI