Hostaria Piave

TIPĂREȘTE

După semițeapa (distractivă) din Bologna, în prima zi a minivacanței de la finalul lui noiembrie vezi impresii, în următoarele zile am nimerit bine cu masa. Am povestit despre locurile prin care am ajuns în Ferrara vezi impresii, să spun două vorbe și despre restaurantul unde am luat prânzul în Padova.

Planul de acasă era să ne așezăm la amiază la cel mai vestit restaurant din oraș, Caffè Pedrocchi caffepedrocchi.it (P1-P4), una dintre cele mai importante cafenele europene și una dintre puținele cafenele italiene istorice care au supraviețuit până în ziua de azi, lăudat inclusiv de Stendhal, mare admirator (și cunoscător) al Italiei.

Toate bune și frumoase, doar că am omis (în mod inadmisibil 😊) faptul că un loc „la modă” de două secole încoace, megaturistic în prezent, nu are cum să ne primească într-o duminică la amiază, și încă fără rezervare. Oricum, la Caffè Pedrocchi nu se fac rezervări: un simbol al orașului nu are teamă că va rămâne cu mesele neocupate, și asta de dimineață, de la ora deschiderii, până la miezul nopții.

Am fi putut sta la coada din prima încăpere (cafeneaua-cofetărie propriu-zisă, celelalte saloane fiind rezervate restaurantului), să luăm o prăjitură și o cafea, așezându-ne apoi, eventual, la masa lungă cu scaune înalte, tip bar. Însă era aglomerat, eu nu sunt cu dulcele și, în plus, dacă mai zăboveam mult pe aici riscam să nu mai găsim deschis în alte locuri. Italienii mănâncă devreme, după 14:30 cam toate restaurantele închid.

Aveam pregătită o variantă de rezervă: un restaurant pe lângă care trecusem în 2019, la precedenta mea vizită în Padova. Mi-a plăcut mult la acel moment atmosfera de pe mica terasă a acestuia și mi-am notat în minte că, dacă se va întâmpla să mai ajung vreodată prin oraș, să mă așez aici la masă. Multe chestii de genul ăsta am prin cap, majoritatea nu se realizează, dar uite că acum s-a nimerit.

Hostaria Piave

Padova este unul dintre puținele orașe italiene care și-au păstrat zidurile medievale aproape intacte. Cel mai ușor este să le admiri luând-o din centru către vest, nu trebuie să mergi mai mult de zece minute. La un moment dat, traseul intersectează un lung canal care străbate orașul pe direcția nord-sud. Restaurantul este situat pe strada care mărginește canalul, chiar în dreptul unui pod - Ponte Sant’Agostino. De pe pod, privind către sud, se vede un turn interesant, cu un nume și mai interesant – Torre del Soccorso o del Diavolo, la intersecția canalului nord-sud cu al doilea canal important, cel est-vest. Cândva, turnul controla accesul pe apă în oraș; în prezent, găzduiește o cramă.

Am ajuns la restaurant pe la 13:30, fără să avem rezervare (P7-P8). La intrare – un grup de tineri, la un pahar, exact imaginea pe care o păstrasem în minte de la precedenta vizită în Padova (P9). De altfel, nu toată lumea vine să mănânce: în micuța încăpere de la intrare și pe terasa acoperită se stă în picioare sau pe scaune înalte, de bar, cu o băutură în mână și chef de vorbă. Poate că treaba asta nu aduce profit prea mare, dar asigură atmosfera și atrage alți clienți.

Nu aveau masă, ne-au spus că ne primesc după 14:15, dar nu mai târziu de 14:30. Am făcut un drum până în Prato della Valle; imaginile atașate, de la P24 încolo „documentează” traseul.

Am revenit după o oră și am primit o masă în prima sală (P12-P14); mai există o a doua, ceva mai mare și mai frumos amenajată (P21-P23). Restaurantul era încă aglomerat la acel moment, s-a golit pe la 15:20, atunci când am plecat și noi. Teoretic, trebuia să închidă la 14:15, așa scrie pe ușă și pe site-ul lor, dar duminică nu servesc cina și atunci, probabil, pot sta ceva mai mult la amiază. Programul este, oricum, ciudat: sâmbătă și duminică este deschis 12:15-14:15, iar de marți până sâmbătă între 19:30 și 23:30.

Meniul este unul „scurt” , cu doar câteva opțiuni. Mai lungă este lista de vinuri, dar noi am optat pentru o carafă mică din vinul casei, care a fost mai mult decât în regulă. Odată cu vinul a venit și un coș cu pâine și covrigei din partea casei, după obiceiul italian.

Doamna a comandat polpo (caracatiță crocantă, servită cu piure, maioneză și roșii uscate – 20 euro); combinația a fost ciudată, plus că nu mâncăm caracatiță în fiecare zi, dar a fost apreciată. Eu am luat Tagliata di Manzo (vită feliată, cu cartofi copți – 20 euro). Știam că porțiile nu sunt prea generoase, așa că am luat o extraporție de cartofi copți (6 euro). La desert, un Tiramisù.

Am mâncat tot-tot-tot, până la ultima firmitură. Când am citit despre restaurant, să văd dacă merită să venim până aici, cam toți cei care scădeau nota aveau același reproș: O osterie foarte interesantă. Au un meniu limitat, dar acest lucru este specific osteriilor. Singurul lucru pe care l-aș recomanda este să mărească puțin porțiile, în rest totul a fost perfect! – acesta e comentariul tipic. Eu am procedat urmând sfatul din alt comentariu: Se pare că recenziile proaste sunt prezentate de oameni care se plâng de „porții mici” , ceea ce mi se pare exagerat, noi eram sătui la sfârșitul mesei. În cel mai rău caz – prețurile sunt suficient de rezonabile, încât nu ai decât să comanzi încă un fel de mâncare. 😊

Servirea a fost rapidă, personalul amabil, atmosfera plăcută (eram singurii neitalieni din sală), toaleta curată. Recomand!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 129 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI