Hofbrauhaus, locul unde se bea cea mai buna bere din oras

TIPĂREȘTE

Dupa atata colindat prin Piata Marienplatz (Piata Sf. Maria) (despre care am povestit aici), a venit si momentul relaxarii. Si unde puteam bea o halba de bere, daca nu la Hofbrauhaus, cea mai veche berarie din oras, ce dateaza din 1589 si care desi a fost distrusa de o bomba, a fost reconstruita dupa planurile originale (si extinsa dupa spusele multora).

Initial a fost beraria regala si abia dupa trei sute de ani le-a fost permisa distractia si oamenilor de rand. Daca va intrebati de ce? ... pentruca berea era considerata o bautura aristocratica. Asta era parerea nemtilor; desi in Egiptul antic, „ tot omul... si sclavul... bea zilnic bere); dar sa revenim la Hofbrauhaus.

Beraria este o cladire mare cu doua etaje plus un pod imens. Deasupra fiecarei intrari poarta insemnele casei regale sub o coroana aurie si se afla la cateva minute de mers pe jos de Marienplatz. Un colt al berariei pare sa se fi pastrat din vechea cladire. Exista doua intrari si in dreptul fiecareia, patronii ii prezinta istoria, uitand sa aminteasca si de perioada in care aici Hitler isi tinea discursurile inflacarate. Imediat dupa ce i-am trecut pragul, am gasit in partea dreapta un magazin de suveniruri, pe care eu personal l-am ignorat.

La parter ferestre mari arcuite, lasa lumina sa patrunda si in acelasi timp, imbie trecatorii sa se alature petrecaretilor din interior. Tavanul, frumos arcuit si sustinut de multe coloane este pictat in culori vesele, reprezentand ramuri inflorite. Siruri lungi de mese din lemn masiv erau pline cu clienti. Sala de la parter are o capacitate de 2000 de locuri. Va puteti imagina o berarie in care la o ora de varf sa fie 4000 de oameni pusi pe glume si pe cantat? Harmalaia este de nedescris, dar poate ca acesta este farmecul locului. Undeva in centrul localului, o trupa de cantareti formau echipa de „entertainment”. Imbracati in celebrii pantaloni scurti, cantau cu un patos rar intalnit. Toti mesenii, ametitii de bautura si cu o buna dispozitie de zile mari, fredonau odata cu ei cantece antrenante. Unii ar fi vrut - dar picioarele nu ii mai ajutau - sa danseze. Dupa fiecare cantec, toata lumea mai dadea pe gat cate o halba de bere, inclusiv cantaretii.

Cu o indemanare demna de invidiat, ospatari si ospatarite imbracati in in costume populare alergau printe mese cu tavile deasupra capetelor, incarcate cu halbe cu bere, carnati sau covrigi calzi, atenti la toate solicitarile clientilor... si credeti-ma ca in fiecare clipa, cineva vroia ceva.

Pe o scara larga, am urcat la etaj, unde am gasit o sala construită în 1589, ce are o capacitate de 900 de locuri. Are un tavan foarte inalt, curbat ce m-a dus cu gandul la o pivnita. In aceasta sala, ne-am asezat si noi la o masa si am baut in graba (dee... programul incarcat nu ne permitea mai mult) o halba de bere si am mancat carnati bavarezi; celebri Weiswursti Sunt carnati albi, preparati din carne de vitel si sunca proaspata de porc. Se condimenteaza de obicei cu patrunjel, lamaie, ceapa, nucsoara si ghimbir. Localnicii spun ca daca ar insuma carnatii care se vand intr-o singura zi in acest local, ar face un carnat lung de 20 km. Parerea mea este ca se lauda, dar oricum vanzarea merge bine si vestea li s-a dus peste mari si tari.

Si aici, la unul din capetele salii, era o scena unde o alta trupa de artisti canta si dansa pe ritmuri traditionale, in aplauzele clientilor. Tot la etaj, mai este o sala cu o capaitate de 1000 de locuri unde pe vremuri se producea berea.

Exista si o terasa exterioara la etaj si o curte interioara, in care cativa castani batrani asigura vara, umbra pentru petrecareti.

---

VIZUALIZĂRI: 6475 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI