Babakish - Restaurant Libanais et oriental

TIPĂREȘTE

Am povestit tura trecută despre locurile în care ne-am așezat la masă în Marrakech vezi impresii; m-am gândit că e de-ajuns, nu mai reiau subiectul, mai ales că între timp au mai apărut articole (bune) în rubrica asta. Dar, dacă tot am scris câte ceva despre orașul nou vezi impresii, cred că e bine să dau un pont și despre un loc unde se poate mânca acolo.

La sosirea în Maroc, urma să aterizăm înainte de 14:00. Ne-am făcut calculul că la 15:30 ne vom fi așezat deja la masă, mai ales că aeroportul este la doar patru kilometri de hotel. Evident că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg.

Am aterizat la timp, dar am prins ceva coadă la controlul pașapoartelor / controlul bagajelor (în Maroc, se controlează bagajele la intrarea în țară). Era aglomerat și la ghișeele de unde ne-am cumpărat cartele pentru telefon. Apoi, cursa din aeroport numai ce pleca, și nu aveam stare să o așteptăm pe următoarea. La taxiuri luate din aeroport e jale, n-aveam chef de negocieri nesfârșite, așa că am ieșit către stația de unde se iau autobuzele „de oraș” (aflată cam la 500 de metri). Care tot veneau, unul după altul, dar nu opreau în stație: e ceva obișnuit, dacă autobuzul e prea aglomerat (adică aproape întotdeauna), nu oprește – sau oprește între stații, să coboare cei care trebuie să coboare. Până la urmă am luat un taxi care tocmai lăsa în stație pe cineva; ne-am înghesuit cu greu patru oameni într-o Dacie, două bagaje au ajuns sus, pe mașină (că omul avea în portbagaj o butelie) – ce mai, Marrakech-ul ne-a urat bun venit în felul său!

Am ajuns la hotel abia la 16 (pe jos era mult mai rapid!). Aici, altă belea: domnișoarele de la recepție s-au mișcat în reluare, cazarea a durat o oră vezi impresii. Într-un final, pe la 17:20 eram adunați în lobby, pregătiți să plecăm la masă. Care, din prânz, devenea cină.

Încă de acasă căutasem un restaurant cât mai bun în apropierea hotelului. Cele bine cotate erau foarte scumpe, cele cu prețuri accesibile aveau scoruri 3 - 3 și ceva, cele cu scor bun și prețuri bune erau indiene sau chinezești. Tot lărgind aria de căutare, am găsit ceva care părea ce trebuie în apropiere de Plaza Guéliz:

Babakish - Restaurant Libanais et oriental

Eu sunt fan al bucătăriei libaneze; de fapt, trei dintre cei patru din grup am putea declara asta. (Avem un restaurant libanez și în Iași, unde îmi place tare mult; nu scriu despre el, pentru că încă aștept să scrie altcineva 😉.)

Pe o stradă circulară (într-un capăt al ei fiind Moscheea Guéliz), ne-am împiedicat de terasa restaurantului nostru chiar pe trotuar (nu ne-a șocat, suntem români, obișnuiți cu așa ceva). Mesele bune de pe terasă erau ocupate, așa că am intrat în interior. Bucătăria (deschisă) e la parter, unde sunt și vreo două mese, dar am optat pentru a merge la etaj, unde nu era niciun alt client (și ora, poate, contribuia la asta – altminteri văd că se recomandă să faci rezervare).

Pe scări ne-am înclinat în fața portretului regelui 😎, am citit (o parte din) citatele înțelepte expuse pe pereți, am admirat design-ul (se laudă că ar fi o „creație” Comptoir de l’Immobilier et de la Construction, beneficiind de talentul unui mare arhitect marocan pentru decorarea interiorului și a exteriorului), apoi ne-am așezat la masă. Am primit rapid meniuri, am comandat și am plecat la toaletă. Când am revenit, așteptau – din partea casei – patru păhăruțe cu ceva dulce și foarte slab alcoolizat, precum și patru mici boluri cu chipsuri – din cartofi în două, din morcovi (parcă) în celelalte două. Bun-bun.

Eram destul de flămânzi, și am comandat toți la fel. Meze în deschidere, la comun: 2 x humus, 45 dirhami porția, și 1 x moutabal, 54 dirhami – o salată de vinete cu susan, mentă, suc de lămâie și usturoi, am citit rețeta pe site-ul lor, absolut genială, se simțea gustul fiecărui ingredient. Cu lipie de aia de-a lor, umflată – nu mai știu cum se numește. Apoi, individual, 4 x Shawarma Viande au Plat, 100 dirhami porția: carne de vită cu legume și ceva sos, să te lingi pe degete.

Nu servesc alcool, și nu mai țin minte dacă am cerut ceai sau limonadă. Nu am nici destule fotografii, pentru a mă ajuta să îmi reamintesc.

(Dacă doriți să faceți o comparație cu situația de pe la noi, prețurile în lei se obțin din cele în dirhami prin împărțire la 2. Deci e ceva mai ieftin – în acest loc, pentru că Marrakech-ul, în general, e ușor mai scump decât Bucureștiul, din punctul de vedere al unui turist.)

Am mâncat foarte bine și foarte bun, m-aș întoarce oricând. Recomand!

Dar, până voi reveni la Babakish, m-am întors (și i-am dus și pe ceilalți) la Mandala Society, despre care v-am povestit tura trecută. Ne-a plăcut la fel de mult ca prima oară. Nu mai reiau, doar am încărcat câteva poze (P17-P22).

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 116 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI