Câteva mâncătorii în insula Syros

TIPĂREȘTE

Timp de o săptămână, cât am stat în Syros, a trebuit să mai și mâncăm din când în când. În această privință, obișnuim să îmbinăm autogospodărirea (de cele mai multe ori din rațiuni de timp și comoditate decât de costuri) cu testarea mâncătoriilor locale. În medie, cam o dată pe zi le revine acestora onoarea de a le fi oaspeți 😊.  

O Lilis – Ano Syros -  3,3/886 pe Google

Tocmai ne cazaserăm în Ano Syros și eram chitiți să mâncăm în Ano Syros. Vă reamintesc, Ano Syros este „cartierul” medieval, „cocoțat” , lipit de capitala Ermoupolis. Zona turistică (restaurante, baruri, magazinașe cu suveniruri) se află în partea de jos a versantului, ori noi aveam locuința temporară fix în vârful acestuia, așa că am făcut o mică cercetare în avans (să nu coborâm degeaba) și am aflat, cu oarece surprindere, că oferta nu era deloc vastă, iar cele 2-3 mâncătorii deschideau pentru cină abia la ora 19! Ar mai fi fost un pic de așteptat până atunci și noi eram cam rupți de foame... Tati a zis că-i imposibil, doar suntem în Grecia, nu în Italia, deci hai să riscăm. Și pe la 5-5 și ceva ne-am pus în mișcare.

Ano Syros este exclusiv pietonal, în cel mai pur stil cicladic – un labirint de alei înguste, multe în trepte, din cauza diferenței de nivel. Ne-am rătăcit pe ici, pe colo, dar până la urmă am nimerit. Pentru cineva care vine din orice altă parte a insulei, e mult mai simplu: zona turistică este ușor accesibilă prin vechea poartă a orașului Kamara, în exteriorul căreia se găsesc o sumedenie de locuri de parcare.

Deci da, am ajuns și – ce să vezi? – ăstea chiar erau toate închise și deschideau la 7! N-aveam ce face, decât să ne înghițim frustrarea și să... ne pierdem timpul într-un bar pe care l-am găsit deschis. Îl cheamă Della Suda și are o terasă cu vedere spectaculoasă spre Ermoupolis și spre mare. Eu mi-am luat un cocktail, Tati un pahar de vin, am primit și un bol mic cu alune din partea casei; bune băuturile, dar alunele au fost cele mai apreciate! :) Și priveliștea, normal!

La 7 punct ne-am înființat la ușa lui Lilis (ne plăcuse terasa acoperită de o boltă superbă de bougainvillea sângerie și avusem inspirația de a rezerva o masă în margine, „cu view” ). Am fost conduși la acesta și am primit meniuri. Oferta cuprinde câteva preparate, nu prea multe, din fiecare categorie: startere, feluri principale cu carne sau pește, deserturi. La capitolul „băuturi” , mult mai multe, de toate felurile.

Am optat pentru varianta locală de coq au vin servită cu hillopites, paste locale (16,5 euro) și vițel în sos cu oregano, „rețeta bunicului” (16 euro). De udat, am împărțit o sticlă de vin roșu (local, desigur) și una de apă. Totul a fost delicios, serviciul prompt, priveliștea genială. Țin minte că am fost înconjurați de o gașcă de mâțe și, precum obișnuim, le-am mai scăpat și lor una-alta; ospătarul ne-a rugat să nu le dăm de mâncare, că-s obraznice și o să ne trezim cu ele pe masă. Și că oricum are grijă comunitatea de ele, nu-s defel nemâncate (asta cam remarcasem).  

Nota de plată = 52,3 euro. Rezonabil. Fără desert din partea casei (menționez deoarece în alte părți am primit, se va vedea); nu că ne-am fi dorit neapărat. O experiență de recomandat, nu știu de ce are notă atât de mică pe Google, probabil mai din vechime, că ultimele recenzii par ok.

De-acum stați liniștiți, toate celelalte mâncătorii pe care le-am încercat pe insulă îs deschise de la prânz (minim) până seara târziu.

O Kontos stou Rafogianni – Azolimnos – 4,6/681 pe Google

Aici am ajuns a doua zi, după ce ne-am petrecut dimineața vizitând câteva din obiectivele turistice de marcă din Ermoupolis. Am zis că e momentul să ne relaxăm și am găsit că plaja cea mai apropiată care să corespundă pretențiilor noastre (nisip, tamarini) este cea din Azolimnos, la doar câțiva km depărtare. Și cum ora prânzului trecuse, dar nu de mult, am decis să începem prin a ne potoli foamea. Pe mica faleză a satului se înșiră mai multe taverne, am ales-o pe aceasta după recenziile faine pe care le-am citit la repezeală.

E genul de construcție tipică pentru o tavernă grecească – zonă de interior și terasă acoperită, ba are câteva mese și pe trotuarul aferent. La etajul clădirii par a fi camere de închiriat sau poate locuința proprietarului.  

Meniul cuprinde salate, aperitive reci și calde, chestii gătite – în general cu specific grecesc, dar nu numai. Am ales pentru început un bol de tzatziki (4 euro), apoi cârnați locali (6,5 euro) și sardine la grill (9 euro), ambele servite cu garnituri (cartofi pai sau salată). De băut – jumătate din vinul casei și apă. Am primit și un coș cu mai multe feluri de pâine.  

Recunosc, cârnații n-au fost cea mai bună alegere, dovedindu-se cam sărați și cam plini de zgârciuri. Totuși, pisicile de „acasă” n-aveau să facă prea multe mofturi în legătură cu acest aspect... Restul – delicios.  

Nota de plată = 28,3 euro. Aproape pomană. Nema desert din partea casei.

Duo Tzitzikia st’armirikia („Două cicade într-un tamarin” ) – Kini – 4,4/1797 recenzii pe Google

Această tavernă cu nume atât de simpatic se găsește pe faleza din Kini. Are o zonă de interior și o terasă acoperită separate de șoseaua îngustă și puțin circulată ce urmează linia golfului. Ziua noastră de plajă începuse ceva mai devreme, după ce dimineață vizitasem (doar) Muzeul Industrial din capitală, așa că avusesem timp suficient să prospectăm piața – virtual (eu) și real (Tati) și să ne punem de acord asupra celor 2 simpatice cicade. Dacă ne-ar fi dat prin cap să facem și-o rezervare am fi fost inspirați, căci la ora la care ne-am prezentat abia-abia am găsit o masă liberă (de fapt, am fost norocoși să se elibereze una); și nu lângă plajă, ci lângă drum, dar cine mai face nazuri în astfel de situații?!

Se pare că numele tavernei a fost inspirat de o poezie (pe care am regăsit-o, tradusă în engleză, pe prima pagină a meniului) a lui Odysseas Elytis, premiat Nobel în 1979. După ce am citit inspiratele versuri, am trecut la partea practică, și anume la studiul ofertei culinare, mult mai vastă decât ce întâlniserăm până acum.  

Drept aperitiv am ales o plăcintă umplută cu brânză și roșii uscate (9 euro), iar ca fel principal un peștoi uriaș direct de pe gheață, din vitrina aflată la intrarea în restaurant (40 euro). Totul de șeruit. Plus juma din vinul casei, de data asta alb, că merge cu peștele, plus niște apă.  

Plăcinta am primit-o prima, însă n-am putut s-o devorăm, umplutura fiind extrem de fierbinte. Numai bine s-a mai răcorit până a venit și peștele, așa că până la urmă le-am combinat și a fost perfect. Vinul chiar minunat.

Nota de plată = 74 de euro. Destul de mult, asta din cauza peștelui, dar și altfel ar fi fost un pic peste medie. Totuși, clar, de recomandat micuțele cicade! Desert din partea casei – da – câte un borcănel cu iaurt grecesc garnisit cu firimituri de prăjiturele. Foarte bun.

O Talaras – Megas Gialos – 4,5/823 recenzii pe Google.

A fost chiar vecinul nostru de lângă a doua cazare, Dora’s Hotel. Ni l-a recomandat și Dora, dar oricum pusesem ochii pe el încă din momentul în care făcusem rezervarea pe booking. Numele vine de la plaja de peste drum, presupun. La fel – genul tipic de tavernă grecească, interior și terasă acoperită 

Oferta foarte vastă, practic nu era nimic ce-ai fi putut să-ți dorești și să nu găsești în meniu. Inclusiv pizza, inclusiv feluri din bucătăria orientală. De aceea brusc mi s-a făcut poftă de niște kebab, însă Tati a marșat pe „clasica” doradă. Am primit 3 „mici” babani însoțiți de cartofi prăjiți, pita, felii de roșii și ceapă, jumătate de lămâie și un pic de sos de iaurt. Dorada – de ierburi blanșate. Evident că „ne-am combinat” , cum facem de obicei, dar per total a fost cam mult, țin minte că de kebab aveau să se bucure și pisicile de la cazare.

Nota de plată = 30,9 euro. Ieftin și bun, am zis că ne-om mai întoarce la Talaras, dar n-a mai fost să fie. Desert din partea casei – da – câte o înghețățică pe băț.

Taverna Savaas – Galissas – 4,3/714 recenzii pe Google

A fost o zi dedicată exclusiv plajei Galissas. După ce le luaserăm la rând pe toate până acolo, când am dat cu ochii de întinderea aia perfectă de nisip auriu, protejată de pâlcuri de tamarini, de apa limpede și calmă, am zis gata, rămânem! Pentru masa de prânz am ales Savaas, după ce ne-am sfătuit intens cu prietenul Google, desigur.

Savaas se află în centrul stațiunii, în apropierea plajei, dispunând de același mod de organizare: un spațiu închis și o terasă parțial acoperită peste drum. În drum spre toalete, am vizitat interiorul și l-am găsit foarte atractiv, decorat cu numeroase pernuțe colorate și sticle de ulei de măsline aromatizat cu diferite ierburi.

Din prima pagină a meniului am aflat povestea locului și a familiei ce l-a creat și-l crește. O poveste frumoasă, plină de pasiune și multă muncă. Pe urmă am aflat și despre oferta culinară, din care am ales câte o salată Savaas (o reinterpretare a clasicei salate grecești; 9 euro) și salată cu vinete coapte, ardei și usturoi (5 euro). Felurile principale le-am ales însă din meniul zilei expus oral de către ospătarul nostru, 5-6 feluri, nu le mai rețin pe toate, țin minte doar că eu am luat friptură de iepure cu sos și piure de cartofi (22 euro), iar Tati ceva fructe de mare (19 euro). Am „udat” cu un vin roșu local, unul dintre cele degustate deunăzi la vinăria Chatzakis, care ne plăcuse atât de mult.  

Mâncarea a fost excelentă (o mențiune specială pentru salata de vinete, iamiii!), dar, precum am bănuit din start (ne-am asumat însă), prea multă pentru noi. Întrucât varianta de luat la pachet nu părea fezabilă (aveam să mai stăm în caniculă încă ore bune), ne-am străduit s-o terminăm loco și în acest sens, recunosc, s-a dovedit neprecupețit ajutorul mâțelor din cartier. Mulțumim încă o dată.

Nota de plată = 67,8 euro. Nema desert din partea casei (slavă Domnului). Foarte fain la Savaas!

Bolas – Vari – 4,5/279 recenzii pe Google

E alipit de plajă, deci a fost o alegere firească pentru noi atunci când, după ore bune de alternat băile de sore cu cele în mare, ni s-a făcut foame. O clădire mai lungă decât în mod obișnuit, cu o terasă acoperită la fel de lungă, pe partea dinspre plajă. N-a fost nicio problemă să găsim masă liberă „cu view” .  

Restaurantul are specific de pește, dar nu numai. Oferta cuprinde un număr rezonabil de preparate, nici multe, nici puține. Am optat pentru: plăcintă umplută cu brânză (8 euro), tzatziki (4,5 euro), calamari pane (4 euro) și file de biban de mare cu ierburi blanșate (16 euro). Am observat oferta lor de bere artizanală, din care am ales – foarte inspirat – sortimentul Lola (n-am mai întâlnit-o niciunde). Tati și-a luat vin alb.

Au venit întâi băuturile, pe urmă aperitivele. Țin minte că mi-a plăcut în mod deosebit sosul ce însoțea plăcinta, ceva cu roșii și ardei, un pic dulce, un pic picant. Pe calamari i-au acompaniat un sfert de lămâie și un bol cu sos tartar, alt sfert de lămâie a colorat și farfuria cu pește. Totul a fost delicios, porțiile de dimensiuni perfecte (mâțele au fost cam supărate din acest motiv).  

Nota de plată = 56,1 euro. Desert din partea casei – da – înghețățici pe băț. Au mers și astea.

To Pefko – Pagos – 4,4/326 recenzii pe Google

Ultima dimineață ne-am petrecut-o tot pe plaja Galissas. Spre prânz deja începusem să ne plictisim. De unde inițial ne făcuserăm planul că recidivăm la Savaas, brusc ne-am sucit și am zis s-o luăm spre capitală, tăind insula pe mijloc pe un drum pe care nu mai fuseserăm. Și poate om găsi vreo mâncătorie în cale... Ne-am amintit ce bine am mâncat în prima zi a vacanței, în Andros, când Chora ne dăduse cu flit din acest punct de vedere și s-a-ntâmplat mai apoi să găsim o tavernă no name într-un sat no name... M-am uitat pe hartă; hmm, ar fi și pe-aici una, dar trebuie să ne abatem un pic.

Zis și făcut. Cam pe la jumătatea distanței dintre Galissas și Ermoupolis am cotit-o dreapta și-am mai mers puțin. To Pefko ține de Pagos, un sat cu case răzlețe răspândite pe o suprafață apreciabilă și cu multe parcele cultivate, din câte îmi amintesc. Taverna însăși pare mai degrabă un loc al localnicilor, în care turiști ca noi ajung rar și din întâmplare (după cum aveam să ne dăm seama, terasa fiind plină de familii de greci). Am parcat pe marginea drumului, în apropiere, apoi am ocupat una dintre puținele mese libere.

To Pefko este deasemenea o afacere de familie, specificul fiind de preparate la grătar. Am comandat vreo 4 chestii de genul, nici n-am știut prea bine ce comandăm, că băiatul care ne-a servit nu rupea prea bine în engleză. Oricum, cărnuri, cârnați, de-astea. Vinul casei și apă de băut. A, și-o salată grecească.

Chestiile venit una câte una, pe măsură ce se făceau. Drăguț a fost că fiecare porție era însoțită de cartofi prăjiți, astfel că în final am adunat un munte de cartofi prăjiți! Nici vorbă să putem termina, pe la a treia porție deja am cedat nervos, cu tot ajutorul pisicilor de pe terasă. N-am disperat, am luat la pachet, amintindu-ne că avem câteva cerșetoare de-astea și prin bătătură pe la Dora. Într-adevăr, nu se va fi irosit nimic.

Nota de plată = 45 euro. Fără desert din partea casei. Dacă aveți chef de-o gratarageală în Syros, ăsta-i locul!  

---

VIZUALIZĂRI: 383 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI