Azi, mancam la turc - restaurantul Almita

TIPĂREȘTE

Unde mai mancam in Iasi?

Intrebare care ne–o punem mereu cand ajungem intr-un oras, iar foamea ne da ghes. Pentru ca doream sa incercam ceva nou apelam la un prieten si recomandarea vine imediat, 2-3 destinatii cunoscute, dar si o noutate tentanta.

Un turc, tocmai s-a gandit sa vina in Iasi si sa hraneasca urmasii lui Stefan cel Mare ‚cu bucate alese si gatite cu maiestrie. Restaurantul „Almita”, caci asa se numeste, este situat aproape de intrarea in Iasi dinspre Tg. Frumos, mai exact pe str. Munteniei, in apropiere de benzinaria Luk Oil.

Intrarea in restaurant se face prin partea laterala a hotelului Ildis, coborand cateva trepte. Se intra intr-un mic vestibul si de aici in restaurant.

Odata ajunsi in interior suntem intampinati de o domnisoara draguta ce ne va conduce la masa. Sala de restaurant este simpla, cu putine decoratiuni, dar cu o atmosfera placuta, tihnita. Intr-un colt al salii, langa televizor, se afla steagul Turciei alaturi de cel al Romaniei, iar pe ceilalti pereti 2-3 tablouri si cateva flori pe pervazul geamurilor. Cand am ajuns noi, pe la ora 16.30, in restaurant erau doar 2 mese ocupate, dar pana am plecat nu prea mai aveai loc, cei mai multi clienti erau cunoscatori ai bucatariei orientale.

Am fost condusi la o masa aflata in fata barului si a vitrinei frigorifice incarcata cu bunatati carnoase ce urmau sa fie pregatite pentru flamangiosi, printre care eram si noi.

Odata asezati la masa primim meniurile si din momentul acesta incepem sa salivam privind la pozele cu bunatatile apetisante, dar fara a putea sa ne hotaram ce comandam. Mai cugetam, mai analizam si decidem. Eu, comand un kebab de pui , iar sotul un „Sultan kebab”, o minunatie de mancare. Arata bine si e foarte gustos! Astea erau la felul de baza, dar pentru deschidere, caci era nevoie de ceva care sa vina mai repejor, cerem niste humus, lipie si un pahar cu ayran. Din partea casei mai primim o farfurie cu 3 feluri de iaurt, cu menta si usturoi, cu sfecla rosie, cu menta si castraveti. Gust bun sa fie! Mai cerem si cate o cafea turceasca si pana era gata kebabul noi am avut de lucru.

Humusul, era un deliciu, cred ca nu am mancat un humus mai bun! Alaturi de lipie am dat gata humusul, dar si mare parte din iuartul imbogatit, oferit din partea casei.

Acum ca nu mai era asa graba puteam sa mai privim in jur si ne dam seama ca se cam umpluse restaurantul. Pana sa vina si urmatorul fel, plec sa „inspectez”baia. Si aici totul e nou, curat si placut.

Intre timp primim kebabul, fiecare pe cel care l-a comandat. Al meu e un kebab obisnuit, cu rondele de ceapa si ceva legume alaturi, dar al sotului arata foarte bine. Pare imens, dar la cat de gustos era nu cred ca o sa lasati prea mult in farfurie. Nici el nu a facut-o!

Normal ca gustam fiecare de la fiecare, asa ca sa stim ce si cum vom lua data viitoare, caci sigur va mai fi o data viitoare.

In incheiere era nevoie de ceva dulce specific si doar eu voi alege o portie de güllaç, adica o minunatie de desert cu foietaj, lapte, apa de trandafiri, seminte de rodie si fistic. In traducere, am luat mancare cu trandafir.

Nu v-am spus nimic despre cafea, care a fost de calitate si bineinteles insotita de cateva bucatele de rahat turcesc, iar ayranul s-a potrivit foarte bine alaturi de felurile de mancare alese. Deci si cafeaua si ayranul au fost bunee!

Satisfacuti de gustul bucatelor, incantati de atmosfera, de amabilitatea si proptitudinea personalului, abia asteptam sa mai trecem pragul restaurantului „Almita”!

Daca veti avea drum in capitala Moldovei si va va cuprinde foamea, "Almita "e o optiune de luat in seama.

---

VIZUALIZĂRI: 4678 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI