Căldură La Johnny - Cuibul Viselor

TIPĂREȘTE

După experiența nu foarte plăcută, de la masa de prânz de vineri, de la hotelul nostru, sâmbătă după ce ne-am bălăcit bine prin piscină, am ales să iesim în oraș. Asta ca să ne plimbăm un pic prin stațiune, dar si ca să găsim un loc bun de mâncat.

N-am făcut prea mulți pasi, că a si început o ploaie torentială. De voie de nevoie ne-am întors la hotel, gândindu-mă să mai dau o șansă restaurantului aferent. Dacă în prima zi servirea a fost ireproșabilă, de data aceasta ospatărița nu prea avea ochi de noi. După 10-15 minute de așteptat, în care cu chiu cu vai abia am primit meniurile a iesit si soarele pe strada noastră, așa că am decis iar să merem în oraș.

Cum mi-era foarte foame, nu am mai avut răbdare să caut singur un local, așa că am apelat la sfaturile amicului Tripadvisor și am ales fără să stau prea mult pe gânduri, primul local recomandat!

Acesta se afla la numai 35 de minute de mers pe jos fața de hotelul unde eram cazați. Evident că soției ia-mi zis că-i mai aproape, doar vreo 15-20 de minute. Din nefericire direcția nu era spre centrul localitătii, ci spre periferie. Așa că am avut parte de o plimbare romantică, pe străzile periferice ale orașului.

La un moment dat am observat o băbuță ce-si facea de lucru prin grădina proprie.Ce mi-o fi trebuit mie să-i dau binețe!? Ei, uite ce mă întreabă băbuța: ai ieșit cu fetița matale la plimbare??? Ce să mai zic, vorba cuscrei am cam îmbătrânit. Așa că am recunoscut spășit, nu e fetița, e nepoțica!!! =))

Hai că iar am luat-o pe arătură! Exact așa cum ne-a spus google hărți în 35 de minute am ajuns la restaurantul pensiunii La Johnny – Cuibul Viselor.

Aici am dat de o pensiune destul de mare, cu 100 de locuri de cazare dispuse în două corpuri de clădiri separate, conform spuselor proprietarului! Acesta se ocupă personal de pensiune alături de soția lui și o fac evident cu multă pasiune. Mi-au povestit că au fost mulți ani plecați din țară și acum au revenit cu gândul să-și facă un rost aici. Bravo lor că au avut curajul să se întoarcă.

In fața localului au și o mică terasă, iar în spate este un mic ponton mai bine zis o mică faleză, unde poți ajunge la nivelul râului Cerna. Cred că nu mai trebuie să spun că grădina este foarte îngrijită.

Fiind destul de răcoare am urcat la restaurantul de la etaj. Aici există o sală destul de mare, raportat la o pensiune, destul de drăguț decorată. Fumătorii au o terasă parțial închisă cu vedere la râul Cerna.

Atmosfera în local este intimă si foarte caldă. Când am ajuns noi nu era decât o masă ocupată, dar ulterior au mai apărut și alți mușterii.

Meniul este destul de variat, dar din nefericire nu aveau toate produsele. Eu am dorit să savurez o ciorbă de pește și tocmai aceasta era singura care lipsea! Soția sau după caz nepoțica a ales o tigaie picantă de pui cu legume, iar eu o saramură de crap! În plus am mai cerut o porție de cartofi prăjiți, eu fiind mare fan al acestui aliment atât de nesănatos.

Mi s-a precizat că o să dureze un pic mai mult prepararea saramurii, cam 15 minute. Am acceptat acest lucru. Nu a durat 15 minute, ci chiar mai bine de 30. Dar când este o atmosferă plăcută și când ești informat în prealabil de acest lucru, nici asteptarea nu mai este atât de grea.

Până a venit mâncarea am savurat câte o bere fiecare și am mai descusut nepotica referitor la lecții, dar și la colegii de clasă! =))

Curcubeu pe cerul gurii a fost saramura mea de pește. Nu a fost pane, ca la colegul Safta Radu, dar a fost clar după o rețetă proprie pe care eu n-am mai întâlnit-o. Am savurat-o pe îndelete cu mămăliguța aferentă. Și tigaia picantă a soției a fost delicioasă atât după spusele ei, cât și după ce am gustat-o și io. De cartofi prăjiți nu am ce povesti, decât în momentul ăla, când nu-mi plac. Nu a fost cazul aici.

Cert e că am avut o masă copioasă, la același preț ca la restaurantul hotelului (85 lei - 100 cu totul), doar că ne-a plăcut mai mult si ne-am și săturat. Drumul de întoarcere a fost un pic mai greu, greu la deal cu boii mari! Știu că altfel e vorba, da am adaptat-o un pic. Scriitorului i se permite! Nu?

Recomand din tot sufletul acest restaurant. De pensiune nu stiu ce să zic, dar pare bine îngrijită. Din ce mi-a spus proprietarul, o noapte de cazare costă pentru doi adulți 180 de lei, fără mic dejun inclus.

P.S.Bine că a iesit bine până la urmă. Evident aveam initial alte planuri, să mergem să mâncăm împreună cu gașca, la vecinii sârbi, dar fetița mea și-a uitat actele acasă, așa că am dat reconfigurare traseu.

---

VIZUALIZĂRI: 4163 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI