Gulaș, ciolane și alte chestii hipercalorice

TIPĂREȘTE

Nu-i un secret pentru nimeni că bucătăria tradițională maghiară (și, în general, cea din ce centrul Europei) nu prea are de-a face cu ideea de a mânca sănătos, și cu atât mai puțin cu orice fel de cură de slăbire, detoxifiere sau cum vreți voi să-i ziceți. Deloc de mirare, având în vedere că se bazează în mare măsură pe carne, cartofi și varză.

Sigur, exagerez un pic de dragul argumentației: bineînțeles că dacă mergi nu numai în Ungaria, dar și în Cehia, Slovacia, Austria sau Germania, vei găsi produse și/sau meniuri mai blânde cu ficatul și mai potrivite cu dezideratul păstrării/dobândirii siluetei visate.

Mărturisesc cinstit că sunt o mare mâncăcioasă, dar faptul că sunt supraponderală nu se datorează pasiunii pentru sosuri grase, ci mai degrabă apetitului nesăbuit pentru dulciuri. Da, știu, aveți dreptate, ar trebui să mai pun frână, dar nu pot... :((

În fine, ce vreau să spun e că nu agreez în mod deosebit gastronomia din Ungaria, dar cum mă aflam la băi la Hajdúszboszló, ce era să fac, m-am sacrificat...

Iar principala mea recomandare culinară în cunoscuta stațiune cu ape termale e să mâncați... la ștrand!

Despre dotările acestuia v-am povestit într-un review mai vechi vezi impresii și pot confirma că după patru ani am regăsit aceeași organizare excelentă: cabine de schimb, dușuri, toalete, șezlonguri sau bănci de închiriat, salvamari la fiecare bazin, curățenie lună etc. etc. Despre prețuri și alte info utile puteți afla accesând site-ul www.hungarospa.hu/ro. Este permisă camparea cu saltelele, șezlongurile sau chiar corturile proprii, așa încât nimic nu vă împiedică să petreceți toată ziua la ștrand, care e deschis vara până la 8 seara, fără să vă înfometați și deshidradați, doar retrăgându-vă eventual la umbra copacilor la prânz, când soarele arde prea tare.

Și asta deoarece, în afara acestor dotări, în ștrand sunt multe terase și tonete cu o ofertă largă de mâncăruri și băuturi la prețuri decente, mai ales dacă schimbați leii în forinți la graniță, așa cum v-am sfătuit în reviewul anterior vezi impresii, în care menționam că pentru 1 leu am primit 67 HUF, în loc de 54-55 HUF la exchange-urile din stațiune.

Dintre toate variantele de hrănire din incinta ștrandului, cea mai la îndemână pentru noi a fost Gabi-Hami Ételbár, situat chiar în fața bazinului cu apă termală pe care l-am frecventat asiduu, aflat în dreptul intrării de pe Jószef Attila u.

Terasa are în față galantarul, unde stau expuse diverse preparate și ceaune în care fierb gulașurile și ciolanele, iar dincolo de ele sunt amplasate mesele și băncile de lemn. Nu există meniuri tipărite, și nici nu e nevoie, căci totul e afișat la vedere atât pe un panou electronic, cât și pe un altul, imprimat și agrementat cu poze. Textele sunt în maghiară, slovacă, germană și cred că poloneză, plus română, ceea ce, trebuie să recunoaștem, este de mare ajutor, chiar dacă ici-colo mai dai peste traduceri stângace ori ortografieri greșite (dar haioase - vezi foto). Prețul unui meniu fix, alcătuit din două feluri, variază de la 1.200 la 2.000 de forinți, adică cca. 18-30 lei. Rezonabil, aș zice. Se poate plăti și cu cardul.

Bun, acum să vedem ce se poate mânca de banii aceștia: gulaș special și tăiței cu brânză și ”jumeri”; supă de porc și „mâncare de dovleac” cu tocăniță de porc; supă de tăiței și pulpă de rață cu cartofi fierți și varză; supă de pui și tocană de vițel cu găluște; supă de fazan și tocăniță de cerb cu „crocete” de cartofi și gem de afine; supă de pește și „fuduli” de cocoș cu cartofi fierți etc. etc.

Dă-l... de colesterol, ce? el m-a făcut pe mine sau eu pe el?!!! =)) Am testat așadar supa de tăiței și tocănița de mistreț cu cartofi fierți (eu) iar Adrian supa de pește (crap) și tăițeii cu jumeri.

În altă zi ne-am regalat cu gulaș și șnițel de porc pané cu cartofi prăjiți, respectiv supă de găină și ciolan de porc cu varză.

Nu vă spun cu câte kilograme în plus ne-am întors din acest concediu... :) Noroc că n-a durat decât o săptămână!

Dacă sunteți însă grijulii cu silueta voastră, nimic nu vă obligă să comandați un meniu fix: la prețuri ceva mai măricele puteți opta pentru un singur fel de mâncare, inclusiv pentru o sălățică chioară, pe care să o dregeți, după gust, cu ulei, oțet și sare sau cu... nimic.:D

În ștrand mai sunt și alte terase, unele specializate în gyros, altele în hamburgeri, hot dog sau pește. Dacă nu vă e foarte foame dar simțiți că stomacul pare a-și cere drepturile, aveți la dispoziție tot soiul de gustărele, pufuleți, pop corn, plăcințele, prăjiturele și nu îl ultimul rând rând langoș (750 HUF), o ditamai pleașca presărată cu usturoi și smântână înăuntrul căreia brânza sărată mustește fierbinte.

Ahhh! :P

În zilele caniculare vă puteți baza pe tonetele cu înghețată destul de bună (225 HUF/cupa) sau pe câte o halbă de bere: 600 forinți cea de 500 ml și 360 forinți cea de 300 ml. O băutură răcoritoare carbogazoasă costă 360 de forinți iar o cafea espresso 400 HUF. Pentru alte prețuri puteți consulta fotografiile atașate. Și, colac peste pupăză, puteți lua acasă drept amintire un borcan cu murături...

După atâtea alimente și lichide toxice, era cazul să schimbăm foaia și să încercăm ceva mai ușor. Așa că, într-o seară, pe când ne plimbam noi frumușel pe strada Mátyás Király, înțesată de hoteluri, buticuri și terase unde dădeau în clocot ciolanele, cârnații și gulașurile, la numărul 6 am dat peste un loc care sărea în ochi, neintegrându-se prea bine în peisaj.

Se cheamă Sétány Kávézó és Palacsintázó și este o plăcintărie-crêperie (barbarism, știu că vă zgârie urechile, atunci poftim, clătitărie! ;)) decorată în stil funky, predominant în nuanțe de verde și portocaliu. Adrian nu prea marșează la genul ăsta, dar l-am convins arătându-i un anunț în care se afirma că Sétány e unicul loc din Hajdu unde se comercializează berea slovăcească Zlatý Bažant, una din mărcile lui favorite.

Intrăm și ne așezăm la o masă. Remarc imediat sub porțiunea din sticlă a blatului o îngrămădeală de boabe de cafea, un decor simpatic și inedit pentru mine. Primim meniurile și constat că oferta e mai variată decât mă așteptam: în afara clătitelor (dulci sau sărate) în două variante dimensionale (19 și 42 cm) și un număr incredibil de combinații, mai sunt salate și înghețate, iar la capitolul cafea și băuturi stau foarte bine.

Comandăm o bere Zlatý (eu mă mulțumesc, modestă cum mă știți ;), cu o Fanta), și două feluri de clătite, ambele de 19 cm: cu șuncă, brânză și smântână (660 HUF), respectiv cu șuncă, ciuperci, brânză și smântână (780 HUF). Dar simt că parcă lipsește ceva, așa că plusez cu un desert care se dovedește a fi o clătită delicioasă cu ciocolată, lângă care au fost azvârlite câteva guguloaie de frișcă cu câte o vișină pe post de moț. Total consumație 2.600 HUF, plătiți cu cardul. Timpii de așteptare au fost cam mari, dar fiind vorba de chestii preparate pe loc, nu ne-am impacientat.

Iar despre gust nu cred că mai trebuie adăugat nimic... :P

Nu pot încheia acest review subversiv, un adevărat atentat la orice cură de slăbire aflată în derulare sau doar preconizată (lasʼ că încep de luni ;)), fără a menționa că în Hajdu te poți autogospodări fără nicio problemă, lucru pe care am și contat atunci când am rezervat o cameră dotată cu chicinetă. Noi am ales să facem cumpărăturile la un supermarket Spar situat pe strada Kereszt, atât fiindcă nu presupunea decât un mic ocol din drumul de la ștrand la pensiunea Eliza, cât și pentru că vizavi se află piața agro-alimentară, dar în stațiune sunt prezente și Aldi, COOP sau Tesco.

Din câte am observat, prețurile la piață și în magazine sunt destul de asemănătoare cu cele de la noi, așa că nu voi insista. O scurtă mențiune totuși: dacă în privința cărnii și preparatelor din carne nu am decât vorbe de laudă (cârnații de Debrecen!!! :P), la legume și fructe stau prost, după părerea mea, în sensul că sunt de-a dreptul insipide. :(

Oricum, nu se pune problema să n-ai de unde alege.

Poftă bună! Jó étvágyat! Sper că am scris bine; diacriticele astea mă omoară...=))

---

VIZUALIZĂRI: 3380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI