Am mâncat raţă la El Pato (raţă în spaniolă)

TIPĂREȘTE

Cu ceva timp în urmă, o familie de prieteni m-au invitat să mergem să mâncăm undeva. Cum nu au venit cu alte precizări şi ca să mai schimb rutina zilnică de stat în casă, am acceptat bucuroasă. Ulterior am aflat că invitaţia era pentru ora 19. Eu nu mai ieşisem seara de 5-6 ani şi parcă începuse un pic de anxietate că la întoarcere, de la taxi pân la intrarea în bloc m-aşi putea împiedica (puţin probabil pentru că strada e iluminată) sau mai rău, că apare un vagabond, îmi ia geanta cu chei şi telefon şi mai mă şi îmbrânceste de-mi rupe ultimile oase întregi (scenariu de thriller, probabilitate 0,00…... o%). Ultima informaţie a fost că vom merge la un restaurant în care meniul se bazează majoritar pe raţă prezentată sub diverse forme. Eu mâncasem o singură dată cu zeci de ani în urmă raţă la un restaurant. Fusese tare şi aţoasă iar acasă în cei peste 65 de ani de bucătărisit niciodată nu am pregătit raţă. Deci... hai să merg să mănânc raţă, ce-o fi o fi!

Restaurantul se numeşte El Pato (în spaniolă, raţă) şi este situat într-un cartier select din centru pe str. Dionisie Lupu nr 48, colţ cu str Pictor Verona, în apropierea Grădinii Icoanei, a bisericii anglicane şi Pitar Moş. A fost deschis în 2008 sub numele de Chez Marie Icoanei şi a funcţionat aşa până în 2016. Cum se întâmplă în afaceri, cei doi patroni s-au separat, unul deschizând un alt restaurant numit Chez Marie Garden pe str. gral Berthelot iar celălalt a rămas pe loc, numind restaurantul El Pato cu meniu internaţional, românesc dar cu raţa la loc de frunte. Aici programul este de la ora 10 la 23. Se livrează şi acasă fără a fi necesară deplasarea la restaurant, programul de comenzi fiind 10.30-22. Este interesant şi meniul zilei care se serveşte între orele 11.30-15.30 la preţul convenabil de 22 lei

Cu toată aglomeraţia de vineri după amiază, am ajuns la timp. Nu se intra pe uşa principală ci pe una laterală prin care aveai acces direct în restaurant fără a mai pierde timpul străbătând holuri sau salonaşe. La ora aceea restaurantul era aproape plin, mai mult cu tineret aşa că noi, cei cinci octogenari (mai spre 90) îmbunătăţeam media de vârstă. Să nu mint, una din doamne are şaizeci şi ceva de ani dar era în minoritate. A fost bine că prietenul a făcut rezervare pentru cinci locuri pentru că altfel am fi putut avea probleme.

Interiorul fără pretenţii de lux pare a fi destinat mai mult coorporatiştilor dar mobilierul de lemn şi culorile calde de bej sugerau o atmosferă liniştită. Am fost condusă la masa rezervată, cam micuţă după părerea mea şi prea aproape de un cuier în care clienţii de la mesele vecine îşi agăţau hainele. Nu că ne deranjau dar ne stricau intimitatea. După ce ne-am adunat am fost serviţi fiecare cu ce băutură am dorit :campari orange (28 lei), o ţuică de prune 40ml (18 lei), fresh de portocale (18 lei), eu - aqua carpatica de 500ml (9 lei).

Nu am aşteptat prea mult şi chelneriţa tânără, amabilă şi prezentă ne-a adus comanda de două platouri: mix aperitiv cu icre, salată de vinete, feliuţe de cârnăciori (38 lei) şi altul cu brânzeturi fine presărate cu nuci (44 lei). Delicioase dar mici cantitativ, respectiv fiecare cam pentru două persoane, nu cinci câti eram noi. Nici pentru felurile principale nu am aşteptat mult. Am întrebat-o pe chelneriţă dacă raţa e tare sau aţoasă aşa cum ştiam din memorie dar mi-a răspuns evaziv că ea posteşte şi în general nu consumă carne. Hait! mi-am zis şi deci… am comandat raţă. E adevărat că nu din felurile cu dulceaţă de smeură sau garnituri ale căror nume nu le cunoşteam, ci ceva tradiţional: pastramă de raţă cu mămăliguţă şi mujdeide usturoi (58 lei)

Înainte de a trece la celelalte feluri comandate de prieteni, trebuie să spun că a fost super ca gust (poate un picuţ cam sărată dar de! doar era pastramă), excelentă prezentare şi cantitate. Nu am putut mânca întreaga porţie şi cam jumătate mi-a dat la caserolă aşa că a doua zi m-am scos. Un prieten a comandat tot pastramă de raţă, altul muschiuleţ de porc (36 lei) cu salată de varză (14 lei), medalion de porc (56 lei), altă raţă (58lei) şi ca băutură o sticlă de vin roşu sec El Pato (58 lei) iar eu care iau ceva medicamente, berea mea cea fără alcool. Ca dulce, profiterolul (32 lei) ne-a lăsat fără cuvinte de bun şi aspectos ce era. În total a costat 620 lei şi pe bon era sugerat tipul de 10%, 12% sau 15%. Pentru că s-a plătit consumaţia cu cardul, prietenul i-a dat ceva peste 10% cash, chelneriţei.

La plecare ambele familii au comandat taxiuri şi prietenul care m-ainvitat a făcut o buclă în traseu şi m-au lăsat acasă. Am fost mirată de cum arată Bucureştiul noaptea: firme luminoase, blocuri noi, circulaţie de maşini aproape ca ziua şi mulţi tineri pe stradă. Ce, parcă fiecare dintre noi nu umblam tot aşa în tinereţe?

În concluzie a fost o seară super iar restaurantul a fost la înălţime ca ambient, preparate diversificate, prezentarea felurilor de mâncare şi serviciu. Îl recomand cu nota +9 din cauza platourilor mici de aperitiv şi a cuierului de lângă masă, în rest f. bine.

Am reţinut masa din timp, seara fiind aglomeraţie. Serviciul a fost amabil şi prompt

Am comandat fără încredere o pastramă de raţă dar a fost super excelentă şi îndestulătoare

Restaurantul este amplasat în centrul capitalei într-un cartier de elită

---

VIZUALIZĂRI: 664 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI