La Hanul Văcărești

TIPĂREȘTE

Ați auzit de Hanul Văcărești? Eu, nu, până mai de curând, când o mână nevăzută ne-a umplut cutiile poștale (nouă și tuturor vecinilor) cu niște pliante elegante, negre, cu oferte care mai de care mai îmbietoare. Mai mult decât atât, toate preparatele aveau prețuri reduse, lângă prețul vechi, tăiat, figurând prețul cel nou. Pliantul ne mai informa că Hanul Văcărești se află nu prea departe de locuința noastră, în Sectorul 4 al capitalei, pe Strada Pridvorului, nr. 23, că face livrări rapide la adresă (la domiciliu sau la serviciu) și în plus, că Direcția de Sănătate Publică și Direcția Sanitară Veterinară și Siguranța Alimentelor au autorizat unitatea pentru producția și comercializarea produselor alimentare. Ce ne mai lipsea pentru a-i face o vizită? Doar ceva timp și o vreme mai puțin capricioasă, nici ploioasă și nici prea călduroasă.

De la Piața Sudului, în jos, pe Calea Văcărești…

Puțin despre Calea Văcărești

Una dintre cele mai vechi artere de circulație din București, Calea Văcărești, nu s-a numit așa dintotdeauna. Pentru că ducea spre Oltenița, așezarea de la Dunăre, oamenii îi spuneau Drumul Olteniței. Mai târziu a fost denumit Drumul Văcăreștilor pentru că ducea - din centrul orașului - la Mănăstirea Văcărești (ulterior Închisoarea Văcărești) de lângă Mandravela.

Astăzi Calea Văcărești arată cu totul altfel, dar nu trebuie să uităm că în urmă cu cinci veacuri, pe la 1512, prin dealurile Văcăreștiului s-au dat lupte grele. Invadând Țara Românească prin sud, oștile otomane au fost întâmpinate la Văcărești de domnitorul Vlad cel Tânăr. Istoricul Gheorghe Ionescu-Gion spune: "Turcii deteră ajutor Craiovescilor cari veniră împreună cu Pașa la Bucuresci. Se dete luptă la Văcăresci, din jos de Bucuresci. Vlăduț fu bătut și i se tăie capul de Pașă, subt un păr la Bucuresci. "

Deși multe din clădirile de pe Calea Văcărești au fost clasificate ca având valoare arhitecturală - unele datând de la începutul sec. XIX - în anii comunismului au fost demolate, iar strada istorică a fost înjumătățită. Nu a mai rămas decât bucata dintre Timpuri Noi și Șoseaua Olteniței. Dacă vreți să vedeți cum arăta Calea Văcărești la mijlocul secolului trecut, precum și Complexul Monumental Văcărești - ctitorie a primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, între 1716-1722 - demolat în 1985 din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, accesați "Cinema Museion" pus la dispoziție de Muzeul Municipiului București.

Iar dacă vreți să vedeți cum arată acum Calea Văcărești, vă invit la o plimbare de la Piața Sudului, în jos, pe artera intens circulată, mărginită pe partea dreaptă, spre Parcul Natural Văcărești, de un gard emblematic. Încercând să stopeze infracționalitatea și depozitarea gunoaielor și a molozurilor în Parcul Natural Văcărești, Primăria Sectorului 4 a montat acest gard deosebit, cu chipuri caricaturizate și vorbe de duh ale unor personalități din diverse domenii. Toma Caragiu, Gică Petrescu, Nicolae Păulescu, Henry Coandă, Vlad Țepeș, Ecaterina a II-a, Alexandr Pușkin, Honore de Balzac, George Bernard Show, Mateiu Caragiale, Mița Biciclista…

Fără a "viziona" întreg gardul, traversăm Calea Văcărești și ne angajăm pe Strada Pridvorului șerpuită, printre blocuri. La numărul 23, am ajuns la destinație.

Despre Hanul Văcărești

M-am convins repede că Hanul Văcărești nu prea este un han. Cel puțin așa cum ne așteptam noi să fie, adică o construcție cu multe încăperi, cu o curte interioară mare, eventual înconjurată de ziduri înalte, cu porți de fier. Ospătăria bine plasată la marginea drumului este singurul aspect care s-a menținut din conceptul de han, dar ea se rezumă doar la o bucătărie și o terasă în care drumețul obosit poate mânca ceva și se poate răcori cu o bere rece.

Nu există și salon interior. Am întrebat și mi s-a răspuns că nu au, dar în sezonul rece se trag copertinele de plastic la terasă. Terasa este frumușică, are vreo 50 de locuri la mese, scaune îmbrăcate în pluș și câteva canapele confortabile. Este dotată cu TV & Play Station și oferă posibilitatea de distracție cu jocuri de societate. Am văzut acolo chiar și o narghilea, dar nu știu dacă e doar de decor sau…

Muzica ambientală a fost foarte potrivită atunci când am fost noi acolo. Plăcută și de o intensitate potrivită pentru a te înțelege în vorbă cu partenerul.

Toaletele sunt în interior, dincolo de bucătărie și sunt OK din toate punctele de vedere.

Am omis să spun că - așa cum procedăm de obicei - am telefonat pentru rezevarea unei mese pentru două persoane. Fiind în timpul săptămânii, nu a fost nevoie de rezervare. De altfel, la fața locului, aveam să constatăm că - atâta vreme cât am rămas acolo - am fost singurii clienți ai localului. Aspect pozitiv într-un fel.

Am fost întâmpinați de tânăra ospătăriță, aceeași care ne-a răspuns la telefon atunci când am încercat rezervarea. Operativă, ne-a invitat la masă și ne-a prezentat oferta. La Hanul Văcărești nu există meniu, ci numai acele pliante negre, elegante, pe care toți locatarii blocului nostru le primiseră în cutiile poștale.

Plata se face doar cash. Wi-Fi gratuit, cu parolă, dar încercând, conexiunea nu s-a putut face.

La plecare, asemenea unei gazde primitoare, tânăra ospătăriță ne-a condus la ieșire întrebându-ne dacă ne-a plăcut și invitându-ne să mai trecem pe la Hanul Văcărești.

Trebuie menționat că restaurantul poate livra în regim de catering, meniuri pentru diverse evenimente (zile onomastice, petreceri corporete sau pentru copii, pomeni și parastase). De asemenea, oferă meniul zilei, aspect despre care nu cunosc amănunte.

Meniul este destul de bogat, începând cu pizza (preparată după o rețetă tradițională napoletană, coaptă pe vatră), paste și burger, continuând cu supe și ciorbe, diverse mâncăruri gătite, preparate din pește, porc, pui și curcan, vită și berbecuț, toate în multiple variante, însoțite de diverse garnituri și salate. Deserturile sunt mai slab reprezentate. În general, ceea ce găsim peste tot - papanași și clătite (cu nutella, dulceață de căpșuni sau vișine), tiramisu și - ceea ce nu am mai văzut vreodată - Pizza cu nutella (340 g, 24 lei, redus de la 41 lei).

Cunoscând oferta încă de acasă, doream ceva ușor, un pește și o bere rece, pentru vinul alb - Fetească Regală Castel Huniade - mult mai potrivit la pește, rezevându-ne o dată viitoare. Era o zi prea călduroasă.

Ce am comandat noi? Pentru că nu aveau File de crap prăjit cu mămăliguță și mujdei, am optat pentru Păstrăv la grătar cu salată verde. Deși mi se părea bizară asocierea pastrăv - salată verde, curiozitatea m-a făcut să aleg acest preparat. Cartoful fiind preferatul meu în materie de garnitură (oricând și la orice), ne-am decis pentru o porție de Cartofi țărănești și una de Cartofi prăjiți. Ca desert, Papanași cu dulceață de căpșuni și smântână.

Toate preparatele au fost proaspete și bine gătite. Berea a fost rece, adusă la masă sticlă după sticlă pentru a nu se încălzi. De altfel, ospătărița ne avea doar pe noi în grijă, așa încât din punctul de vedere al serviciului, totul a fost fără cusur.

Prețuri? Pentru o informare mai amplă, am fotografiat și atașez cele patru pagini ale pliantului-ofertă. Prețurile celor comandate de noi: Bere Heineken - 10 lei/ 330 ml, Păstrăv la grătar cu salată verde - 31 lei/porția, Cartofi țărănești - 10 lei/porția, Cartofi prăjiți - 7 lei/porția, Mujdei de usturoi - 3 lei/porția, Chiflă - 2 lei/buc., Papanași cu dulceață de căpșuni și smântână - 20 lei/porția.

Observații? Papanașii nu erau în forma clasică, cea întâlnită (cu o singură excepție) peste tot. Dar, cum forma contează mai puțin, important a fost că erau proaspeți și bine făcuți.

În altă ordine de idei, prețurile reduse specificate pe pliant nu se regăsesc întotdeauna și pe nota de plată (ex: Păstrăv la grătar cu salată verde - 29 lei/porția pe ofertă, 31 lei/porția pe nota de plată, iar Cartofii țărănești - 8 lei/porția pe ofertă, 10 lei/porția pe nota de plată).

Despre locație și împrejurimi am spus câte ceva în rândurile anterioare.

Mai adaug doar că - dacă ajungeți în zonă, dacă sunteți amatori de vizite și de plimbare - recomand o vizită la Casa memorială Tudor Arghezi din Strada Mărțișor, foarte aproape de Hanul Văcărești, o plimbare în Parcul Natural Văcărești supranumit "Delta dintre blocuri" sau - dacă sunteți amatori de shoping - Mall Sun Plaza, complexul comercial înălțat pe locul Mănăstirii Văcărești demolată de comuniști.

---

VIZUALIZĂRI: 1121 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI