Pescăruș

TIPĂREȘTE

Controversatul restaurant Pescăruș din Parcul Herăstrău are o lungă istorie în capitală. După cum știu eu că funcționează – și constat că n-a schimbat mare lucru – e mai mult bisnis decât alimentație. De câte ori am fost aici, nu-mi amintesc să fi observat că excelează culinar. Organizarea, însă, complexă, complicată și greoaie mi-a dat mereu dureri de cap. Adevărat, o fată frumoasă și isteață ne preia de la intrare, ne duce prin restaurant și pe terasă de-mi vine să vin în vizită în loc să vin la masă. Ofițerul de serviciu in charge, însă, precum și colaboratorii săi mi-au dat mereu nedumeriri: vine să verifice masa, aruncă o privire după care se întoarce suav cu spatele, mai-mai să-și bage fundu-n farfurie. Aveam o solicitare și sincer, mă plictisisem deja să-i admir, repetat, posteriorul. Când, în sfârșit, m-am putut exprima, a trebuit să aștept mult și bine până să primesc ce cerusem și abia după a doua solicitare s-au îndurat plus că băiatul de la delivery habar nu avea pentru cine este ce a adus.

Servirea a venit încurcată plus o farfurie în plus, brânza rasă trebuia să fie peste salata asortată și a venit peste cartofii prăjiți iar cartofii prăjiți arătau atât de rustic încât îți venea să vii cu ei la pachet de la Mc’.

Am comandat zacuscă și am regretat că nu m-am dus în parc pe bancă să servesc, pe genunchi, o zacuscă cumpărată de pe la vreun magazin bio specializat că asta de la Pescăruș sigur era de la Mega. N-ar fi fost o problemă de-ar fi fost bună. Dar n-a fost. Îmi vine să-l sun pe amicul din Zărnești. Mama lui are ghebe în curte (sau în spatele casei, nu mai știu).

Ciupercile gratinate, în schimb, au fost delicioase, nu m-am lins pe degete dar mi-am dorit. M-am abținut greu. Cu astea am fost câștigată și cu salata de murături care au fost și astea delicioase de am uitat cu totul de zacuscă deși aveam niște felii șmekere de corn, tăiate pe diagonală și puteam face ceva semi-sendwichuțe improvizate.

Cine a comandat meniu n-a fost mai câștigat. A trebuit să se lupte cu cartofii prăjiți, cum spuneam. Șnițelul, în schimb, a fost dublu și, presupun, destul de bun. Arăta bine, crocant. A fost greu de dovedit. De ciorbă nu știu că nu am încercat.

Dar sunt cârcotașă. Am avut un eveniment extraordinar. Masa este minunată, ovală, din lemn masiv și amplasată chiar pe malul lacului Herăstrău.

Mi-a plăcut mult design-ul și ambientul: mulți pescăruși stilizați, luminoși atârnau de tavan prin liane de verdeață.

Și, maxim important, atmosfera a fost fantastică. Am sărbătorit o doamnă de excepție pe care o apreciez mult. Tortul și șampania au făcut deliciul evenimentului iar sărbătorita merită toate laudele, o persoană inspirată, înțeleaptă, plină de bunătate și compasiune. Îi urez

La mulți ani!

(și) pe această cale precum și toate cele bune și să aibă parte numai de cele bune, fericire și bucurii precum și

Mulțumiri pentru generozitate. Deși n-aș fi vrut și nu m-am așteptat, decontul s-a făcut dintr-o singură direcție și a cuprins multe cifre.

Regret (și scuzați) începutul ranchiunos însă cine cunoaște restaurantul cred că știe despre ce am scris.

Mi-a ajuns la urechi o politică de fidelizare cu card și puncte acumulate care se convertesc în lei astfel încât, după acumularea unui număr suficient de puncte mergi și mănânci pe puncte, nu pe bani însă e cu limită de timp, respectiv, după dobândirea punctelor trebuie să le folosești în mai puțin de o săptămână, (parcă... ????????, sau o lună?) sau le pierzi. Un pic ne-confortant...

Oare ce n-aș fi putut eu să mă prefac cum că totul e minunat?

În definitiv a fost un moment extraordinar... Și băuturile au fost foarte bune (deși cam scump).

Niște chelneri împiedicați. O să cer fete de acum.

Cu muuuultă indulgență...

Dacă nu erau ciupercile alea... Nu știu...

Deși tortul - minunat! Și șampania.

Wow!

Aia chiar wow!

Deși era foarte cald, apropierea apei mai media.

---

VIZUALIZĂRI: 482 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI