Delicii culinare pe malurile Dunării (și nu numai)

TIPĂREȘTE

De-a lungul celor trei zile de colindat prin Belgrad și împrejurimi, am luat evident contact și cu câteva dintre locurile unde orice turist flămând își poate reîncărca bateriile cu ceva energie pentru a mai putea bifa ceva din agenda de locuri de vizitat.

Așadar, în ordine cronologică:

Poziționare GPS: N 44.806714, E 20.473436; Sait web: lk.rs

Ăsta a fost „extra”, nefiind inclus în programul grupului, așa că am purces în explorarea împrejurimilor hotelului în căutarea lui de îndată ce am ajuns acolo. După o oarecare bâlbâială (că am priceput io indicățiile fix pe dos), am reușit să dau de el fără să-ntreb pe nimeni; pur și simplu m-am trezit în fața intrării!

Am intrat așadar, am întrebat dacă e ok să iau doar ceva desert - „sigur, cum să nu, da' poftiți vă rugăm!” (în engleză, desigur, că sârbește știu să spun doar hvala = mulțumesc și să dau bună ziua/ seara etc.)

Am ales o masă micuță din salonul mare, mi s-a prezentat meniul pentru deserturi (vezi poza) și am ales „selecție de deserturi” - nu eram acolo ca să mănânc, oricum urma o cină peste mai puțin de două ore, ci să savurez ceva bun și momentul în sine. De băut - ceva pentru detoxificare: o limonadă cu mentă. Am fost servit destul de rapid, foarte frumos, iar cele trei „bucățele” de desert au fost pur și simplu excelente.

Fără doar și poate, nu am ratat nici vizitarea toaletelor. :P

O experiență de nota 21. Pe mine m-a costat distracția de mai sus doar 650 RSD (cu tot cu bacșiș). Și aș reveni oricând.

===

Coordonate GPS: N 44.849274, E 20.411341, Sait web reka.co.rs/jelovnik.html (direct la meniu - oricum doar în limba sârbă).

Localul e amplasat chiar pe cheiul Dunării și are o priveliște foarte frumoasă. Ajunși acolo la ceas de seară, am fost conduși imediat la masa rezervată găștii noastre și am fost serviți cu ceva băuturi de aperitiv și sticle cu apă plată și minerală. Evident, pentru început, am ales dunja (se citește „dunia” și e o palincă de gutui foarte bună și aromată); nu de alta, dar îi prinsesem deja gustul...

A urmat un festin al gusturilor fine, cu tot felul de bunătăți, din care voi încerca să amintesc doar măslinele pane cu sos tartar de la aperitiv (demențiale!), ceva salată de ciuperci, apoi a venit partea mai serioasă: platou de pește la grătar cu cartofi la cuptor pe pat de spanac. Iar la desert, una și mai și - plăcintă de mere fierbinte cu înghețată. Un deliciu... mmmm... Și cine a vrut, a cerut vin sau bere să alunece mai bine la vale.

În plus - muzică live, dans, antren, voie bună cât a cuprins.

Cu greu ne-au dat gazdele afară...

===

Poziție GPS: N 44.792845, E 20.468438; sait web: malafabrikaukusa.com/index.html.

A doua zi, la orele prânzului, am mers la acest mic restaurant din apropierea catedralei Sf. Sava. „Titlul” e chiar drăguț, s-ar traduce cam așa: „Mica Fabrică de Savoare”. Și chiar am avut parte de gusturi multe... și mărunte, dar excelente și de data asta!

Pentru început, pe plăci de ardezie, am primit o porție de telemea la grătar cu roșii și una de ceva ce semăna oarecum cu „chushki biurek” al bulgarilor, adică ardei capia copt, umplut cu cremă de brânză, pane.

Apoi, o porție de vită pe pat de sos de muștar, cu ceapă caramelizată. A urmat o porție de rulouri de piept de pui cu cremă de brânză, învelite în bacon, servite cu piure de cartofi. În încheierea felurilor principale, o porție de sărmăluțe în foi de viță, cu iaurt.

De băut - vin, bere, dunja, apă, cine ce-a vrut.

A venit apoi desertul... Aici am putut alege fiecare ce l-a tăiat capul, din vreo șase feluri (le veți vedea în poze): înghețată, mousse de chocolat (asta am ales și eu), parfe nu știu de care, și o chestie care nu mai țin minte cum îi zicea, da' parcă era din salonul vrăjitoarelor. A fost finisată chiar în fața noastră, turnând peste o chestie care era deja în farfurie, conținutul unui ibric, apoi al unui mic bol, rezultând o revărsare de aburi spectaculoasă. Și se pare că nici gustul n-a fost mai prejos.

Am plecat cu senzația de „am trăit s-o văd și p-asta!” Sincer, recomand călduros! Și mulțumesc și pe această cale fetei care ne-a servit la masă, Jeca.

===

Poziție GPS: N 44.8173700, E 20.4639490; sait web: restoransesirmoj.co.rs.

Ei, asta fu altă distracție. Cu dizeuză și lăutari țigani, cu muzică tradițională, cu chelneri îmbrăcați ca în 1900 toamna... Traducerea numelui este „Pălăria mea” - se spune că la-nceputul veacului trecut, pe acel loc era o fabrică de pălării, dar care a început să meargă tot mai slab, în timp ce de jur împrejur apăreau tot mai multe cârciumioare. Așa că la un moment dat patronii au trecut și ei de la meseria lor, la cârciumărie!

Revenind la zilele noastre, am avut și aici parte de (dunja - taci mă!!! chiar tre' să spui mereu?!?) o porție de pâinici proaspete, platou cu ridichi, ceapă și salată, altul cu salată de ardei iuți copți și încă unul cu cremă de brânză frecată cu boia iute, plus un platou cu brânzeturi și mezeluri (crud-uscate în special).

A urmat o salată sârbească și o porție de legume la grătar. Apoi un platou de mixt grill (pui, porc, kebabchi, vită) cu cartofi la cuptor. Și ceva vin și bere, cui a vrut.

Muzică, lăutari, distracție. La sfârșit, desertul: cornulețe din pricomigdale, sarailie, plus măr copt umplut cu cremă de nuci și toping de frișcă. Pfuai, că-mi plouă-n gură când mi-amintesc...

No, și ne-au dat și de aici afară...

===

Poziția GPS: N 44.315659, E 20.591803; sait web: vinarijavrbica.rs/restoran.

Ziua următoare, prânzul ne-a prins aici, că așa era programul; altă „dezgustare” de vinuri. ;)

Eram așteptați cu masa pusă, pe care au început să aștearnă pâinici calde cu ceva cremă de brânză ca aperitiv, cu struguri și ardei iuți murați. Evident, cu primul soi de vin. Cum care? Ăla... ăăă... na! c-am uitat... eniuei - a urmat o farfurie cu mizilicuri, dintre care cel mai mult mi-a plăcut niște chestii din prune uscate, umplute cu brânză și răsucite într-o feliuță de bacon. Plus o salată de crudități.

După care, alt vin, altă distracție: ceva rulouri cu brânză (din porc, pui și prosciuto, brânzică etc. cu legume la grătar. Și cu un Chardonay excelent.

La desert, o plăcintă cu mere și vișine, cu înghețată. Și o cupă cu vin... :P

pffff... viață grea, oameni buni! De aici, plecarăm să bem cafeaua la...

===

Pagina FB aici.

Un mini-muzeu dedicat împăratului Alexandar I Karađorđević și familiei sale.

Serviciu rapid, discret și foarte eficient.

Cafea la ibric foarte bună, cu prăjituri de casă - o bună relaxare după o masă copioasă...

Au și preparate din bucătăria lor tradițională - nu le-am testat, dar cred că nu greșiți nici dacă luați masa aici.

===

Coordonate GPS: N 44.818136, E 20.448871; sait web: cantinadefrida.com/dobrodosli.

Club de noapte mai mult, decât restaurant. Foarte aglomerat vineri seara, zgomotos, mult fum de țigară - la ei nu e nicio limită la fumat în restaurante! Orchestra zgomotoasă care nu prea au reușit să cânte și ceva pe sufletul meu măcar, dacă tot le-am îndurat decibelii...

Măcar au avut dunja bună! La fel și mâncarea - tapas, fripturi, salate, desert - totul pe specific latino.

Prezentarea (plating-ul) de master chef, gustul la fel - din păcate totul se ducea de râpă din cauza serviciului mizerabil. Pozele vor spune tot, sper.

Dacă îl recomand? poate, dar numai la o oră când nu e plin la maximum, și oricum, nici atunci nu vor reuși să vă satisfacă din punct de vedere al serviciului. A fost singurul loc unde în afară de mâncarea propriu-zisă, nu am prea avut ce aprecia.

===

Poziția pe hartă: N 44.782140, E 20.389938. Sait web: sunset.rs.

Aici a fost locul unde am băut „cafeaua” de adio. :((

Ce să spun? io am vrut un frape cu banane, alții limonadă, cafele... chestii d-astea. Dar am văzut cum pregăteau ceva mâncare tradițională pe vatra cu lemne, în vase de lut, învelite în jar... mmm... parcă aș mai fi stat p-acolo.

Da' cum toate lucrurile bune au un sfârșit...

===

Sper să fie cuiva utile aceste recomandări, iar celor ce vor ține seamă de ele le doresc distracție maximă și poftă bună!

---

VIZUALIZĂRI: 5190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI