Restaurantul Zangezur din Goris

TIPĂREȘTE

După călătoria de la Yerevan la Goris ce a durat vreo 10 ore, vezi impresii, și după cazarea la Mira Hotel, vezi impresii, la recomandarea doamnei Mira, gazda noastră din acea seară, am mers la Restaurantul Zangezur, pentru masa… din acea zi.

Este un hotel – restaurant relativ nou, cotat la 3 stele, despre care s-au scris doar câteva impresii pe fecebook, vezi pe FB, pe Google Maps și pe TripAdvisor, toate apreciative.

Restaurantul Zangezur funcționează cu o bucătărie tradițional - europeană, o bucătărie completă și oferă o mâncare gustoasă într-o atmosferă plăcută de liniște și deconectare.

Este situat la numărul 4 pe Ankakhutyan Street, are numărul de telefon +374 98 636380.

Am ajuns pe înserat, am fost preluați de o doamnă din personalul restaurantului care ne-a condus la subsolul clădirii unde se află restaurantul care era ocupat aproape în totalitate. Era o nuntă cu mulți invitați, dar am fost conduși la un separeu, mai erau câteva libere, au mai venit ceva oaspeți mai târziu. În separeu am fost doar noi și ne-am simțit foarte bine.

Am primit Meniurile, arătau bine legate în piele, arătau bine și în interior cu oferta frumos prezentată, cu cantități și câte ceva despre componență, scrise în armeană, rusă și engleză, nu lipseau nici prețurile produselor și nici poze color.

Meniul cuprinde mâncăruri locale și tradiționale, supe diverse și preparate pe bază de pește, mai multe tipuri de garnituri, preparate specifice caucaziene din carne de porc, vită, pui sau miel, deserturi, băuturi alcoolice, diverse tării, vinuri, bere și băuturi nealcoolice, apă plată și minerală, freshuri... Aveau deserturi, cafea, …

Am pozat şi postat câteva pagini în care se pot vedea mâncărurile și preţurile practicate.

Meniul

Am vrut să comand Harissa, mâncare națională armeană, un terci gros format din grâu zdrobit sau măcinat mare, uscat, înmuiat înainte de fierbere și carne bogată în grăsimi, de obicei pui sau miel, se poate adăuga și unt. Este servită în mod tradițional în ziua de Paști, mai nou se gătește permanent, inclusiv în restaurante, doamna mi-a spus că nu au pregătit și știind cum se prepară am renunțat.

Cu ajutorul gazdei noastre m-am decis repede pentru un Borsht și un Kebab Beef. Am mai solicitat și o porție de Manti pentru degustare și ca mâncare soțul a comandat Ojakhuri și Uzbek Pilaf. Am luat și Bread, dar am renunțat la desert, o fac destul de des, dar cu păreri de rău…

Până să vină comanda am mai pozat prin separeu și prin vecinătăți, intrarea în restaurant și vitrina cu vinuri armenești, am furat o poză la sala cea mare cu plante și un pom în centrul ei care părea că susține tavanul, toate artificiale, mesenii s-au uitat tare mirați la mine…

Au sosit mai întâi “Găluștele”, mâncare specifică zonei, din aluat umplut cu carne de vită tăiată bucăți foarte mici, condimentată, printre altele și cu piper negru, fierte împreună astfel încât sucurile din carne să pătrundă în aluat, stropite din abundență cu unt, apoi “Borșul”, o ciorbă din mai multe legume și zarzavaturi, inclusiv varză și morcovi, tăiate fideluță cu carne de vită și “Kebab de vită”, foarte fraged și suculent, cu ceapă și pătrunjel. Nu știu cum reușesc ei să facă așa bună această friptură, sau poate au vitele lor ceva diferit?! “Masa de Familie”, cum s-ar traduce Ojakhuri, o mâncare din carne de porc cu cartofi și ceapă, la care se adaugă mai multe condimente, foarte populară în Armenia, și “Pilaful Uzbek” aromat și condimentat au completat acea masă.

Mâncărurile erau apetisante, din primul moment au fost plăcute văzului și mirosului, mai apoi și gustului..., dar prea mari.

Am primit pâine și lavash despre care aș vrea să spun câte ceva. “Lavash” este unul dintre cele mai răspândite tipuri de pâine în Armenia și Caucazul de Sud. Este o pâine moale, făcută din făină, apă și sare, fără drojdie, subțire, grosimea depinde de cât de subțire a fost rulat aluatul, și coaptă lipită pe pereții fierbinți ai unui “tandoor”, un cuptor cilindric de lut sau metal, cuptor ce se folosește și la gătit. Se consumă proaspătă, când este moale și fragedă, sau uscată, rezistă chiar și un an, prin rehidratare cu apă, în anumite regiuni cu unt și brânză.

O recunoaștere a ceea ce semnifică lavash în Armenia și în regiune este faptul că în 2014, „Lavash, prepararea, semnificația și aspectul pâinii tradiționale” a fost înscrisă în Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității ca o expresie a culturii armene, decizie contestată de câteva din popoarele vecine care susțin că lavash este „o expresie a culturii regionale”, nu numai „a culturii armene”.

Într-una din zile, pe drumul meu am trecut pe lângă o lavasherie deschisă cu un “tandoor”, cuptorul lor pentru lavash și nu numai, funcționând și când am realizat ce este am rugat șoferul să ne întoarcem să îl vedem mai bine. Două femei armene preparau pâine. Le-am pozat pe ele, am pozat și cuptorul, am mulțumit și mi-am continuat drumul. Opreau mulți călători, unii cumpărau, alții doar priveau, se puteau cumpăra răcoritoare, cafea... A fost o experiență plăcută, interesantă să văd cele două femei armene cum prepară această pâine.

Dar să ne întoarcem la meniul nostru...Totul a fost bine, mâncarea gustoasă, aromată, atmosfera plăcută, deconectantă, personalul (doamna care ne-a servit) atentă, amabilă, au fost în specificul caucazian al zonei, prețul a fost unul bun, mai puțin de 12 euro, restaurantul a meritat recomandarea dată, și îl recomand și eu celor ce ajung în Goris…, mi-l recomand și mie dacă mai ajung acolo!? …

---

VIZUALIZĂRI: 444 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI