Mâncare bună & view în Lefkada

TIPĂREȘTE

Am mai spus-o: în Grecia, e greu să nimerești prost cu mâncătoriile, așa că noi nu ne agităm prea tare, ne oprim unde ne pălește foamea. Sigur, aflasem cumva și chiar pin-uisem pe hartă Pavlos Taverna, se pare că-i destul de cunoscută printre iubitorii de mâncare tradițională grecească, alta decât pește și fructe de mare (mă refer la miel, ied, chestii de genul), dar nu ne-am nimerit prin zonă și n-am stat pe insulă suficient cât să mergem acolo în mod expres. Sau celebra Pondi din Vasiliki... Totuși, în fiecare din cele 2 zile pline petrecute în Lefkada am testat câte o tavernă și o să vă povestesc despre fiecare în parte.

Taverna Stavros, Sivota

Tati, care-a mai fost cu barca pe mare, știa Sivota; eu mă aflam prima dată aici. Eram obosiți după desele reprize de bălăceală și tot ce doream era să savurăm câte ceva din oferta mării, ascultând cântecul ritmic al valurilor. Sivota este o mică și cochetă stațiune dispusă în capătul unui golf lunguț, de aceea Sivota găzduiește una dintre cele mai apreciate marine din Marea Ionică. Și unde sunt bărci, sunt și multe taverne, cafenele, magazine și pensiuni. De regulă, de bună calitate; se știe, cine umblă cu barca pe mare are oarece pretenții!

Am lăsat mașina în parcarea de la intrarea în localitate, apoi am luat-o per pedes. Chiar în față e o plăjuță nu prea îmbietoare, ne-am oprit totuși 2-3 minte să salutăm cele 2 rățuște simpatice. Pe urmă ne-am continuat plimbarea pe țărmul din dreapta, unde sunt înșirate majoritatea tavernelor, oarecum paralel cu pădurea de catarge. Dispoziția este cea clasică: pe o parte, clădirile principale, iar dincolo de străduță, chiar lângă mare, terasele acoperite.

Întâi am făcut un tur (aproape) complet, admirând superbele decorațiuni florale, citind oferta zilei (pe alocuri chiar în românește; am remarcat „ciorba de pește” ; nu supă, ci ciorbă! deh, se adaptează grecul, ce să facă?!), apoi am ales, oarecum la întâmplare, Taverna Stavros.

Pe terasa dinspre apă erau doar 3-4 mese ocupate (ce-i drept prânzul cam trecuse, iar până la cină mai era), ceea ce înseamnă că am avut de unde alege. Ne-au plăcut mult paleta coloristică (alb-albastru-bej) și mai ales micile vase ornamentale cu plante aromatice ce împodobeau mesele; cred că asta ne-a atras... Imediat s-a înființat un băiat sprințar cu 2 meniuri, pe care am prins a le studia febril. De data asta nu le-am pozat, dar pot să vă spun că oferta e cea obișnuită prin porturile Eladei, iar prețurile medii.

Ne-am decis rapid pentru un platou de pește pentru 2 persoane. Iar ca antreu, tot de împărțit, o porție de tsatsiki. Pâine?! Da, desigur! A, și câte un pahar de roze autohton, și o sticlă de apă. Ce poți să mănânci/bei la mare?! Pe urmă am avut oarece răgaz să admirăm bărcuțele legănându-se nu departe, dar mai ales sutele de pești înotând chiar lângă masa noastră!

În câteva minute am primit băuturile, aperitivul și pâinica; feliile erau ușor prăjite, stropite cu ulei de măsline și presărate cu ierburi; un deliciu, împreună cu sosul aromat de iaurt! Vinul bun și rece, apa așijderea. Felul principal l-am primit nu după mult timp – un platou pe care se etalau 3 peștoi de dimensiuni medii (doradă, biban de mare și... încă un urâțel pe care nu știu cum îl cheamă) plus un medalion de pește-spadă (cred). Iar pe o farfurie alăturată, o porție de cartofi prăjiți. Peștii s-au dovedit a fi gătiți simplu, în binecunoscutul stil grecesc – pe grătar, asezonați doar cu sare și ulei de măsline; am avut separat lămâie, să ne punem cât dorim. De-li-cioși! Doar că n-am putut mânca tot, unul din ei ne-a însoțit mai apoi la hotel, și chiar în Kefalonia l-am plimbat, pentru a sfârși, săracu' – mi-e rușine s-o spun – la coșul de gunoi ☹. Cred că tsatsiki ăla a fost de vină!...

Odată cu nota de plată, am primit desert din partea casei. Din fericire, au fost fructe (struguri); altceva n-aș mai fi putut duce, dar strugurii au intrat. (Am găsit mai apoi și să cumpărăm struguri din aceia – dulci, dar și aromați, cu bobul mare și fără sâmburi; foarte buni!) Nota a totalizat în jur de 60 de euro, un preț normal pentru dezmățul cu pește. Ca să topim măcar un procent infim de calorii, ne-am „pedepsit” mai apoi cu un tur de stațiune...

Taverna Panorama/Panoramic View, Kalamitsi

Ne-am oprit aici tot pentru un prânz întârziat (de excursia neașteptată la Egremni Beach), în ziua următoare. De fapt, am căutat locul ăsta, nu ne-am nimerit din întâmplare, ci îl știam de acum 9 ani, pentru că am mâncat de vreo 2 ori aici, sub oblăduirea unui ospătar român, iar la o pensiune din vecinătate ne-am petrecut primele 2 nopți pe insulă. Ne-am dus pe urma nostalgiilor, dar și ca să admirăm superba priveliște de care ne aduceam aminte...

Am lăsat mașina în parcarea de la intrare, am trecut pe sub bogata boltă vegetală și am pătruns în incinta dispusă pe 2 niveluri. Ne-a întâmpinat o masă lungă, pregătită pentru vreo 20 de persoane; am zis că n-or să ne primească, era clar că se pregăteau de un eveniment. Am aruncat totuși o privire pe terasa exterioară, mai micuță (oricum, aici am fi vrut să stăm) și am remarcat că una sau 2 mese erau deja ocupate. Am întrebat și da, am fost invitați să ocupăm una dintre mesele rămase libere. Ambele terase sunt integral acoperite și decorate în cel mai simplu mod posibil.

Ne-a preluat o chelneriță între 2 vârste, ne-a adus meniuri, iar masa noastră s-a ales cu o față de hârtie peste cea textilă pe care o avea deja. Oferta este cea obișnuită, chestii grecești de proveniență marină și nu numai. Am luat câte un aperitiv – Tati nelipsita salată grecească, eu dovlecei pane (până la urmă, le-am combinat și a ieșit ceva fain!). Ca fel principal, o porție de sardine la grătar pentru Tati și musaca pentru mine, foarte bune și acestea; dar cum de n-ar fi?! Am stropit cu câte un pahar de vin roșu, gen vinul casei, a mers bine.

De la masa noastră am putut admira valea împădurită și minunatul degrade în turcoaz al Mării Ionice, dar și parapantiștii ce se lansau de undeva, din apropiere. Dacă mai stăteam puțin, prindeam și apusul de soare (am sperat să-l prindem pe plaja Milos, dar n-a fost să fie). Oricum, a fost frumos!

N-am mai primit desert (ce bine!), iar nota de plată a însumat în jur de 37 de euro. Da, ieftin și bun; recomand!

---

VIZUALIZĂRI: 5376 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI