Pensiunea Ullmann Residence

TIPĂREȘTE

Pentru vizita noastră în Oradea, vezi aici, ne-am rezervat două zile și, ca atare, ne-a trebuit o cazare pentru două nopți, într-un loc care să fie destul de aproape de zona centrală a orașului.

După căutări asidue pe internet am găsit o pensiune cu 4*, Ullmann Residence, care ne-a plăcut din prezentarea făcută pe net, situată pe str. Mihail Kogălniceanu nr. 5. Deoarece nu știam cât de aglomerat va fi orașul, având ca rezultantă gradul de ocupare a locurilor de cazare, în perioada când urma să ajungem acolo, am luat din timp legătura cu proprietarul pensiunii pentru rezervare în perioada dorită de noi.

Precizez că toată discuția privind rezervarea, modul de intrare în curtea pensiunii (pe bază de cod), accesul în clădire, tot pe baza unui cod care permitea accesul la o cutie poștală unde am găsit cheile de intrare în clădire și în cameră, a fost doar telefonică. Cu proprietarul nu ne-am întâlnit deloc (nici cu alt cineva din personalul pensiunii), cât noi eram în Oradea el era pe coasta Antalyei. Totul a fost pe încredere, banii pentru plata cazării lăsându-i în cameră.

Să descriu puțin locația unde am fost cazați.

Spuneam că pensiunea are o curte prevăzută cu locuri de parcare, pentru turiști, câte un loc pentru fiecare cameră.

Clădirea este rezultatul unui proiect nou finalizat de curând, prin care un edificiu vechi, a fost reabilitat, refăcut și amenajat pentru a putea fi utilizat ca spațiu de cazare pentru turiști.

Construcția datează de pe la începutul sec. XX (mai exact 1906) și a avut ca destinație inițială de locuință a servitorilor Palatului Ullmann.

Palatul Ullmann este o clădire istorică din Oradea, aflată din păcate într-o stare nu tocmai bună, cu adresa Piața 1 Decembrie nr. 9, arteră paralelă cu str. Mihail Kogălniceanu unde se află pensiunea. Acesta a aparținut unui angrosist maghiar de grâne Sandor Ullmann.

Cum ziceam, clădirea despre care facem vorbire (pensiunea adică) a fost locuință a servitorilor palatului Ullmann, dar și spațiu de depozitare grâne, camera în care am stat noi a fost pod al clădirii și loc de stocare a fânului. Această cameră are un mic balcon care are o ușă, nu cea actuală de acces tip termopan, realizată din lemn de stejar cu grosimea de cca. 10 cm, ce a aparținut vechii clădiri și pe care actualii proprietari au păstrat-o.

De altfel, curtea pensiunii era la vremea aceea o stradă pe unde treceau atelajele spre palat pentru aprovizionare.

Din vechea construcție au fost păstrați doar pereții, actuala amenajare interioară fiind modificată aproape în totalitate.

Camera este generoasă ca mărime, cred că se poate face o apreciere din fotografiile postate, iar păstrarea grinzilor interioare de la acoperișul vechiului pod, îi dau un aspect rustic plin de farmec, astfel că utilizarea lor la amenajarea interioară a fost foarte inspirată.

Patul matrimonial mare cu lenjeria albă, culoare absolut normală la orice loc de cazare care se respectă, este flancat de două noptiere, foarte drăguțe, cu un design deosebit, realizate din tije metalice cu blat din sticlă, utilizate ca suport pentru veioze.

Undeva în apropierea patului este plasată o masă lungă pe care găsești cafetiera, cele necesare preparării cafelei sau ceaiului, o sticlă cu apă plată, bomboane, șervețele și, sub masă, un minibar.

Televizorul, aparatul de climatizare (atât de necesar în vremile călduroase, mai ales aici în vestul țării), dulapul pentru haine și alte obiecte care mai sunt pe acolo, completează dotările necesare pe timpul șederii ca oaspete al pensiunii.

În mod similar baia are cele necesare toaletei turistului: cabină de duș, gel de duș, șampon, uscător de păr, etc.

Micul balcon este echipat cu scaune și o măsuță, foarte utile pentru cafegiii ce nu-și pot savura cafeaua fără o țigară (am practicat și eu” sportul” acesta și știu cum e).

Și o remarcă pentru mocheta pardoselii, atât de groasă că se afunda laba piciorului în ea.

Drumuri bune și excursii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 63 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI