Mănăstirile din Oltenia, comori neprețuite ale ortodoxismului românesc

TIPĂREȘTE

După o zi petrecută la răcoare (vezi impresii), am părăsit Rânca, lăsând cele 11 grade de-acolo pentru căldura care ne-a dat mari bătăi de cap în zilele anterioare. Știam eu ce știam, de la 11 am ajuns la 22 de grade, atâtea erau în Novaci, însă era prea bine față de temperaturile din zona unde locuiesc eu. În apropiere de Novaci, am organizat repede un consiliu de familie, ajungând la concluzia că e păcat să nu vizităm mănăstirile sau alte obiective turistice situate în drumul nostru spre casă.

Am încropit repede un plan de bătaie, și am pornit la drum. La intrarea în acest frumos orășel de munte, coborând de pe Transalpina, am virat la stânga, pe DJ 665, către comuna Baia de Fier, de aici continuându-ne drumul în direcția Polovragi. Drumul este asfaltat, se circula fără probleme, nefiind aglomerat. După câteva minute, am ajuns la primul obiectiv pe care ne-am propus să-l vizităm: mănăstirea Polovragi.

Situată foarte aproape de intrarea in Cheile Oltețului, si atestată documentar în anul 1505, mănăstirea Polovragi, mănăstire de maici, este o capodoperă a stilului bizantin, ridicarea acesteia fiind atribuită, conform cronicilor, celor doi fii ai marelui boier Danciu Zamona, Radu Comisul și Pătru Spătaru. Ulterior în anul 1643, mănăstirea este reconstruită de către Danciu Pârâianu, cu ajutorul domnitorului Matei Basarab.

A urmat apoi ridicarea chiliilor, a clopotniței, pridvorului, toate acestea în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, considerat al treilea ctitor al mănăstirii. Odată ajunși în vastul complex monahal al mănăstirii Polovragi, puteți vizita și biserica Bolnița ,,Sf. Nicolae'' biserică destinată scopurilor umanitare. Lăsăm în urmă mănăstirea Polovragi, traversăm localitatea, intrăm pe DN 67, îndreptându-ne spre Horezu. La intrarea în acest oraș, pe partea dreaptă am parcat în fața târgului săptămânal, unde se vând obiecte de uz casnic, textile, legume și fructe, electronice etc. Ne-au plăcut agitația și viermuiala specifice unui târg, iar noi, fiind oameni simpli, din popor, preț de câteva zeci de minute ne-am pierdut în mulțimea pestriță a târgului, însușindu-ne foarte serios rolul de gură-cască pe la diversele standuri și tarabe. Evident că după atâta umblet, ni s-a făcut foame, savurând renumiții mititei de Dedulești, cel puțin așa susținea patronul birtului, că-i aduce de-acolo.

Am părăsit târgul, îndreptându-ne către mănăstirea Hurezi, situată în satul Romanii de Jos, la ieșirea din Horezu către Râmnicu-Vâlcea. Mănăstirea Hurezi, considerată cea mai importantă ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu, a fost ridicată între anii 1693-1697, în construcția ei predominând stilul bizantin, specific epocii. De la ridicarea sa până în anul 1872, mănăstirea a avut obște de monahi, din anul mai sus menționat devenind mănăstire de maici. Turiștii care doresc să stea mai mult timp, se pot caza aici, în camere cu două sau trei locuri.

Am lăsat în urmă mănăstirea Hurezi, continuând deplasarea către mănăstirile Bistrița și Arnota, ambele situate pe raza comunei Costești, jud. Vâlcea. La mănăstirea Bistrița, din satul Bistrița, se ajunge ușor, din DN 67 se virează la stânga, există indicator către mănăstire, până la aceasta fiind de mers cam 4 km.

Ctitorie a boierilor Craiovești, mănăstirea Bistrița impresionează prin măreția și frumusețea ei, fiind ridicată între anii 1490 - 1494. De menționat este faptul că aici a funcționat prima tiparniță din Țara Românească, condusă de ieromonahul Macarie. Mănăstirea a fost puternic afectată de cutremurul din anul 1838, lucrările de restaurare fiind încheiate în anul 1855. Probabil că în apropierea mănăstirii funcționează un spital pentru persoane cu dizabilități, mai precis cu probleme de natură psihică, deoarece pe aleea care duce către mănăstire erau multe persoane cu asemenea gen de probleme de sănătate, nu m-au deranjat, dar cred că locul lor nu e acolo, la cerșit, ci în altă parte, unde cei în cauză trebuie să beneficieze de tratament și asistență de specialitate.

În mod plăcut m-a surprins faptul ca la mănăstire erau mulți turiști străini, veniți cu două autocare, semn că deși turismul în zonă nu este promovat așa cum ar trebui, sunt semne de îndreptare a situației.

La aproximativ 5 km de Bistrița se află mănăstirea Arnota, iar noi nu puteam rata un obiectiv turistic atât de important. Numai că aici am întâmpinat oareșce probleme, jumătate din drumul către Arnota nefiind asfaltat, exact porțiunea de la mănăstirea Bistrița până la cariera de calcar, aproximativ 2,5 km. Parcurgând această porțiune de drum, am avut impresia că ne aflăm în regatul prafului, aveam praf și în gură. După ce se trece de cariera de calcar, începe porțiunea de drum asfaltată, cam 3 km, se poate circula omenește. Odată ajuns însă pe muntele Arnota, la mănăstire, uiți de toate problemele întâmpinate pe traseu. Situată la o altitudine de 840 m, Arnota este ctitoria domnitorului Matei Basarab, fiind atestată la 1636. Aici sunt înmormântați domnitorul Matei Basarab, precum și tatăl său, vornicul Danciu. Din anul 1999, la această mănăstire slujesc măicuțe. Din cauza exploatărilor de calcar, a exploziilor produse, pereții și picturile din mănăstire au avut de suferit, fiind nevoie de măsuri concrete de protejare a acestora.

La întoarcerea de pe muntele Arnota, ne-am întâlnit cu mai multe autoturisme care urcau la mănăstire, observam cum cei cu care ne întâlneam râdeau de noi că aveam mașina albă de praf, însă nu știau ce-i așteaptă! În timp ce ne deplasam pe raza comunei Costești, la ieșire, pe partea dreaptă, chiar lânga DN 67, am vizitat Rezervația Naturală Muzeul Trovanților, mai pe înțelesul nostru pietre cu forme sferice sau elipsoidale, denumite științific trovanți, având mărimi de la câțiva centimetri până la câtiva metri. Muzeul e arie protejată, are o suprafață de 1,1 ha și a fost constituit ca rezervație geologică.

N-am stat mult timp aici, orele treceau repede, fără să ne dăm seama, și am pornit spre comuna Frâncești, unde aveam de vizitat alte două mănăstiri. Din DJ 646 A, care străbate comuna Frâncești, la doar 3 km de mănăstirea Dintr-un Lemn, virăm la stânga, către satul Surpate, la marginea acestuia aflându-se mănăstirea Surpatele. Atenție însă, drumul cu o lungime de 4 km spre mănăstire este foarte îngust, dacă vă întâlniți cu o mașină care vine din sens opus, și vă aflați cam pe la jumătatea drumului, nu știu cum rezolvați problema, eu am avut noroc și n-am întâlnit nicio mașină, nici la dus, nici la întoarcere. Mănăstirea Surpatele este așezată la poalele unui deal, este o mănăstire de maici, ctitorul acesteia fiind Doamna Maria, soția domnitorului Constantin Brâncoveanu, actualul ansamblu monahal datând din 1703 - 1706, deși unele izvoare istorice fac mențiunea că această mănăstire datează din anul 1512, din vremea domnitorului Neagoe Basarab. De menționat că atât aici, cât și la Mănăstirea Dintr-un lemn a activat scriitorul și muzicologul Anton Pann, ca profesor de muzică și traducător de cărți religioase, intre anii 1837 - 1850.

Ultimul obiectiv vizitat de noi într-o zi superbă de vară a fost Mănăstirea Dintr-un Lemn, din comuna Frâncești, jud. Vâlcea. În incinta complexului monahal am vizitat biserica din piatră ridicată în anul 1640 de către domnitorul Matei Basarab, și Mănăstirea Dintr-un Lemn, despre care se spune că a fost construită din lemnul unui singur stejar, după ce un călugăr ar fi descoperit în trunchiul acestuia icoana Maicii Domnului, mănăstirea fiind construită chiar pe locul unde a fost găsit stejarul.

După cum ați observat, nu am dorit să intru prea mult în detalii privind elementele de construcție, sau alte detalii tehnice, care pe parcurs puteau deveni plictisitoare, am punctat câte ceva, succint, despre fiecare mănăstire, cu intenția de a arăta un singur lucru: aceste mănăstiri există de secole, sunt mărturii de necontestat ale trecutului nostru, fac parte din ființa noastră, este imperios necesar să le facem cunoscute, să le promovăm atât în țară cât și peste hotare, ar fi o mare greșeală din partea noastră să le dăm uitării.

Am avut o zi plină, m-am simțit minunat vizitând aceste bijuterii ale patrimoniului nostru, iar dumneavoastră, când veți avea ocazia, nu ezitați să o faceți, în acest mod ne vom cunoaște cu adevărat istoria.

Vacanțe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 2232 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI