Trovanții de la Ulmet, cimitirul OZN-urilor

TIPĂREȘTE

youtube

Trovanții de la Ulmet (județul Buzău), situați în apropiere de alte minuni ale naturii (vulcanii noroioși de la Berca, chihlimbarul de la Colți), de delicatese culinare (cârnații de Pleșcoi), dar și vestigii spirituale mai vechi (biserici rupestre) și mai noi (mănăstiri ruină sau active) au intrat în atenția scriitorilor AFA de mai mulți ani. Astfel, pe websitul AFA, i-am identificat pe @iuliaen (2013), @dawnsah (2015), @Dan&Ema (2017), @Crazy Mouse (2017) și @iconita (2018) care au prezentat (localizare, accesul, descriere, legende) foarte frumos acești trovanți, probabil cei mai interesanți din România.

Dat fiind folclorul bogat care circulă pe seama trovanților (în general și de la Ulmet, în special) mi-am propus prin aceste impresii să limpezesc cumva proveniența acestor trovanți, iar pe de altă parte, numai și numai pentru deliciul cititorilor AFA, să tulbur și mai mult ideile despre originea lor printr-o fantezie ufologică speculativă. Deci atenție...

Trovanții de la Ulmet, cunoscuți sub numele de Babele, se găsesc în Subcarpații de Curbură înșirați pe vreo 300 m în lungul unei creste situate la nord-vest de satul Ulmet aparținând comunei Bozioru (județul Buzău). Se poate ajunge cu mașina (mașină bună) până în apropierea culmei, dar având în vedere drumul de pământ, foarte prost, abrupt, îngust și întortocheat, majoritatea turiștilor preferă să lase mașinile la drumul asfaltat (DJ 203L), lângă alimentară și să străbată pe jos satul pitoresc (circa 1,3 km, jumătate de oră) până la trovanți.

În accepțiunea clasică, trovanții sunt concrețiuni de gresie (rocă dură) care s-au format în STRATE (straturile sunt pentru zarzavat) de nisip (roci foarte moi) prin cimentarea granulelor de nisip cu un liant carbonatic, carbonații provenind din apa care se înfiltrează prin nisipul poros. Se admite că trovanții sunt niște pietre care cresc concentric cu o rată de câțiva centimetri la o mie de ani, din acest punct de vedere fiind asemănători stalactitelor și stalagmitelor. Diferența constă în faptul că în timp ce speleotemele se formează prin depuneri carbonatice succesive din apa care se prelinge (aport extern), în cazul trovanților aceștia cresc prin înglobarea (cimentarea) succesivă a noi granule de nisip, deja existente. Cu alte cuvinte, trovanții cresc (”trăiesc”) atât timp cât sunt prinși în stratul de nisip. Odată ajunși la suprafață (cei pe care îi putem vedea acum) creșterea încetează și ei ”mor”. În multe situații trovanții prezintă o structură concentrică evidentă, susținând creșterea lor în timp. În cazul trovanților de la Ulmet, această structură concentrică nu mi s-a părut prea clară. Într-o accepțiune foarte modernă (cred că nu are 20 de ani) trovanții s-au format prin cimentarea nisipurilor cu soluții carbonatice (până aici nimic nou) în timpul șocurilor seismice importante și sub influența unor forțe de coeziune.

Trovanții sunt niște bolovani mai mici sau mai mari care au atras atenția oamenilor faptul că se deosebesc prin duritate și culoare de nisipurile care le cantonează, se detașează ușor din nisipuri, dar mai ales prin formele lor simetrice (sfere, lentile, cilindri), alteori neregulate semănând a câte ceva în funcție de imaginație.

În România există zeci și zeci de locuri cu trovanți cantonați în strate geologice a căror vârstă variază de la zeci de milioane ani (Cretacic) până spre timpurile actuale (Pleistocen). Dintre toți, cei de la Ulmet sunt probabil cei mai ciudați și mai frumoși. Li se spune Babe, după unii că ar semăna cu Babele de pe Bucegi (lucru neadevărat, nici ca formă și nici ca geneză) sau că de la depărtare ar fi ca niște babe care stau la taifas (lucru foarte discutabil). Pe seama lor a apărut mult folclor pseudoștiințific și multe legende și povești.

După ce le-am văzut, la fel ca mulți alți turiști, pot spune că marea majoritate a trovanților de la Ulmet seamănă cu OZN-urile. Adâncind studiul, pot preciza acum că TROVANȚII DE LA ULMET CHIAR SUNT OZN-URI FOSILIZATE (PIETRIFICATE).

Invazia OZN-urilor s-a petrecut cu mult timp în urmă, acum vreo 10 milioane de ani, în etajul geologic numit Sarmațian. Se pune întrebarea ce căutau atât de multe OZN-uri într-un spațiu atât de mic (zona de creastă cu trovanți are vreo 300 m lungime). După părerea mea, aici exista o bază terestră care a fost puternic atacată de aceste OZN-uri. Dovada este faptul că majoritatea OZN-urilor (trovanților) din partea de jos a crestei sunt sunt pur și simplu înfipte în pământ, toate pe aceeași direcție, puternic înclinată. Lentilele OZN-urilor sunt paralele, cee ce denotă că au venit în formație și din aceeași direcție. Presupun că este imposibil de reconstituit direcția din care au venit deoarece de-a lungul celor 10 milioane de ani s-a schimbat mult configurația galaxiilor.

De un mare ajutor în descifrarea enigmelor acestor OZN-uri sunt aparatele secționate de către oameni. Astfel, mulți trovanți lenticulari, așa cum apare și în fotografii (videoclip), sunt secționați după suprafețe perfect netede, cele două semicupole stând una lângă alta. Probabil că oamenii au fost curioși să vadă ce se ascunde în interiorul acestor trovanți, poate o comoară sau măcar un grăunte de aur. Adevărul este că nu au găsit nimic: tot interiorul este din piatră seacă, uniformă, omogenă (sau așa l-am văzut eu) deși la trovanți din alte colțuri ale țării se pot recunoaște structuri concentrice. Faptul că interiorul trovanților de la Ulmet este omogen și nu se poate recunoaște nicio compartimentare denotă faptul că OZN-urile nu aveau echipaj (era să zic, uman, greșeală mare). Cu alte cuvinte OZN-urile de aici au fost ”simple” arme de atac dirijate prin mijloace pe care azi nu ni le putem închipui. Lipsa echipajelor explică și numărul mare de OZN-uri înfipte în pământ, că doar nu erau pe post de kamikaze. Vă întrebați, desigur, cum au putut fi secționați atât de ușor și atât de precis ditamai bolovanii. Răspunsul este foarte simplu: pe suprafețele de stratificație care se observă foarte bine pe trovanții lenticulari sub forma unor linii-adâncituri paralele. Cu două dălți (pene) din oțel și cu un ciocan mai barosan, se pot despica cu ușurință. Încercarea de a le secționa pe direcții perpendiculare pe stratificație ar fi foarte dificilă și ar duce doar la spargerea lor după suprafețe haotice.

Un alt detaliu remarcat în construcția acestor OZN-uri este că deși au o formă lenticulară, această lentilă nu este simetrică, fiind mai bombată, ca o carapace de broască țestoasă, partea orientată spre pământ. În schimb partea superioară este mai aplatizată și în zona centrală apare o cupolă ca un țumburuc de 10-20 cm, exact ca în imaginile clasice care reprezintă OZN-uri văzute în diferite părți ale lumii (în special la americani). În lipsa vreunui echipaj (cupola fiind cabina de comandă), despre rolul avut de aceste cupole este greu de presupus ceva, dar nu este exclus să fi adăpostit echipamentele de comunicații.

În general, trovanții apar sub formă de corpuri lentiliforme separate, dar perfect aliniate. Sunt vreo două situații când lentilele sunt lipite între ele ceea ce denotă zborul OZN-urilor în formație foarte strânsă și aliniată. Alături de navele mari mai apar câteva corpuri elipsoidale de mici dimensiuni reprezentând probabil navete ale căror rol este greu de precizat.

Și acum urmează lovitura finală. Dacă la începutul zonei cu trovanți (partea de jos a culmei) aceștia au formă de lentilă, exact la capăt (partea de sus a culmei), în sectorul numit Coloana (este și o tăbliță de lemn cu acest nume, vezi video) apar câțiva trovanți de formă cilindrică, columnară (ufff... era să folosesc un cuvânt rușinos) reprezentând OZN-uri de alt tip. Având în vedere forma, dar și dimensiunile mult mai mari decât ale trovanților lenticulari, aceste OZN-uri au fost probabil hangare pentru OZN-urile mici (pentru navete?) sau rezervoare pentru combustibil. Pe marginile unor astfel de cilindri, alungite în direcția navei, sunt lipiți alți cilindri, mult mai subțiri, reprezentând probabil motoarele rachetă de dirijare. De asemenea, mulți trovanți de acest tip sunt secționați, de data asta perpendicular, pe niște plane de fisurație. Nici în aceste nave nu se observă vreo compartimentare evidentă (în secțiune, trovanții apar omogeni), fapt ce presupune că inițial erau pline cu combustibil sau cu navetele care au zburat. Este clar că aceste nave cisternă nu aveau un rol ofensiv deoarece ele nu mai sunt înfipte în pământ, ci stau pur și simplu culcate. Interesant, exact la capătul șirului de nave cisternă este o singură navă lentiliformă (vezi video), dar nici aceasta înfiptă în pământ, având probabil rolul de ariergardă a convoiului de transport. Este de presupus că acestea au aterizat de bunăvoie după atacul OZN-urilor lentiliforme care s-au înfipt în pământ.

Sper ca aceste noi descoperiri paleoastronautice să fie un imbold care să vă determine să vizitați această zonă atât de frumoasă și atât de misterioasă.

---

VIZUALIZĂRI: 1498 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI