O zi la Trovantii de Buzau…

TIPĂREȘTE

O destinatie de excursie de o zi, pe care am facut-o eu cu “copii” mei de la scoala, in saptamana altfel, ar fi Vulcanii Noroiosi si Trovantii de Buzau.

Despre vulcani a vorbit mai toata lumea, dar despre trovanti, nu chiar… si e pacat.

Am mers mai intai la Vulcanii Noroiosi, unde am ajuns in jur de ora 10.30 (cu pauzele de rigoare), plecand cu autocarul din fata scolii noastre, la ora 7.30.

La vulcani am petrecut in jur de o ora si jumatate, lasandu-i sa zburde “prin desert”, prin toate crevasele, pe toti coclaurii… si sa-si faca toate selfi-urile necesare postarii pe canalele de socializare :)!

De acolo, am plecat spre trovanti, care se afla in comuna Ulmet, in muntii Buzaului, pe culmea Ivanetu. Puneti gps-ul pe comuna Bozioru, si ajungeti destul de usor si repede, sunt in jur de 30-35 km. De la Bozioru mai sunt in jur de 4 km.

Prima oara cand am fost la trovanti, am mers cu masina si am incercat sa urcam drumul in panta, dupa ce am trecut cu frica peste podul destul de subred de lemn, dar am renuntat dupa vreo 40 m, ca alunecam pe pietris, asa ca ne-am intors si am lasat-o jos. Acum ca eram cu 2 autocare si un microbuz, nici nu s-a pus problema sa urcam altfel decat pe jos.

Nu le-am spus copiilor cat este de urcat, i-am lasat sa fie surprinsi… si au fost :) (unii au renuntat, ramanand pe traseu) !

Este destul de greu de urcat, panta este spre 45 grade, asa ca le-am spus o “smecherie”… sa urce cu spatele… nu forteaza la fel de mult muschii!

Va dati seama cum arata o ceata de copii urcand cu spatele??? Nu stiai daca se duc sau vin!

Ajunsi la pietre, unii au fost dezamagiti, nevazandu-le valoarea, dar majoritatea au fost incantati de priveliste si de “babe”, asa cum mai sunt denumiti trovantii. Le-am povestit despre ei pe traseu, cum sunt denumite “pietre vii” pentru ca cresc din pamant si unii s-au dus sa puna urechea pe ele, sa vada daca chiar sunt vii :)!

Au comentat cand i-am obligat sa-si ia in spinare si sticla de apa, cat mai mare, dar pe drum ziceai ca sunt desertul Sahara asa trageau din apa aia!

Ne-am odihnit un pic, cam pe la jumatatea drumului, cat sa admiram caii din poienita inverzita, dar nu prea mult, ca altfel nu-i mai urneam din loc. Si asa se opreau pe toate bancile de pe la porti, si pe toate radacinile de copac, iesite din pamant, si chiar si in poienita am mai pierdut cativa “ostasi”, picati “la datorie”, in iarba verde… De fapt, ca sa fiu sincera, am presarat tot drumul cu bucuresteni :)!

Drumul pana la poienita, care este intr-o vale, marginita pe trei laturi de dealuri, s-a facut prin sat. Oamenii ne salutau de parca eram vecinii lor, sositi acasa, in timp ce trebaluiau prin curti si prin gradini. Este un sat foarte frumos, te intoarce un pic inapoi in timp, cu gardurile lui din araci, cu potecute batatorite, cu mii de flori de camp sau munte, cu fantana cu cumpana, cu animale pascand libere si copii desculti.

Pe o potecuta ascendenta, cu o balustrada incropita de localnici, si cu trepte din radacinile copacilor, am urcat ultima suta de metri… dupa care au aparut trovantii in toata spendoarea lor. Fiind sus pe culme se vedea totul in jur, frumos si verde.

Copii au pipait fiecare piatra in parte, s-au catarat pe ele, au facut o multime de poze, pentru ca le-am spus ca o sa le trebuiasca la referate, si de ce sa foloseasca poze de pe net, cand ei chiar “au fost acolo”???

La intoarcere, i-am lasat sa-si manance pachetelul pe iarba, in poienita. Acolo l-am gasit si pe copilul localnic care ne-a insotit pe drumul de intoarcere. Ne-a povestit tot drumul de toate, ne-a aratat unde stau verii lui, ne-a dus la el acasa, unde copii au mangaiat puisorii galbiori de gaina. Cand copii au incojurat fantana, incercand sa scoata apa, folosind neindemanatici cumpana, el si-a umflat muschii cu superioritate si a scos galeata in doi timpi si trei miscari, bucurandu-se in secret de strigatele de uimire ale copiilor mei.

A fost asa galant, ca a escaladat o coama de rapa, si a sarit un gard de sarma, sa mearga sa culeaga de pe o pajiste flori de camp, pe care le-a impartit cu seriozitate tuturor fetelor din grup, facandu-ma martora la cochetaria lor cand le-au primit! Bineinteles ca nu m-a uitat nici pe mine.

Sfatul meu pentru voi este sa va duceti copii cel putin odata sa vada trovantii… sa-i puneti pe lista cu minunile naturii, intre saline si vulcani — dacă este ordonata alfabetic :) !

---

VIZUALIZĂRI: 3084 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI