La ruinele unei cetati legendare si la inaltimea calului troian...

TIPĂREȘTE

Am citit inainte ce au scris colegii mei referitor la Troia, cu istoria si legendele sale fascinante. Eu nu voi repeta date istorice, ci voi incerca sa redau cat mai fidel sentimentele si trairile mele privitoare la acest loc incarcat de multa, multa istorie zbuciumata. Este locul care a dus la atatea si atatea intrebari si framantari de-a lungul timpului, dar si la atatea scrieri, unele chiar fabuloase…

Dupa o noapte frumoasa si odihnitoare petrecuta la Gelibolu, am traversat stramtoarea Dardanele spre partea asiatica a Turciei. Drumul cu ferry, intre Marea Marmara si Egee, ca intotdeauna, o placere simtita din toate rarunchiile. Cei ce-au fost cu ferry inteleg prea bine… Briza de dimineata, cerul de un albastru nepatat, cu soarele placut, inca bland si tare dulce, cu razele sale ce ne mangaiau usor pe fata cu o urare de “buna dimineata”. Si un ceai turcesc servit pe puntea vaporului…Ce incantare binecuvantata!...

Am trecut la Canakkale si…imbarcarea la drum spre Troia.

Si iata-ne ajunsi in locul pe care-l stiam din mitologia greaca antica. Atata tam-tam in jurul sarmanei Troia. Scriu “sarmana” pentru ca atunci cand am intrat in situl arheologic sau mai bine zis, in ceea ce a mai ramas din acea cetate antica atat de renumita, eu, una, m-am cam dezumflat. De ce? ! Pentru ca din pacate in zilele noastre nu s-a mai pastrat mare lucru din bogatul, infloritorul si faimosul oras antic Troia, fiind unul dintre cele mai mari orase ale Greciei antice, teatrul luptelor dintre Ulysse, Ahille sau Agamemnon povestite atat de frumos, cu mult har de la zei de catre Homer in opera sa de capatai, Iliada…

Odata intrat in situl arheologic vestigiile ramase pot parea la prima vedere prea putine si poate noua, ca turisti, ne este greu sa facem o reconstituire a vechii cetati cu atat de mare rezonanta in istoria antica. Si totusi magia si farmecul acestui loc numit Troia sunt intotdeauna acolo.

Ah, dar sa incep cu inceputul; la intrarea in zona sitului Troiei, am platit parca, nu mai stiu exact, biletul a costat in jur de vreo 8 sau 10 TL pt. adult si 5 pt. copii.

La intrare “troneaza” mare stapan, cu ingamfare si nepasare, cunoscutul si invincibilul Cal Troian. Vai de mama lui!... daca cel autentic ar fi fost ca acel cal troian, cu aspectul acela comercial, dupa umila mea parere, legenda lui nu mai avea acum, in zilele noastre, un asa de mare renume mondial.

Sa nu-mi fie cu suparare pt. cei care au fost aici si le-a placut atat calul cat si “resturile” amarate ale batranei Troia. Dar ce am vazut eu, ce am perceput eu din tot acest loc incarcat cu atata istorie si incarcatura emotionala ale acelor vremuri, oho, de foarte mult timp apuse…acum zau de-mi mai inspira altceva decat comert…Un cal imens, din lemn, ce-i drept, dat cu o vopsea maro-roscat, cu o mare coada ce s-ar zice ca ar defila prin vantul Anatoliei, cu niste scari abrupte in interior ce te duc pana sus, pana la etajul al doilea, pt. cei mai curajosi si dornici de facut poze de la inaltimea maxima a calului… sa scoata un capsor la o fereastra, facuta si aceea stangaci si foarte comercial si sa zambeasca spunand clasicul “cheese”…sau mai nou un “smile”…

De acolo, din “inaltul” calului se vede intr-adevar o panorama frumoasa asupra ramasitelor Troiei si a intregii zone…Deh, cat de frumoasa, este iar la latitudinea fiecaruia. Pentru cine indrageste foarte mult un morman de pietre mai aranjate, adunate sau mai rasfirate, se poate sa fie placut…pentru cine doreste ceva mai mult, de exemplu, niste ruine mai bine conservate, in care vezi cu adevarat urme ale unei mari civilizatii, sculpturi de mare arta, vazute pe pietre sau coloane, ii poftesc si le recomand sa viziteze Efesul. Acolo are ce vedea cu prisosinta.

Dar Troia, oras al Greciei antice, situat in nord-vestul Asiei Mici, la sud de Istanbul, a fost fondat in Era bronzului, aoleu de cand…Stim cu totii legenda potrivit careia Troia a fost obiectul si scena de lupta in faimosul razboiul troian, datorita unei domnite pe nume Elena (of! tot o Elena…un nume predestinat in marea istorie) din aceasta Troia…Si cucerirea cetatii datorita faimosului Cal Troian…Tot aceasta Troia a fost cantata atat de frumos si duios, dar si cu mult patos si filozofie de catre Homer in canturile sale din Iliada…

Dar in secolul 19, mai exact in 1870, sapaturile unor arheologi au scos la iveala dovezi incontestabile ale existentei aici a mai multor orase construite unele peste altele, unul dintre ele chiar semanand cu cel descris de Homer…Deci marea legenda a prins viata…

De aceea chiar la intrarea in situl arheologic se gaseste o harta cu nr. ruinelor oraselor din Troia, de la 1 la 9. De aici am dedus si eu ca totusi, pe acele locuri pe care calcam atunci, existase odata, demult de tot, o civilizatie infloritoare. Acolo traisera si murisera niste oameni, cu bune, cu rele, pe vreme de pace sau de razboaie crancene…Deci acel loc emana inca acea istorie de veacuri, pe care nimeni de pe acest pamant nu o poate contesta. Acel loc Troia, este inca o dovada incontestabila ce poate da inca o pagina atat de frumoasa, misterioasa, glorioasa dar si atat de singeroasa din marea Istorie universala. Si pentru acest fapt, respectul meu si cred eu, al tuturor trebuie sa existe, indiferent ca ne plac acele pietre, ruine sau urme mai vizibile (de ex. amfiteatrul) ale anticei si nemuritoarei Troia.

Caldura infernala ce isi intinsese tentaculele pe acele locuri, praful cat si lumea ce incepuse sa se adune la acele ore, ne-au facut sa ne grabim calatoria noastra pe meleagurile troiene. Si sunt convinsa ca si aceste “inconveniente” ne-au perturbat intr-o oarecare masura perceptia noastra asupra acelor locuri legendare…

In concluzie, merita sa faceti o vizita la Troia, macar o data in viata, sa vedeti, sa simtiti, sa calcati pe acele pietre prafuite incalzite de soarele Turciei de azi si roase de Timp. Dar aveti grija daca faceti plimbarea vara, pe caldurile mari, sa aveti cu voi multa apa, ochelarii de soare si capul acoperit neaparat cu o sapca sau palarie. Si nu trebuie sa va reamintesc de aparatul de foto pt. o imortalizare a Troiei de sus de tot, de pe Calul Troian! Sau chiar printre acele ruine stravechi ale legendarei Troia…

Si v-am povestit si eu toate aste, pentru ca, precum multi altii, si eu AmFostAcolo!!!

Cu mult drag, Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 3532 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI