GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TRANSALPINA si TRANSFAGARASAN: de la Poteca Dracului la TOP GEAR
In prag de Rusalii, am sperat sa ne realizam un vechi vis, acela de a ne aventura pe Transalpina. Auzisem si rele si bune, legende cu golurile de oxigen care opresc motoarele masinilor in mers, povesti despre dificultatea traseului, si, mai ales, vechea porecla de Potea Dracului ne-a convins sa plecam la drum, pentru a vedea cu ochii nostri cat e publicitate si cat e realitate. Prima piedica: la finalul lunii iunie 2013 nicaieri pe net nu scria daca Transalpina este sau nu deschisa... un apel la primaria Novaci a rezolvat problema cu un raspuns afirmativ (de mentionat ca la intrarea pe sosea, dinspre Novaci, este un mare panou care anunta ca drumul este inchis).
Translapina, şoseaua care traversează Munţii Parâng şi ajunge în Carpaţii Meridionali trecând practic prin 4 judeţe (Gorj, Vâlcea, Sibiu şi Alba), este cel mai înalt drum din Romania, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele, la 2.145 m. Drumul face legătura între judeţele Gorj şi Alba, traversând Munţii Parâng de la sud la nord, altitudinea cea mai mare având-o pe o porţiune de aproximativ 20 de km, în judeţul Vâlcea.
La origini un drum de transhumanta al oierilor din Marginimea Sibiului, cunoscut inca din cele mai vechi timpuri (exista surse istorice care mentioneaza existenta acestei cai de comunicatie inca de pe vremea dacilor), „Poteca Dracului” traverseaza norii, culmi inzapezite si abisuri, strabatand peisaje de o frumusete ametitoare.
Istoricul Constantin C. Giurescu a menţionat în lucrarea sa ”Istoria Olteniei supt austrieci” că autorităţile austriece propuneau construirea unui drum transcarpatic pe traseul vechiului drum de transhumanţă ce lega Transilvania de Oltenia. Regele Carol al II-lea a dorit să aibă la dispoziţie un drum strategic, pentru artileria montană, trasă de cai, care să poată fi parcurs de trupele care se mişcau între Valahia şi Transilvania. Pentru stabilirea traseului drumului, prim-ministrul de la vremea aceea, gorjeanul Gheorghe Tătărăscu, a plecat pe munte de la Novaci la Lotru, însoţit de 20 de călăreţi din Novaci, conduşi de învăţătorul Ion D. Giurgiulan, se menţionează în lucrare. În urma acestei acţiuni, Gheorghe Tătărăscu a inaugurat lucrările de construcţie a drumului pe platoul Novaciului. Lucrările de refacere decise de rege au avut loc în perioada 1934 – 1939. La inaugurarea drumului, în anul 1939, a participat şi regele Carol al II-lea, însoţit de viitorul rege, Mihai I, precum şi de prim-ministrul Gheorghe Tătărescu şi de soţia acestuia, Arethia. Cei patru au parcurs traseul într-o maşină condusă de însuşi regele Carol al II-lea. După inaugurare, drumul a fost cunoscut sub denumirea de Drumul Regal sau Drumul Regelui, denumire ce a înlocuit denumirea populară de Poteca Dracului.
Suficienta istorie. Ca orice lucru bun si frumos din Romania, Transalpina este nefinalizata, deschisa cateva luni pe an, aproape impracticabila in conditii meteo defavorabile (ploaie, ceata, vant, nu mai vorbim de ninsoare), mai mult marketing decat realizare inginereasca.
Dupa un periplu prin frumusetile Olteniei (Manastirea dintr-un Lemn, Manastirea Horezu, Cheile Oltetului, Manastirea Polovragi, Pestera Muierii), trecem de Novaci si incepem urcusul spre Ranca. Peisajul te lasa fara cuvinte, atat de frumos se cern razele de soare peste vaile verzi si piscurile din ce in ce mai inalte; veneam adusi de furtuna, in fata avand cerul (inca) albastru iar in urma parca suflarea unui zmeu din vechile povesti (nori negri si grei cu fulgere si tunete). Drumul urca in pante abrupte si curbe duble si triple, multe „ac de par”, iar vegetatia din jur este aproape absenta. Spre deosebire de Transfagarasan, Transalpina este, in sectiunea ei inalta, aproape numai piatra, muschi si zapada. Nu exista paduri, cascade sau paraie. Doar o panglica de asfalt, fara parapeti, indicatoare sau marcaje rutiere. Nu exista amenajate refugii pentru masini sau locuri de observatie ori de facut poze. Din loc in loc a fost aruncata cate o basculanta de pietris pe cate o margine a soselei, unde pot opri doua, trei masini.
Ranca, ca si statiune in prag de Rusalii, nu m-a impresionat. Mi-a dat o puternica impresie de santier neterminat (ca si Transalpina, de altfel), multe vile in constructie, altele abandonate sau de vanzare... Posibilitati de petrecere a timpului liber, in afara sezonului de schi, aproape inexistente. Doar cateva terase deschise... nu exista nici macar o farmacie intre Novaci si Sugag. Am innoptat la Cabana Haiducilor, sub o ploaie subtire, rugandu-ne ca a doua zi timpul sa-si revina, ca sa putem continua traseul spre Sibiu.
In dimineata urmatoare, cer albastru, aer curat si nici urma de nori. Profitam de aceasta schimbare de dispozitie a vremii si pornim la drum. Ce ar fi de spus? Soseaua este asfaltata pana la bifurcatia de drumuri Voineasa - Sugag. Curbe stranse si abrupte, in partea dinspre hau unii contraforti de beton, care sustin soseaua, s-au indepartat de aceasta uneori si pana la jumatate de metru (lucrari de calitate, nu comentam!!), din cauza terenului instabil, din nou lipsa oricaror marcaje rutiere, nici parapeti, nici nimic. Daca te lasa franele, este indicata existenta unei parapante in masina, decolarea de pe sosea fiind aproape garantata. Trecand de Pasul Urdele si Obarsia Lotrului, soseaua serpuieste spre cele doua baraje, Oasa si Tau, coborand spre Sugag. Iesind din nori, vegetatia se anima pe masura ce drumul se lasa la vale. Paduri de pini si poieni verzi iau locul culmilor de piatra acoperite cu jnepenis si muschi.
N-ai cum sa ratezi Stana Stefanu, iar daca o faci, e pe riscul tau. Asezata intr-o mica poiana, chiar pe marginea soselei, la coborarea spre Sugag, este, poate, cel mai bun loc de luat masa de-a lungul Transalpinei. Doua ceaune bolborosesc pe pirostrii: pastrama proaspata de oaie, taiata in zori; branza si smantana abia inchegate din laptele oilor de la munte, iar ca desert sirop din bujor de munte („de care bea numai Ceausescu, vorba bacitei”). Stana este frumos amenajata inauntru, cu costume populare, velinte si covoare tesute cu motive traditionale, iar la intrare, intr-un par, stau atarnate o sarica ciobaneasca de lana mitoasa si un clop, gata pregatite pentru turistii care vor poze mai neconventionale.
Daca Transalpina este un drog pentru suflet si un balsam pentru privire, nu este in nici un caz un prieten pentru masini sau pentru soferii mai slabi de inger. Pe langa faptul ca ofera privelisti neintrarupte la abis (lipsa deja amintita a parapetilor de protectie), nu exista nici o benzinarie de la Novaci si pana la Sugag (mai era una doar pe drumul spre Voineasa, parca). Apoi, odata trecuta intersectia cu drumul de Voineasa (in directia spre Sibiu), drumul devine un cosmar: datorita subtraversarilor pentru scurgerea apelor provenite de pe versanti, soseaua este PRAF si PULBERE! Zeci de km de gropi, portiuni acoperite cu pietris sau nisip, lasate in plata domnului, pe care esti obligat sa le traversezi cu viteza mica. Nu stiu cand, cum sau daca aceasta sosea va fi adusa la standarde acceptabile de la un capat la celalalt (avand in vedere experienta romaneasca in construit drumuri si autostrazi, sunt mai mult decat pesimista), insa deocamdata este foarte mult marketing in detrimentul sigurantei rutiere.
Si pentru ca nu ma pot abtine, trebuie sa fac o comparatie cu Transfagarasanul (pe care, de altfel, l-am parcurs a doua zi, la iesirea din Sibiu spre casa), si pe care l-am traversat in conditii meteo dificile (ploaie, grindina si vant). Desi nu are inaltimile ametitoare din Pasul Urdele, pentru mine Transfagarasanul este o sosea mult mai „umana” decat Transalpina. Natura este, parca mai vie, esti inconjurat de paduri, de paraie repezi, de cascade care se arunca in gol in dantele inspumate (vezi doar Balea Cascada si cascada Capra). Reparat cat de cat acum cativa ani, drumul este acceptabil, chiar daca si el are nevoie de o consolidare mai ampla (banuiesc ca o asfaltare dintr-un capat in altul ar fi prea mult de cerut).
Parca suparat ca dadusem intaietate Transalpinei, Transfagarasanul ne-a intampinat cu ceata si bura subtire pana dincolo de Poarta Genistilor, pentru ca, pe masura ce ne apropiam de Balea Lac, sa ne ude de-a binelea. Desi sfarsit de iunie, o ploaie prin care nu vedeai la doi metri in fata ta ne-a izbit cu furie, pentru ca la iesirea din tunelul de la Balea s-o insoteasca o grindina apriga. Paraiele limpezi si micile cascade de pe marginea drumului erau acum involburate si murdare de pamant, cireasa de pe tort fiind cei cativa bolovanei (cam cat un pepene de Dabuleni bine crescut) care s-au pravalit in fata noastra, de pe versant, la coborarea dinspre Balea Lac. Am savurat obisnuita inghetata delicioasa, vanduta intr-o mica poiana, dupa Valea cu Pesti, si am oprit la barajul Vidraru.
Este pentru prima data cand vad barajul atat de plin (trunchiuri de copac aduse de ape erau gata sa se pravale peste buza barajului, prin scurgerea de siguranta, de sub sosea – vezi foto, nu stiu daca m-am exprimat suficient de clar). O ultima privire aruncata statuii lui Prometeu, unde multi din generatia mea au devenit pionieri si continuam coborarea spre Capataneni, trecand pe langa cetatea lui Vlad Tepes, celebra Poienari, invaluiti in razele soarelui, ce parca ne ura bun venit acasa.
Ca o concluzie de final: merita vazute amandoua, doua sosele frumoase, spectaculoase ale Romaniei, la fel de neintretinute si periculoase (sa nu uitam ca si pe Transfagarasan, in unele locuri, plasa de sustinere a pietrisului de pe versanti a cam cedat, soseaua mai are si unele goluri pe margini, acolo unde peretele de dedesubt s-a prabusit, iar parapetul este mai mult de decor). Drum bun!
Trimis de Kyandra in 09.07.13 13:00:50
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Kyandra); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest articol
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
În iulie 2011 am străbătut și eu Transalpina, chiar am scris un review despre această destinație vezi impresii. Impresiile mele nu diferă mult de cele exprimate de tine. Doar că mie nu mi s-a părut a fi un drum cu grad de periculozitate prea mare, în ciuda lipsei marcajelor și a parapeților de protecție. Asta pentru că am avut norocul să traversăm Transalpina pe o vreme minunată sub toate aspectele. Probabil n-aș mai fi avut aceeași senzație dacă vizibilitatea ar fi fost redusă de ploaie, nori sau vânt. Așa încât vremea este un criteriu important de care trebuie să ții seama dacă vrei să te bucuri în liniște de panoramele Transalpinei.
Oricum, acest drum merită a fi făcut, chiar dacă lucrările de amenajare a spațiului carosabil nu au fost desăvârșite și nici prognozele de viitor nu ne îndreptățesc să fim mai optimiști în această privință.
Pentru cei interesați de starea drumului, vreme, trasee auxiliare și alte informații utile referitoare la Transalpina, se poate accesa cu încredere un site actualizat zilnic: transalpina.biz. Mie mi-a fost de un real folos!
”este indicata existenta unei parapante in masina
parapante nu stiu cati au in masina, dar parasute... gasim, gasim!
Fain rewiev!
Frumos review!
Am traversat această şosea de trei ori. Înainte de asfaltare, când era parţial asfaltată şi la un an după ce s-a asfaltat în totalitate.
La nici un an după asfaltare au început... reparaţiile. De la început s-a turnat asfalt aiurea, în porţiuni care trebuiau mai întâi consolidate şi lărgite, ca să nu mai vorbesc de parapeţi.
Cu toate acestea, şoseaua poate străbatută fără probleme cu orice tip de maşină, cu condiţia ca şi timpul să fie favorabil.
După mine adevărata şosea Transalpină este da la Novaci până Obârşia Lotrului.
Cealaltă porţiune de la Obârşia la Şugag, nu mai este aşa de spectaculoasă şi sălbatică ca prima, fiind situată şi la o altitudine mai mică.
@Eugenia55: corect, m-a luat firul povestirii ) Si, oricum, cu parapanta ai avea o plutire mai lina decat cu parasuta, mai admiri peisajul...
@traian.leuca: intr-adevar, continutul maxim de adrenalina, spectaculozitate si peisaje ametitoare este intre Novaci si Obarsia Lotrului, unde parca urci spre cer... pacat totusi ca o sosea atat de frumoasa nu este amenajata cum trebuie. Avem atatea locuri frumoase, insa infrastructura iti taie, uneori, tot elanul.
Putin offtopic: drumul dintre Sebes - Deva - Brad - Beius - Oradea (despre care am povestit intr-un alt review) este superb, cu niste poieni de poveste, paduri si paraie repezi de munte -- insa, desi zis drum european, este nereabilitat si plin de gropi.
Asta-i Romania, mereu surprinzatoare!
@Kyandra: Mulţumesc pentru pont!
Deja am început "să creionez" traseu Sebeş-Brad-Beiuş.
Frumos, foarte frumos. Noi am traversat Drumul Regelui prin anii 75 în sens invers Sebeş-Novaci şi apoi, cu Dacia 1100 peste şleaurile, bălţile şi denivelările unei hidrocentrale în construcţie.
Anul ăsta prin august, mergem cu un prieten mai copt şi responsabil (e cu doi ani mai mare ca soţul, adică trecut de 80)
Nu mi-e frică. Am scăpat noi la mustaţă de furtuna de pe Dunăre , nici aici n-o să păţim nimic. Doar mai am review-uri de scris...
Frumos review si votat.
De trei anii doresc sa fac acest traseu dar nu am inteles daca e m-ai bun s-au m-ai rau.
Opel Vivaro si un Logan pot trece Transalpina?
@haiduc: poți și cu Tico (sau Chevrolet Spark). Totul e să știi s-o mâni. Și să nu fie vreun melc în fața ta, că ți-ai aprins ambreiajul... Mai bine tragi pe dreapta și pornești când vezi că ai drumul (relativ) liber. (asta e valabilă cam pentru orice mașină ai avea).
Ma scuzati de intrebare!
”" Apoi, odata trecuta intersectia cu drumul de Voineasa (in directia spre Sibiu), drumul devine un cosmar: datorita subtraversarilor pentru scurgerea apelor provenite de pe versanti, soseaua este PRAF si PULBERE! Zeci de km de gropi, portiuni acoperite cu pietris sau nisip, lasate in plata domnului, pe care esti obligat sa le traversezi cu viteza mica. "
Care sosea e PRAF si PULBERE? 67C s-au 7A?
@Kyandra: unde se gaseste review-ul despre drumul Sebes - Deva - Brad - Beius - Oradea?
@Kyandra: hey, buna! F frumos review-ul tau . In august, eu si sotul vom face transalpina pentru prima data, insa "calare" pe un chopper... credeti ca este ok, avand in vedere experienta dvs pe acest traseu si traseul in sine? Mentionez ca sotul meu este foarte stapan pe sine, e precaut, in linii mari e un f bun conducator. dar credeti totusi ca am putea avea probleme? Am inteles, din ceea ce spuneti, ca este un traseu cam dificil. Multumesc anticipat!
@Many: o să cam ai palpitații, dacă vei fi cea din spate... Dar drumul e OK. Pe vremuri, am mers și eu cu o motoretă (ce vremuri!), chiar și la deal și am văzut că nu-i chiar lucru ușor, mai ales dacă motorul e micuț. Probabil la voi nu e cazul, dar dacă (totuși) nu-s destui cai putere, e bine să urcați cu mașina. De asemeni, e musai să aibă frânele de nota 11, mai ales că, practic, pe motor (dacă n-are ABS) poți frâna eficient doar pe roata din spate. Iar la un drum care pe distanță de zeci de km trebuie doar să frânezi... s-ar putea să scoată fum rău de tot!
Ce să spun? Am fost în Austria pe Großglockner Hochalpenstraße și era plin de motoare (nu mai spun câte filme vezi pe youtube!), iar drumul acolo e și mai greu, și la altitudine mai mare. Am fost și pe transalpina, și am văzut și aici motoare (muuuult mai puține). Depinde doar de motor și de șofer, dacă sunt în stare.
@Dragos: Multumesc pt raspuns, Dragos! Motorul nu e mare, e de 250, iar prietenul meu e f precaut, am totala incredere, motorul e f. bine pus la punct, cauciucuri, frane, tot, ne-am ocupat de asta inainte de sezonul de vara. In rest... am inteles ca e un drum pe care e f frumos sa il parcurgi, mai ales cu motorul: D si noi vrem de mult timp sa mergem... ca, nui-i asa? ... it's not about the speed, it's about the road, and about the spirit"
@haiduc: noi am tinut Ranca-Sebes, nu am luat-o prin Voineasa. Este vorba de continuarea drumului spre Sebes dupa Obarsia Lotrului (banuiesc ca este 67C).
@Kyandra: Multumesc!
Cu indrumarile pretioase ale membrilor AFA am trecut si noi frumoasa Transalpina joia trecuta.
Nu am avut nici o problema si e recomandat la fiecare sofer cu experienta.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 Pe Transalpina, după 12 ani — scris în 26.08.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2021 Transalpina via Mănăstirea Obârșia Lotrului — scris în 18.10.21 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Transalpina — scris în 14.09.21 de nelu73 din AGNITA SIBIU - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Impresii de pe Transalpina și despre Mărtinie – un sat cum nu credeam ca există în România — scris în 12.08.21 de RoxanaGRS din IAşI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 O zi de vis pe Transalpina — scris în 17.10.20 de alienad din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Transalpina - un obiectiv mult visat și așteptat — scris în 08.09.20 de cecilia a. din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 O excursie reusită — scris în 13.06.19 de adrianaglogo din PITEșTI - RECOMANDĂ