În mijlocul pustietății: templul lui Apollo Epikourios de la Bassae

TIPĂREȘTE

Într-una din cele mai „lungi” zile din circuitul nostru peloponeziac, după vizita la situl și muzeul arheologic de la Olimpia vezi impresii am pornit să străbatem zona muntoasă a Arcadiei vezi impresii, și odată ajunși la Andritsaina, am urmat indicatorul spre Templul lui Apollo, un ocol de numai 14 km.

Pe care îi parcurgem într-o pustietate deplină: șoseaua cu numărul 76, cu asfalt proaspăt turnat, nu traversează niciun sat și nu ne intersectăm în drum cu nicio mașină. Nu ne însoțesc decât munții și ciripitul păsărelelor, este o liniște ca de sfârșit de lume ce pare să ne pregătească pentru întâlnirea cu unul dintre cele mai izolate monumente antice ale lumii elene.

Și iată-l apărând acum de după o cotitură, numai că ceea ce zărim nu sunt coloanele, ci un cort alb imens care le acoperă din 1990, în scopul protejării. Ne aflăm la o altitudine de 1.130 m, pe muntele Kotili, într-un loc numit în antichitate Vasses/Bassae, adică „ravenă” . Considerată spațiu sacru, această mică vale a găzduit încă din preistorie altare închinate zeilor iar localnicii din Figaleia au ridicat aici în secolul al VII-lea un templu dedicat lui Apollo Epikourios („Protectorul” ) în semn de mulțumire pentru că îi salvase de o molimă. Pe ruinele acestui edificiu avea să fie înălțată în jurul anului 420 î. Hr. construcția vizibilă și astăzi.

Lăsăm mașina în parcare, împingem poarta de fier și pornim să urcăm o potecă destul de abruptă, acoperită de pietroaie, având în dreapta un zid. În capătul potecii e o gheretă de unde achiziționăm biletele: 6 euro, respectiv 3 euro pentru persoane de peste 65 de ani. Suntem singurii vizitatori și chiar mă întreb cum de nu se plictisea de moarte femeia de la gheretă. Nu primim niciun pliant, dar găsim un panou cu informații la intrarea în cort iar înăuntru, pe un ecran mic, rulează un film de 10 minute care prezintă date despre structura templului.

Accesul nu e permis în interiorul perimetrului delimitat; n-ai voie să te plimbi printre coloanele originale, susținute de schele, visând cu ochii deschiși, nu poți decât să le dai ocol și să te minunezi de cât de bine au rămas conservate. Practic, mai mult de 15 minute nu ai de ce să stai în interior.

Povestea acestor coloane este însă cu adevărat fascinantă, și tocmai izolarea templului a împiedicat jefuirea, distrugerea în războaie sau transformarea sa în biserică, așa cum s-a întâmplat cu multe construcții antice în anii de început ai creștinismului. Geograful și istoricul Pausanias, care l-a vizitat în secolul al II-lea d. Hr., a fost singurul care l-a prezentat în detaliu în lucrarea „Descrierea Greciei” , apreciind că era întrecut în frumusețe doar de Templul Atenei Alea din Tegea, în centrul Peloponezului, în apropiere de Tripoli.

Pausanias a atribuit templul lui Iktinos, arhitectul Parthenonului din Acropola ateniană, care a ales ca material de construcție calcarul gri, aflat în abundență în împrejurimi, probabil cu scopul de a-l integra mai bine în peisaj. Iar soluțiile de construcție la care a recurs Iktinos sunt considerate de specialiști o combinație unică de elemente arhaice și inovatoare menite să sublinieze caracterul divin al zeității căreia îi era închinat edificiul, constituindu-se în cea dintâi reprezentare din lume, la scară monumentală, a unui concept abstract.

Spre deosebire de majoritatea templelor clasice grecești, proiectate pe axa est-vest, Templul lui Apollo, regele-soare, era orientat pe axa nord-sud, așa încât razele să poată pătrundă în interior la data solstițiului de vară.

Templul este în același timp primul monument în care au fost folosite toate cele trei stiluri arhitecturale grecești: doric, ionic și corintic. Peristilul (galeria exterioară) cuprindea câte 15 (în loc de 13, numărul întâlnit cel mai frecvent) coloane dorice pe laturile lungi și câte 6 coloane pe cele scurte, astfel încât suprafața ocupată era mai mare decât la alte temple: 14,48 x 38,24 m. Nava (încăperea principală) era încadrată de coloane ionice dispuse pe două rânduri. Intrarea în cella era marcată de o coloană, prima din istorie cu capitel corintic și cea care, prin poziția bine aleasă, reflecta razele de soare în zorii solstițiului de vară.

O friză monumentală din marmură de 31 m lungime și 63 cm înălțime decora interiorul. Basoreliefurile, printre cele mai frumoase din întreaga antichitate elenă, erau distribuite pe 23 de metope, 12 dintre ele reprezentând lupta grecilor cu amazoanele (Amazonomahia), iar celelalte lupta Centaurilor cu lapiții (populație războinică din Tesalia) - Centauromahia.

Am afirmat că izolarea a ferit templul de jafuri în perioada creștină timpurie. Lucrurile au luat însă o cu totul altă întorsătură în epoca modernă.

Templul lui Apollo a rămas uitat și părăsit timp de aproape 1700 de ani, până ce, în 1765, a fost descoperit întâmplător de către un arhitect francez care construia o casă în Zakinthos și se afla într-o excursie în Peloponez. Revenit un an mai târziu în acele locuri pentru a le cerceta mai amănunțit, omul a fost ucis de bandiți.

Cele dintâi excavații au fost efectuate în 1811 de un grup de arhitecți englezi și germani care, după succesul înregistrat cu descoperirea Templului zeiței Aphaia din insula Egina, și-au îndreptat atenția spre Peloponez. Mergând pe mâna descrierii furnizate de Pausanias, norocul le-a surâs la Bassae: un muncitor angajat la săpături a observat în vizuina unei vulpi o piatră cu formă ciudată ce s-a dovedit a fi un fragment din friza ce înfățișa lupta dintre Centauri și lapiți. Autoritățile locale din Andritsaina nu și-au dat însă acordul pentru continuarea excavațiilor, așa încât a fost nevoie să se apeleze la pașa din Morea, fiul celebrului Ali Pașa din Tepelena, iar acesta a acceptat, cu condiția de a primi jumătate din comorile descoperite.

În 1812, după înlăturarea pământului de la baza templului (ceea ce a dus la prăbușirea și mai accentuată a arhitravelor), s-au găsit bucăți de vase de ceramică și capiteluri, dar mai ales fragmente din frizele care împodobeau interiorul monumentului. Pașa din Morea a renunțat, contra unui bacșiș modest de 400 de lire, la partea cuvenită din artefacte și, în ciuda opoziției locuitorilor, frizele au luat drumul insulei Zakinthos, aflată la acea vreme sub control britanic, de unde, în 1815, au ajuns la Londra, fiind achiziționate la o licitație de către British Museum. Acolo sunt expuse și în prezent, alături de comorile din Acropola ateniană, respectiv jumătate din frizele din Parthenon, precum și o cariatidă și o coloană din Erechteion, „însușite” de lordul Elgin vezi impresii.

Puteți vedea o parte din frizele de la British Museum în pozele atașate.

Jaful care nu avusese loc în vremurile antice și medievale se petrecuse în primii ani ai veacului ai XIX-lea. Iar britanicii nu au fost singurii beneficiari: cum primele excavații complet documentate au fost efectuate de o expediție științifică rusă în 1836, descoperirile făcute cu acest prilej au” aterizat” la Muzeul de Arte Frumoase Pușkin din Moscova...

Arheologii greci au întreprins excavații sistematice in situ în 1902, apoi în 1959,1970 și între 1975-1979, iar în 1990 s-a decis acoperirea templului cu un cort imens, bine ancorat, până la strângerea sumei, evaluată la cca. 50 de milioane de euro, necesară pentru reinstalarea arhitravelor și restaurarea radicală a templului.

Fapt interesant - și inexplicabil pentru mine -, Templul lui Apollo Epikourios din Bassae a fost primul monument din Grecia inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO - în 1986, cu un an înainte de Acropola ateniană... Cu toate acestea, el rămâne destul de puțin cunoscut și vizitat: din câte se pare, izolarea sa, distanța față de orice așezare omenească își spune și acum cuvântul.

N-am zăbovit mult în templu; așa cu vă spuneam, prea mare lucru n-ai ce să faci decât să-i dai ocol. Și să meditezi la soarta ciudată pe care a avut-o, sperând că totuși, într-un viitor previzibil, cortul va fi înlăturat și splendidele coloane se vor înălța din nou în aerul rarefiat al munților, martori solemni și tăcuți ai unei istorii întinse pe parcursul a două milenii și jumătate.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1054 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI