Hotel Telemachos (Dassia)

TIPĂREȘTE

Hotel Telemachos (Dassia)

La doar 12-13 km de Kerkira (Corfu Town) se află mica localitate Dassia (Dasia). O localitate aflată pe șoseaua care înconjoară insula. Micuță, cu câte puțin din toate: ceva hoteluri, câteva magazine, centre de închiriat mijloace de transport, pentru uzul propriu, câteva taverne-restaurant, ceva plaje modeste, mai mult pietriș, localitatea picotea liniștită în așteptarea sezonului estival. Dar credeți că a putut? Când au debarcat 36 de ahtiați după mâncare, băutură, suveniruri, plimbare, s-a dus tihna! Nu-i vorbă că, după acel dute-vino observat la hotel, nu am fost numai noi de vină! Care hotel? A, da, Telemachos Hotel din Dassia.

Dacă vă împinge cumva păcatul să veniți cu transportul în comun (că este și din acela, 1,20 euro până în capitală), ei bine, vă sfătuiesc să nu o faceți!! Că sunt vreo 300 de metri până la hotel, n-ar fi nimic! Dar cum sunt acești 300 de metri!! Numai în pantă, de zici că e etapă în Turul Franței, culminând cu un final pe la 45 de grade!

Bun, n-ați făcut greșeala asta, nici noi! Dar... surprize, fac crize: o dată basculați din autocar, ce să vezi? Mândre, multe, și înalte scări ne așteptau, pentru a accede în hotel! Doar 13, dar tot abrupte, fără nici o rampă pentru persoane cu dizabilități, pentru persoane mai în vârstă, cu trolerele pe scări! Recapitulând toate înjurăturile pe care le știu, dar în gând, că erau și persoane mai vârsnice prin jur, am înhățat întâi trolerul meu, apoi al purcelului (de pe saitul AFA), și din dotare, și am purces la cățărare - că asta era! Nici ghida noastră, din Grecia, n-a spus nimic!

Ajunși în hol, ne-am luat cheia și... ce credeți? Până la lift, alte trepte! Ca la lecția de educație fizică: revenirea organismului după efort! Am ajuns la lift! Așteptându-l, trece unu' și aruncă în treacăt "Dar de ce n-ați luat liftul de jos? " Hai că ăsta a luat-o pe ulei! "De unde de jos, că sunt doar trepte? " "În stânga scărilor e o ușă care duce la parterul hotelului, sunt și camere, deci și lift, aici suntem la etajul I! " Mi-am reînoit repertoriul de blesteme, având grijă ca, la destinatar, să-i adaug și pe cei doi recepționeri, care ne-au asistat la cazare!

Parcarea Destul de mare, deși nu știu dacă, venind toți turiști cu auto propriu at fi fost loc pentru toți. Am întrebat, nu se plătește nimic.

Holul La fel ca și recepția (și recepționerii) mic, înghesuit, două canapele și un spațiu rezervat unui număr de trei calculatoare. Din hol, prin intermediul unor uși tip armonică (!?!?), se intră în bar, și respectiv în sala de mese. Ambele săli destul de mari, se unesc în interior, dar totuși își păstrează fiecare specificul ei.

Wifi Aici, spre deosebire de celălalt hotel, nu există wifi decât în micul hol de la recepție, wifi-ul e gratuit, cu semnal foarte bun. În camere, numic.

Jejunul... pardon, dejunul Ei bine, dejunul a fost pe măsura jejunului, acea mică porțiune din intestinul subțire! Nu sunt un mâncăcios, dar a fost subțire, foarte subțire! Și cu carii - primele două zile, șuncă (un fel), brânză, omletă, cârnăciori, fasole, musli (un fel), cafea, lapte, ceai, margarină, miere. Apoi, a dispărut brânza, apărând cașcavalul, a dispărut omleta, înlocuită cu ou fiert, mă rog, puțin și rar, ca dinții babei! Ou, când am cerut omletă a treia zi (filată sub un capac) au spus că sunt "pentru ceilalți"! Probabil "ceilalți" erau ori greci, ori nemți!

Se trecea, normal, prin fața unei mese cu geam, supravegheat de un cerber care îți livra oul (nu al lui, n-avea atâtea, ci cel din spatele geamului), apoi, mai departe, un alt supraveghetor care, părându-i-se că nu avem decât o mână, ne turna ceai sau cafea!

Să ne înțelegem, nu-mi place risipa, nici dezordinea la masă, dar, de la a supraveghea discret servirea mesei și până la a urmări cu ochi de șoim cum te servești, sau ți se dă, ca la cantină (că asta era senzația)... e cale lungă! Nici n-am îndrăznit să fac poze, mi-era teamă că se reped ăia la mine! Parcă eram în internatele de fete sau băieți, din secolul trecut, din filmele cu subiecte din Charles Dickens!

Camera Mare, destul de spațioasă, paturi twin, un televizor mic, cu tub, care oferea fix 5 programe (oricum nu aveam timp de el). Pereții cam subțiri, se cam auzea prin pereți, dar, doar de-aia s-au fabricat oropaxurile! Sugerez eventualilor amatori să solicite camerele cu vedere spre spatele hotelului, și nici să nu accepte pe cele de deasupra barului, deoarece acolo se organizează, de obicei, spectacole cu scaraoțki, skaraoke, cam pe-acolo, știți voi de care! Televizor mic, cu tub, iar mini-barul era așa cum îl știm cu toții de prin alte hoteluri, dotat cu rafturi dar... fără buton de reglare! Fiind ănghețat tun, când am dorit să facem niște sendvișuri, a trebuit să ma duc pe la mecanici după un flex, că altfel nu am putut tăia castravetele!

Baia Aceeași cădiță, pentru făcut băiță! Deși baia este încăpătoare, și nu te lovești chiar dacă ești două persoane, au dom'le ăștia ceva cu cădițele de la duș - le fac mici, mici (fără bere!). Dotată și cu perdea, și uraaaaa! , și cu dispozitiv pentru pus dușul pe perete! Dar tot două pliculețe cu gel-șampon erau în baie! Deasemeni, uscător de păr (pentru cine are) și priză pentru aparatul de ras barba (pentru cine are!)

Balconul Mare, lat, dotat cu o masă și două scaune, un loc ideal pentru desfășurarea diverselor jocuri de societate, ca: consumarea unei sticle, sau două de vin, sau a unui bax de bere, eventual a lichiorului de koum kouat recent achiziționat, asezonat - sau nu - cu diverse arome de mahorcă, mai scumpă sau mai ieftină! După gust!

Hotelul are în dotare și o piscină, pentru adulți, dar și una pentru copii, diverse jocuri, masă de biliard și de tenis de masă. Cu toate astea, n-aș recomanda, hotelul, atât pentru distanța către minusculele plaje (300 + 300 de metri), dar și pentru camerele "neliniștite" și micul mic dejun.

Vă doresc multă sănătate și sejururi multe și frumoase!

Web, am rugămintea, melodia "Sus pe deal i-o casă" interpretată de Mihai Constantinescu. Mulțumiri!

---

VIZUALIZĂRI: 2940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI