Teleferic Grand Hotel - tradiție și modernism la cel mai înalt standard

TIPĂREȘTE

La un moment dat am primit o invitație la un eveniment științific ce avea să se desfășoare pe la jumătatea lui iunie la Poiana Brașov. În ultima vreme am cam refuzat deplasările astea în scop de „știință” , ce se țin de obicei la sfârșit de săptămână. Abia reușesc să mă țin de rezervările mele 😊 și, în plus, weekendul e făcut pentru odihnă și relaxare, nu tot pentru muncă. De data aceasta am simțit însă că ar trebui să accept, n-aș putea zice exact de ce. Un rol determinant a avut, desigur, faptul că am putut să-mi iau și jumătatea cu mine (multe din aceste evenimente nu permit); pe cheltuiala noastră, of course. Iar alt motiv cred că a fost locația, în premieră pentru noi, deci incitantă: Grand Hotel Teleferic.

Așa că ne-am întors de la Serenity Resort, am mai muncit 4 zile și-am purces la drum pentru a reveni aproximativ în aceeași zonă 😊. Hotelul se află „la șosea” , aproape de capătul sudic al stațiunii și de locul unde începe pârtia de schi, adresa exactă fiind Str. Poiana Soarelui 243. Orice aplicație de orientare vă duce fără să bâjbâie, nu-i deloc greu de ajuns atunci când ești motorizat. Când nu – altă poveste. Știu că acum câțiva ani s-a pus problema să ajung în Poiană de capul meu, fără Tati, deci cu trenul. Am căutat pe net și am aflat că din Gara Brașov ar fi trebuit să iau ceva autobuz și pe urmă alt autobuz, nu mai știu exact și în tot cazul deplasarea s-a contramandat. La o adică, întrebați-l pe Sfântul Google, nu se poate să nu vă scoată din impas.

Pe la 18:30-19 deja pătrundeam în parcarea spațioasă a complexului, aranjată pe mai multe parcele (inclusiv una pentru autocare). De la barieră se ia un tichet în baza căruia plătești (sau nu) la recepție contravaloarea parcării, în funcție de cât stai; e gratuit pentru oaspeții hotelului, altfel cred că era 20 lei/oră.

Hotelul are aspect de cabană tiroleză supradimensionată, cu 6 niveluri, dintre care ultimul mansardat. Predomină lemnul, iar balcoanele sunt decorate cu ghivece cu flori roșii (l-am văzut și mai împodobit altădată; acum mușcatele păreau cam anemice). În stânga, unită cu clădirea principală și dispusă perpendicular pe ea, mai este una ce adăpostește restaurantele, sălile de conferințe și zona spa.

Ca să nu mă mai chinui eu să scotocesc prin memorie (pentru că traseele interioare sunt un pic alambicate), voi spicui din broșura de prezentare pe care am pescuit-o din lobby. „Istoria Teleferic Grand Hotel începe după anii 70, clubul de noapte Teleferic fiind unul dintre cele mai râvnite locuri de distracție pentru tinerii de atunci. În anul 2015 hotelul a fost readus la viață după 20 de ani de când fusese închis, în urma unor transformări radicale și adaptări la standardele hoteliere de top. Școala noastră de schi este condusă de campionul național Gabriel Nan. Candelabrul aflat în recepția principală este o piesă unicat, realizată manual. Lemnul cu care sunt placate camerele și zonele publice are o vechime de peste 100 de ani. În lobby puteți găsi cartea de oaspeți a hotelului, veche de aproximativ 50 de ani, iar minitelefericul, funcțional, este o atracție pentru toți oaspeții.”

În plus, „Teleferic Grand Hotel pune la dispoziția oaspeților: 127 de camere și apartamente (în total 6 tipuri cu suprafață și confort diferite); 2 restaurante – „4 Anotimpuri” și „Coroana Gourmet” ; clubul de noapte „Teleferic Arena” ; zonă spa compusă din piscină interioară, 2 jacuzzi exterioare, 3 săli de terapii și un spa bar; centru de închiriere echipamente sportive și biciclete; Apre Ski Bar; loc de joacă interior și exterior; sală de jocuri electronice pentru copii; 4 săli de conferință și evenimente private; 2 terase; salon de coafură/frizerie; magazin de suveniruri.”

Am pătruns într-un holișor decorat discret (o bancă de lemn flancată de 2 vase cu flori și un tablou pastelat), de unde se urcă (folosindu-ne de trepte sau de cele 2 lifturi) un etaj până la nivelul recepției. Holul de aici este uriaș, mobilat cu canapele, fotolii și măsuțe, așa cum îi șade bine unui lobby de hotel de lux. Într-adevăr, candelabrul ce atârnă din mijlocul plafonului este o adevărată piesă de rezistență, covoare persane în culori discrete, pale se întretaie în toate direcțiile, lemnul bine întreținut decorează părți din pereții laterali și din tavan, și chiar și șemineul plasat relativ central pe care tronează un tablou cu aspect retro, reprezentând o tânără schioare. Peste tot sunt vitrine ce expun tot felul de nimicuri încântătoare, o adevărată expoziție (pe care am tot vizionat-o de-a lungul celor 2 zile petrecute fără s-o epuizăm, cu siguranță). O remarcă specială pentru o superbă colecție de talăngi austriece (sau elvețiene?!).

La recepție procesul de check in era în toi, nu eram singurii ajunși la ora aia; totuși, n-am așteptat decât câteva minute pentru că erau 3-4 fete ce roboteau fără astâmpăr, butonând tastaturi, activând carduri magnetice, oferind informații fel și fel. Ni s-a repartizat camera BD003 și am fost îndrumați spre ea; când am aflat că trebuie să coborâm un nivel mi-a cam căzut fața pentru că am realizat că va fi la parter și eu mă tot imaginasem în zilele anterioare într-un balcon cu mușcate roșii, adulmecând aerul tare de munte și admirând măreția crestelor înconjurătoare... Deh, calul de dar nu se caută de dinți, așa că am înghițit gălușca și n-am zis nimic.

Ne-am găsit destul de ușor culcușul, aproximativ vis a vis de camera de joacă pentru copii (la fel, există lifturi, altele decât cele 2 de la intrare și scări). Camera BD003 are un mic hol comun (ce poate fi securizat cu o ușă) cu camera vecină BD002, ceea ce te duce ușor cu gândul că la o adică pot alcătui un mic apartament. Desigur, de data asta n-a fost cazul.

Am pătruns și ne-am luat în primire micul domeniu. Mic, dar nu minuscul; rezonabil (19 mp, zice site-ul de rezervări). Decorat drăguț (cu mult lemn), organizat ergonomic, cu un aspect plăcut și odihnitor. Structură clasică: hol, baie în stânga, dormitor. Pe hol, imediat după ușă, într-o nișă, era montat un cuier simplu cu mai multe agățători, iar alături, pe perete, o oglindă mare cu ramă simplă, de lemn.

Dormitorul conține un pat matrimonial dotat cu cele necesare, toate de calitate premium: saltea, lenjerie, pilote separate, câte 3 perne de căciulă. Câte o noptieră micuță de-o parte și de alta, seturi de întrerupătoare și prize dispuse simetric, precum și veioze fixate un pic mai sus, în perete. Un tablou cu un peisaj montan deasupra patului. Spații de depozitare mascate în „soldații” de lemn care, împreună cu placa ce le unește, formează o „ramă ce încadrează zona de dormit în mod inspirat. Seif fixat de unul din rafturi într-unul din dulapuri.

(Că tot am pomenit despre tablouri. Le vom fi întâlnit ulterior peste tot prin hotel, decorând coridoarele, sălile de conferință și restaurantele. Le-am admirat, majoritatea sunt peisaje de munte sau scene de schi. Mesaj simplu, culori vibrante. La recepție am găsit un catalog (gratuit) ce le reunește pe toate, iar la final este o listă de prețuri. Deci dacă îți place unul în mod deosebit, poți să-l cumperi și să-l iei cu tine, pentru sume variind între 1600 și 3500 lei.)

Pe perete opus, în colțul dinspre fereastră, un dulăpior de lemn în care am găsit pahare de mai multe dimensiuni; deasupra, tot ce trebuie să-ți prepari ceai sau cafea. AC sus, imediat sub tavan. Minibarul l-am dibuit abia din a doua încercare, ascuns în dulapul din dreapta-jos. Plin cu de toate, din care... nu ne-a trebuit nimic. Câte un pet mic de apă ne aștepta pe fiecare noptieră, „ca cadou” .

Baia – desigur, fără cusur. Cosmetice din gama Rituals (am tot avut parte de ele în ultimul timp; super-bune și plăcut parfumate), ambalate în flacoane mari, spre a preveni risipa (o idee foarte bună). Cabină de duș walk in protejată de pereți transparenți. Prosoape în mai multe dimensiuni, papuci de unică folosință, halate de baie.

Buba principală (unica, dealtfel) a acestui tip de cameră este, evident, lipsa balconului. De fapt, camera e un pic sub nivelul solului și, dacă-ți pui mintea, poți ieși pe fereastră direct afară. Deși dădea spre parcare, n-am avut totuși o priveliște rea deoarece clădirea este protejată de un „brâu” de ierburi, deci oarecum verdele predomină atunci când te uiți pe geam... În fine, ne-am consolat cu gândul că oricum n-o să petrecem prea mult timp în cameră (cel puțin eu).

(M-am uitat ulterior pe booking și am constatat – așa cum am bănuit – că e cel mai ieftin tip de cameră de la Teleferic. Se numește „cameră dublă, standard Economy, fără balcon, parter” și, dacă aș vrea să merg, să zicem pe 23-24 aug, ar trebui să scot din buzunar 1250 lei; mai pe toamnă, așa – „doar” 893 lei; cu mic dejun inclus, ce-i drept. Cred că mă abțin totuși...)

Eu, ca participant cu drepturi depline, am avut incluse toate mesele. Tati a trebuit să plătească (obligatorie fiind doar diferența pentru mic dejun, echivalentul a 40 euro/noapte, incluzând și accesul la spa). Prima cină a costat 240 lei/persoană, prânzul 170, iar a doua cină (ceva mai festivă) 305. Peste prânz Tati a sărit, însă la celelalte mese am participat împreună cu elan. Ne-am făcut socoteala că dacă am fi mers pe undeva, prin stațiune, să mâncăm, n-am fi ieșit mai ieftin. În plus, am putut să facem cunoștință cu renumita ospitalitate a Telefericului! Care este ea într-un mare, mare fel! Pur și simplu, jos pălăria!

... Păi... nu știu din ce capăt s-o apuc și unde s-o termin... Mi-ar lua o tonă de timp să descriu ce și cum și oricum aș mai omite câte ceva, mai ales că m-am abținut să pozez prea mult, din motive evidente. Toate mesele s-au servit în regim de bufet suedez, în restaurantul 4 Anotimpuri (decorat tot în stil tirolez). Au fost de toate pentru toți, o varietate extremă, de la aperitive până la feluri principale și deserturi. Cam tot ce ți-ar trece prin cap. La mesele principale, neapărat un fel cu pește. 5-6 tipuri de fructe de sezon și tot atâtea prăjituri și torturi. Open bar (la cină) cu vinuri bune, bere, răcoritoare, apă, cafea și ceaiuri. La micul dejun, somon fume, brânzeturi maturate, shake-uri nutritive și prosecco. Totul fără rabat la calitate și prospețime. Absolut deosebite aceste mese, una mai bună ca alta; n-am regretat niciun bănuț (adică Tati) !

Se cuvine să zic câteva cuvinte și despre personal. O echipă mixtă, româno-străineză (nepalezi, cred) dedicată, eficientă, extrem de politicoasă. Care mai de care robotind pe lângă tine, servind băuturi, debarasând, completând felurile împuținate pe platouri. Super-drăguți și simpatici. Străinezii așa, mai sobri (bariera lingvistică, pesemne); românii zâmbitori, șugubăți pe alocuri. Nota 10+. De exemplu, la finalul primei seri, domnul care stătea la intrarea în restaurant și primea/petrecea oaspeții, ne-a șoptit: „Mâine dimineață să vă beți cafeaua pe terasa exterioară, e o atmosferă tare faină!” Și pentru că nu zăream neam de terasă, s-a oferit să ne conducă; se iese din celălalt restaurant (care, a propos, este a la carte) și chiar e drăguță terasa aia! De mult ce ne-a plăcut, ne-am întors pe loc și ne-am mai luat câte un pahar de vin, să-l savurăm acolo, înfofoliți în păturici, sub ochii stelelor...

Cât despre zona spa... mi-am pus speranțe, vă dați seama. Cum să te duci la Teleferic și să nu încerci celebra lor zonă spa? După ce am cercetat programul manifestării, mi-am făcut socoteala: vineri seara – exclus; sâmbătă se termină la 17 – hmm... ar fi timp vreo 2 ore până la cină. Doar că „știința” s-a prelungit (în mod justificat) și în primă fază m-am panicat, dar ulterior nu m-am mai panicat: „în fond, mâine nu ne dau oamenii ăștia afară înainte de ora 12” .

Așa a și fost. Duminică am mers la micul dejun, ne-am întors în cameră pentru un duș rapid și – tuști – la spa! Bine, Tati se mai dedulcise și în dimineața anterioară, că așa-i în viață – unii cu munca, alții cu distracția... Deci cam știa ce și cum. Se coboară cu un lift special, te prezinți la recepția spa (diferită de recepția hotelului, desigur), semnezi că ești major și îți asumi, primești prosoape speciale (pe care la final le depui într-un coș) și te avânți.

Există săli de masaj și alte brizbrizuri, bănuiesc că trebuie să-ți faci programare în avans; nu m-a interesat. Există o piscină interioară (iarna încălzită, din câte am citit) și un bar dedicat acesteia; le-am zis pas, că n-aveam prea mult timp la dispoziție. Ne-am dus glonț la cele 2 jacuzzi ce se află în aer liber – o minunăție! Apa călduță cât trebuie, aerul tare și curat, cerul senin, razele soarelui jucăușe – toate ne-au facilitat niște clipe (vreo 2 ore, de fapt) minunate de relaxare și răsfăț!

În imediata apropiere sunt și câteva șezlonguri dispuse pe gazon, vreo 2 hamace și – drept decor; se integrează frumos în peisaj – o căsuță de lemn țărănească. Ne-a intrigat această căsuță, am întrebat un angajat despre ea, a cam ridicat din umeri. Tot în broșura de prezentare am găsit câteva cuvinte: „o căsuță autentică, veche de peste 100 de ani, adusă din Bistrița Năsăud. Casa Uțu poate găzdui evenimente speciale, petreceri private sau tip barbecue într-o atmosferă tradițională” .

... Pe la 11:30 ne-am extras (cu greu) din apa călduță și din peisajul de basm, ne-am târât spre cameră, ne-am schimbat în haine uscate, ne-am înhățat calabalâcul și am pornit spre recepție, unde ne-am plătit datoriile (Tati adică), ne-am luat rămas bun și – pe-aci ți-i drumul... Ne-a plăcut la Teleferic, o să mai venim dacă ne-o mai invita cineva. Că pe banii noștri... puține speranțe...

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub

---

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 222 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI