Un hotel de trei stele, cu dotări foarte bune

TIPĂREȘTE

Întorcându-ne din circuitul balcanic făcut în vara anului 2012, am hotărât să ne oprim pentru o pauză de o noapte, în drum spre casă, undeva în zona de graniță dintre Serbia și România.

Căutând pe booking.com, am găsit un hotel convenabil în Zaječar, un oraș din Timocul sârbesc, de vreo 50 000 de locuitori, situat la 50 km sud de Negotin. Orașul în sine nu are prea multe lucruri turistice, excepție făcând situl arheologic Felix Romuliana, din apropiere, dar noi am ales să poposim aici doar ca o etapă intermediară pe drumul de întoarcere spre casă.

Am ajuns în oraș după-amiaza, venind de la Skopje și am găsit hotelul foarte ușor, pentru că este situat chiar în centrul orașului. Puțin mai greu a fost să găsim intrarea în parcare, accesul făcându-se nu din fața hotelului, ci de pe strada care trece prin spatele acestuia. Parcarea este închisă, cu bariere și supraveghere video și cu plată pentru cei care nu stau la hotel. Cei care stau la hotel, la plecare primesc de la recepție un bon, cu care pot ieși liber din parcare, fără a plăti suplimentar.

Hotelul este mare, aspectul exterior fiind unul de tip ”comunist”, așa cum arată și la noi hotelurile construite în respectiva perioadă în centrul fiecărui oraș mai mare (mai ales în reședințele de județ). Nici interiorul nu arată diferit: un hol destul de mare la intrare, unde se găsește și recepția, precum și un restaurant imens (400 de locuri).

Surpriza a venit cînd am ajuns în camera pe care am primit-o la etajul 5. Noi rezervasem o camera dublă, la prețul de 35 € cu mic-dejun, dar ajunși în cameră am constatat că aceasta nu e o doar cameră, ci un apartament, alcătuit dintr-o cameră de zi și un dormitor, alături de o baie largă, dar și un grup sanitar suplimentar, cu wc și chiuvetă. Și totul într-o culoare albastru deschis, care crea o atmosferă foarte plăcută și liniștitoare.

În living se afla o canapea din piele, foarte mare, tocmai bună ca să te tolănești pe ea și să privești o emisiune la televizorul LCD agățat pe perete, în timp ce savurezi o bere rece, luată din minibarul aferent.

Dormitorul nu avea în dotare decât un pat dublu foarte mare, două noptiere și un fotoliu din piele care făcea pereche cu canapeaua din living.

Baia, foarte mare, era și ea tot albastră și, lucru interesant, zona de duș, largă să te plimbi cu bicicleta, nu era separată de rest decât de o perdea, nici măcar un prag nu exista. Cu toate astea, panta pardoselii era astfel construită, încât apa se scurgea prin scurgerea prevăzută și nu ajungea în restul băii decât dacă nu trăgeai draperia.

Cum spuneam, apartamentul era completat și de un al doilea grup sanitar, cu WC și chiuvetă, aflat chiar la intrare.

Spațiile pentru haine se aflau și ele tot la intrare, într-un dressing încăpător, alături de care se afla o masă sufficient de mare, sub care se găsea și minifrigiderul garnisit cu destul de multe produse. Pentru cine dorea și altceva, la recepție se află și un mic magazin.

În cameră nu am avut acces la Internet prin Wi-Fi, era posibil doar prin cablu, de care însă nu ne-am folosit, pentru că ar fi trebuit să cerem un cablu de la recepție (sau să fi venit cu unul de acasă). În schimb, în holul hotelului, semnalul Wi-Fi era puternic, astfel că accesul la internet era suficient de rapid.

Micul dejun ne-a fost servit într-un spațiu special, cu aspect rustic, care este de fapt în restul zilei (și nopții) un bar. La intrarea acestuia, din holul hotelului, scrie: Кафана Српска кућа , adică Taverna ”Casa sârbească”. Produsele servite erau foarte diverse și în cantitate suficientă, iar ambianța folclorică, cu costume populare și alte obiecte de acest gen, atârnate pe pereții căptușiți cu scânduri, în localul cu mese de lemn, deasupra cărora atârnau funii de usturoi și ceapă, dovleci și alte astfel de lucruri, ne-a stârnit și mai mult apetitul.

În ziua sosirii, am petrecut spre seară câteva momente plăcute plimbându-ne în centrul orașului, în Piața Libertății, pe străzile din preajma hotelului și în parcul din apropiere.

Din păcate, a doua zi, dornici să ajungem mai repede acasă după două săptămâni de umblat prin alte țări, nu am mai avut răbdare să vizităm situl arheologic Felix Romuliana, zicându-ne că vor mai fi ocazii, mai ales că Zaječar e pe drumul spre/dinspre Grecia.

De altfel, recomand acest hotel ca loc de popas intermediar, mai ales celor din vestul și nord-vestul țării, care aleg să meargă spre Grecia nu prin Bulgaria, ci prin Serbia și Macedonia.

---

VIZUALIZĂRI: 2169 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI