Seneca din Baia Mare

TIPĂREȘTE

În august 2024, printr-un concurs de împrejurări prea personal și complicat pentru a fi detaliat aici, am ajuns să fac o excursie cu autocarul organizată de o agenție din București și intitulată „Tradiții și meșteșuguri în Maramureș” .  

Pe scurt, 5 zile, 4 nopți cu mic dejun, cost 1.079 de lei, la care s-au adăugat două excursii opționale în sumă de 185 lei, plătite la înscriere. Total 1.264 lei.

Ce-i drept, cu Maramureșul aveam o restanță veche de aproape 30 de ani. Ultima oară FusesemAcolo într-un circuit cu mașina împreună cu fiul nostru, aflat atunci la vârsta critică (și iritantă pentru părinți) a adolescenței, manifestată prin refuzul constant de a se da jos pentru a vizita biserici și muzee și strâmbat din nas la toate propunerile noastre, la mâncare, la mici drumeții, la orice... Cu alte cuvinte, o excursie care mi-a cam stat în gât. Cine are copii mari știe probabil despre ce vorbesc. 🤨

Nu vă ascund că am pornit la drum cu temeri mari: era pentru întâia oară după multe decenii când plecam de acasă nu doar neînsoțită de soț, ci de una singură în compania unor necunoscuți. La vârsta mea… 😁

Și cum mă înscrisesem târziu, nu mai aveau locuri single, așa că am fost nevoită să împart camera cu altcineva, și nici n-am prins loc la geam în autocar și n-am putut face poze de la înălțime cu colinele maramureșene.

Ce păcat, căci peisajul este de poveste!

În plus, programul era foarte încărcat: 5 biserici UNESCO, 4 mănăstiri, mocănița, un muzeu al satului, Muzeul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighetul Marmației, un complex arhitectural tradițional, Cimitirul vesel din Săpânța, vizite la Cluj-Napoca și Baia Mare. Nu știam dacă voi face fizic față provocărilor.

Însă am reușit. Și mai mult decât atât, m-am simțit foarte bine. Cu excepția faptului că, prinzând 15 august, zi de sărbătoare și liberă, am avut parte de o aglomerație de nedescris pe șosele și mai ales la lăcașurile de cult, și că la întoarcere, fiind duminică, pe Valea Oltului ne-am prelins cu viteza melcului, ajungând în parcarea din București după 11 seara.

Foarte obositor și enervant! 🙁

Ghidul nostru nu a excelat la capitolul documentare, dar nu mă bazasem pe el și îmi făcusem temele de acasă, așa că nu am suferit. În schimb, s-a dovedit a fi un excelent organizator: a făcut în așa fel încât să nu avem timpi morți, fără să ne mâne de la spate, a aranjat să luăm masa de prânz în restaurante bunicele sau foarte bune și ‒ lucru important pentru mine ‒ fiind mai în vârstă și supraponderal, la fel ca subsemnata, a manifestat înțelegere față de cei care se mișcau cu încetinitorul... 😉

Iar noi, turiștii, am răspuns cu un comportament exemplar. Chiar a fost un grup simpatic!

La reușita excursiei au contribuit și alte două aspecte deloc de neglijat: 1) colega de cameră a fost o bucureșteancă exact de vârsta mea, și bonus! fumătoare ca și mine, și 2) am avut balcon și am putut fuma și bea dimineața nessul în tihnă, un noroc de care nu s-au bucurat toți excursioniștii.

La barza chioară… 🤣

Hotelul care ne-a fost gazdă în Baia Mare timp de patru nopți se cheamă Seneca și are trei stele meritate, în opinia mea.

Adresa: Strada Mărgeanului nr. 11B

Site: https://www.hotelseneca.ro/contact-2/

E-mail: hotel@seneca.ro

Telefon: +40 0262 250 431; +40 0728 110 118

Denumirea m-a pus serios pe gânduri. Ce legătură poate exista, m-am întrebat, între un filosof roman antic și un hotel din nordul României? Nici una, pentru simplul fapt că numele nu se referă la acest personaj, ci este cel al unui comitat din statul Ohio, SUA, unde patronul hotelului (care, din câte am înțeles, are diverse afaceri în zonă) a lucrat într-o uzină de automobile.

Astfel se explică prezența unei mașini (presupun că făcută din metal) cu „număr de înmatriculare” SENECA, amplasată pe fațadă, deasupra ușii terasei de la ultimul etaj. Mda, un detaliu haios! 😄

Hotelul e structurat pe patru nivele plus parterul, unde se află recepția, barul și salonul de mic dejun. Are o parcare foarte generoasă, indiciu clar că locul e frecventat cu precădere de tiriști în tranzit, fiind, de altfel, situat la periferia sud-vestică a orașului Baia Mare, pe șoseaua 1C care duce spre Recea. Până în centru ar fi cam 4 km și în jur practic nu e nimic în afară de hale și depozite. De la balconul camerei mele am „vizionat” șiruri de lemne de foc și ceea ce bănuiesc că era o haldă.

Evident, faptul că hotelul se găsește departe de restaurante, magazine etc. e un impediment serios, dar cred că nu duce lipsă de clienți: în a doua seară am remarcat un alt grup de turiști veniți cu autocarul, care s-au adăugat celor cu mașina, rămași pentru o noapte, probabil în drum spre Ucraina, Ungaria ori Slovacia.

Și – să nu uit – nuntașii! În noaptea de sâmbătă spre duminică au năvălit în restaurantul aflat într-o altă clădire și câțiva colegi din grup s-au plâns a doua zi că n-au dormit din cauza muzicii date la maxim. Eu, una, am dormit tun și nu am auzit nimic, cârciuma fiind poziționată în apropiere de o altă latură a hotelului.

Și dacă tot am menționat restaurantul, trebuie precizat că Seneca pune la dispoziție și alte facilități: sală de conferințe de 100 de locuri, cramă, sală de fitness, centru wellness & spa cu piscină interioară și exterioară, jacuzzi, saună, umedă și uscată și salină, loc de joacă pentru copii cu tobogan, piscină cu bile, gonflabile etc. Iar alături deține și un service auto care oferă următoarele servicii: geometrie roți, vulcanizare, vopsitorie și ITP-inspecție tehnică.

De toate pentru toți, ce mai!

Nu am beneficiat de niciuna din aceste dotări pentru că nu m-au interesat. Am auzit însă colege care au fost la piscină și jacuzzi, și părerile au fost împărțite.

Deci nu știu ce să zic. 🤔

Din cauza oboselii acumulate peste zi, nu am servit cina la restaurantul hotelului și nu am ieșit seara în oraș, așa cum au procedat unii din grup, chemând un taxi. După prânzurile consistente și avertizată fiind de poziționarea hotelului „in the middle of nowhere” , am avut însă grijă să-mi cumpăr zilnic din drum ronțăieli care să-mi țină de foame. Și am preferat ca după duș să mă întrețin cu colegii pe terasa din fața hotelului la o bere – hai, două! 😜Ocazie cu care am aflat o grămadă de detalii utile despre sejururile și circuitele din țară organizate de diverse agenții, eu fiind la prima experiență de acest gen.

Berea o achiziționam la prețuri de 10-12 lei de la barul situat lângă recepție, unde însă nu întotdeauna era cineva, așa că erai nevoit să aștepți să binevoiască să se arate.

Terasa era groaznic de neîngrijită – se pare că nimeni din personal nu avea sarcina de a aranja scaunele, a curăța scrumierele și a debarasa mesele de sticle. Turiștii făceau treaba asta. O mare bilă neagră! ⏺

În schimb, în interior, la parter, era curat atât la recepția suficient de mare pentru a găzdui temporar grupuri de câte 40-50 de turiști, inclusiv pe canapele și fotolii, cât și la toalete și în sala de mese.  

O uriașă bilă neagră pentru lift. ⏺ Fuseserăm avertizați de ghid că e foarte lent. Asta n-ar fi fost nimic, dar ce te faci dacă ușa se închide și ascensorul nu pornește?!! Așa cum mi s-a întâmplat mie. Claustrobică fiind (deși nu într-atât încât să nu pot zbura cu avionul, dar numai pe distanțe relativ mici), am intrat în panică. Abia după câteva minute au apărut alți colegi care au anunțat-o pe recepționeră. Și ea a resetat aparatura.

A naibii tehnologia asta!!! 😡

Apropo de recepție, două doamne am văzut că făceau cu rândul. Destul de eficiente la repartizarea camerelor, care a decurs rapid, dar cam țâfnoase, sau așa mi s-a părut mie.

Despre micul dejun tip bufet pot zice că a fost mulțumitor, fără să exceleze și fiind repetitiv. Am avut de ales dintre ouă fierte, ochiuri sau omletă, brânză și cașcaval, inclusiv pané, șuncă, salam, chifteluțe, niște salate, roșii, pateuri și chec. Cafeaua sau ceaiul le preparam singuri la „mașinuțe” . Fără fructe și sucuri, ceea ce mi s-a părut de neînțeles. 🙄

Eu, care nu mănânc dimineața (da, știu, e greșit! 😁), n-am suferit prea tare din cauza lipsei de diversitate, dar alți colegi din grup au cam mârâit. Deh, fiecare cu gusturile și obiceiurile lui!

Am lăsat la urmă camera. Am fost repartizată la etajul trei, pe colț (nu la colț!!! 🤣) cu fațada, ceea ce a fost excelent fiindcă am avut balcon propriu și personal. (Cei cazați la fațadă au beneficiat de terase comune pe toată latura, în care se accedea de pe hol). Mă rog, era un balconaș, mai degrabă! Un locșor unde întinseseră o sfoară și așezaseră totuși un scaun din plastic, că al doilea nu mai încăpuse. Și o scrumieră pe pervazul ferestrei. Mulțam! 👍

Cele două paturi cu saltele bune și cearșafuri curate, dar nu scrobite, nu erau unite (slavă Domnului!), și fiecare avea noptieră și veioză deasupra. Am apreciat. Pe peretele de vizavi erau suportul de bagaje, un dulap cu două uși, biroul cu televizorul cu ecran plat deasupra și minifrigider încorporat, iar în fața lui, una bucată scaun. TV-ul a funcționat bine, la fel și aparatul de aer condiționat, montat lângă geam pe peretele cu paturile, astfel încât nu te bătea în cap. L-am folosit și noaptea, setându-l la 25 de grade, dar am dormit și cu ușa de la balcon deschisă. A fost bine!

Cu baia am avut totuși o problemă. Era mică, atât de mică încât chiuveta și coșul de gunoi fuseseră mutate în cameră. Să vezi și să nu crezi! 😠 O tâmpenie inexplicabilă, după părerea mea, având în vedere că hotelul fusese construit destul de recent, și fix cu această destinație. O scăpare de neiertat a proiectantului.

Având gabaritul depășit, am fost nevoită să baletez cu grație… 😝 între cabina de duș cu perdea care se lipea de corp și scaunul de toaletă tare incomod. M-am descurcat totuși, că ce era să fac?!! 😏

Cât despre consumabile, am primit săpunele și seturi de prosoape curate. Și atât. Nu că mă așteptasem la mai mult. A existat și un uscător de păr, care a rămas neutilizat. La fel și Wi-Fi-ul pus la dispoziție gratuit – datele mobile de pe telefon mi-au fost de ajuns.

Mobilierul se vedea că e nou dar de duzină și cât se poate de banal. La fel și tapetul bej și mocheta gri. Curățenie s-a făcut zilnic: s-a aspirat, s-a șters praful și s-a golit coșul de gunoi. Nimic de comentat la acest capitol.

O problemă am avut însă cu ușa, care nu se încuia bine😟, dar numai pe dinăuntru. Am semnalat la recepție și mi s-a spus că au fost informați și că un lăcătuș va veni (cândva😁) ca să remedieze. Sistemul era cel clasic, cu cheie, și am rezolvat situația simplu: colega de cameră, care se culca înaintea mea (eu stând la povești și beri pe terasă până pe la 11-12 seara) lăsa ușa descuiată întredeschisă. Nicio clipă nu ne-am pus problema că am fi putut fi atacate în timpul nopții! 🔫

Ne-am amuzat amândouă pe tema asta, dar adevărul e că Seneca are nevoie de ceva reparații, retușuri și ajustări. Ar fi păcat ca administratorii să nu-și dea mai multă silință.  

Nu eu am făcut alegerea hotelului și până la urmă micile neajunsuri nu m-au deranjat foarte tare. Pentru 4 nopți și la prețul total al excursiei, așteptările mele n-au fost prea mari și în anumite privințe au fost chiar depășite. Așa că recomand Hotel Seneca celor nepretențioși, fie aflați în tranzit, fie veniți pentru a vizita timp de mai multe zile comorile Maramureșului.

Care nu sunt deloc puține! ❤️

---

VIZUALIZĂRI: 302 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI