Selanik Pension

TIPĂREȘTE

Pentru cazarea in Sirince, dupa ceva cautari pe site-urile de specialitate am ales pensiunea Selanik.

Deoarece nu am gasit feed back-uri din partea nici unui compatriot, cu privire la aceasta pensiune, am facut alegerea dupa cateva criterii strict personale: conac tipic otoman, traditie, simplitate, decenta.

Din punctul meu de vede aici se afla adevarata Turcie, in mijlocul oamenilor simpli, care isi respecta cu sfinteniile traditiile si cultura, departe de modernism si servicii UAI. Si intuitia mea nu a dat gres.

Am ajuns la locatie foarte usor, pensiunea fiind situata in inima asezarii, la cativa pasi de bazar (de unde pot fii cumparate faimoasele vinuri de fructe, produse si comercializate doar aici in Sirince) si de Biserica Sf Ioan Botezatorul, pricipalul punct de atractie turistica.

Ceck in-ul l-am facut in jurul orei 12.00. Gazda Dl Osman, ne-a indicat locul de parcare pt masina (chiar in fata pensiunii..., cam ingust spatiul, insa nu ne-a deranjat nimeni pe parcursul sederii), dupa care ne-a condus in camera rezervata "Lale oda".

Totul arata exact cum m-am asteptat.

Camera tipic turceasca, mobilier din lemn, clasic, pat mare, stil baldachin, in sifonier lenjerie curata si apretata, asa cum nu am mai vazut din copilarie..., covoare, perdelute traditionale, plasa impotriva tantarilor la geam si o priveliste superba la padurea din apropiere.

Baia mica, decenta, curata, cu un mini hamam, prosoapele nu erau de albul laptelui, insa curate si miroseau a proaspat.

Nu am gasit lux, ci curatenia, simplitatea si linistea care mi-o doream.

Intreaga pensiune decorata in stil otoman, si asa cum le sta bine turcilor, peste tot erau portretele lui M K Ataturk.

O curte mica, interioara, incarcata cu plante de ghiveci, printre care si bananieri si o terasa folosita ca spatiu de relaxare si pentru servirea micului dejun; terasa cu vedere la sat.

Revenind la gazde, desi vorbeau doar turca si germana si mai putin engleza, am reusit sa ne intelegem foarte bine, dovedind inca o data ospitalitatea turcilor, de care m-am convins de nenumarate ori.

Micul dejun, servit in jurul orei 9, a fost indestulator:mezeluri, branzeturi, masline, oua proaspete, legume, deliciosul pepene turcesc, cam 6 feluri de dulceata (toate preparate de sotia Dlui Osman), nu stiai din care sa gusti mai repede (aici am mancat pt prima data dulceata de kiwi si pt c m-am indragostit am hotarat sa o prepar si eu, ceea ce am si facut), cafea si nelipsitul turkish cay (pentru ca sunt mare consumatoare). De altfel pe tot parcursul sederii ceaiul nu a lipsit de pe masa.

In alta ordine de idei, pensiunea este amplasata la o aruncatura de bat de Geamie, de la ferestra se vedea chiar minaretul si pentru ca sunt iubitoare a culturii islamice punctele forte au fost fost momentele in care puteam asculta cel mai frumos cantec de muezin, care chema la rugaciune.

Poate pentru marea majoritate a turistilor aceste momente sunt doar zgomotoase si deranjate, pentru mine au o semnificatie aparte si nu reprezinta un inconvenient in alegerea unei locatii de cazare, ci dimpotriva un bonus.

Pe parcursul sederii in pensiune au mai fost cateva persoane cazate (turci), foarte discreti, asa incat pe buna dreptate am avut parte de odihna, relax si huzur, asa cum spun turcii.

Din spusele gazdelor am fost primii romani care le-am calcat pragul, insa nu s-a facut nici o diferenta intre turistii lor autohtoni si noi.

Pentru ca nu m-am simtit ca un "strain" si m-am atasat profund de aceste locuri am hotarat sa revin si in vara lui 2015, asa incat am facut din nou rezervare pentru aceiasi locatie, la care voi revenii cu inima deschisa ori de cate ori va fii posibil.

---

VIZUALIZĂRI: 1339 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI