Acelasi turism social...

TIPĂREȘTE

Intr-adevar neinspirata propunere de voiaj. Scumpa si inconsistenta. Si asta inca nu-i totul. A mai aparut una: Studenti si pensionari... : -))) Nu-mi doresc sa aflu despre ce-ar putea fi vorba. La pret nu se observa nicio imbunatatire!

La aterizarea in Barcelona, ia-l pe ghid de unde nu-i! Citesc toate cartonasele de intimpinare, ale tuturor natiilor, al meu nicaieri: -) Avind bagaj nesemnificativ, care se aflase la cala doar din cauza restrictiilor de tot soiul legate de lichide, iesind printre primii sau chiar prima, era greu de crezut ca a fost, a adunat turistii sositi si-a plecat cu ei la autocarul de transfer. Dar... poti sa stii cu precizie?! Ma indrept spre peronul cu autobuze, inafara aeroportului, intreb un sofer c-un bus pe care scria Calella daca pleaca, omul imi confirma, imi ia bagajul, il depoziteaza, inchide masina si... pleaca! Hait, mi-am zis! Acum nu mai pot lua nici alt mijloc de transport spre coasta, intrucit trebuie sa stau lipita de bus-ul aceluia. Dau telefon ghidului! Am prevederea sa-mi notez nr. persoanelor de contact in agenda telefonica. Imi raspunde candid un domn, ma anunta ca stie ca nu se afla linga autocarele de imbarcare!!! E strong asta! Recunoaste ca de-abia a sosit in aeroport si ''probabil'' de aceea nu era de gasit! : -))) Eram deja in vacanta, asa ca nu-mi mai permiteam sa ma enervez. Iau ca atare explicatiile omului, rugindu-ma sa nu aiba totusi si alte probleme si-astept pe peron. Pe ghid si soferul bus-ului in care se afla bagajul meu. Dupa vreo 20 min apare calm, urmat de coloana de turisti sociali, ghidul sugubat. Plecam spre Calella, hotel bun, somn profund, mincare gustoasa. Din Calella, adunind turisti de prin toate micile statiuni ale Coastei Brava, au pornit citeva optionale la care am cuplat. Una a fost la Barcelona - o zi -, una obositoare, cu timpi morti, plictiseala, dezinteres, lipsa prezentari.

Am fost de vreo 5-6 ori in Barca, nu simteam nevoia unor completari, dar multi turisti o vedeau pentru prima oara si cu siguranta au fost bucurosi cind au citit in programul social ca excursia este Bonus. Da, dar fara parcul Guell, in care se zicea ca vom sta o ora, fara trecerea macar pe linga Casa Mila, Batlo (altfel promise)... Una peste alta, a vazut fiecare ce-a apucat si ne-am repezit in Parcul Ciutadella. Dupa ce ne-am invirtit fara rost si explicatii, in momentul in care ar fi trebuit sa plecam, am aflat ca nu mai avem autocar. Ramasesem fara ca urmare a unei defectiuni si eram nevoiti sa asteptam un altul. Unde sa asteptam? Pai, fix in poarta Gradinii Zoo din parc! Ne-am interesat daca n-ar fi potrivit sa intram, cei ce doreau, pentru-o scurta vizita, intre niste timpi stabiliti de comun acord. Nu, nu mergea! A fost mai bine sa sprijinim boschetele de pe linga locul fostului autocar, pentru a fi la vedere sub privirea apatica a ghidului...

La Sagrada, acelasi scenariu. Tot pierdere de vreme, dar niciun plan, nicio varianta fericita. La Montjuic oamenii au alergat pe coline, sa prinda unghiuri, sa imortalizeze, sa... si-atit! Stadionul Camp Nou, vazut din poarta, Portul Vell cu doua vase de croisiera asteptind in larg, dar nu pe noi. Ar fi avut mult de asteptat! Apoi a urmat marea propunere. 2 ceasuri pe Rambla, pentru a face nimic daca nu stiai ce. Ne-am sfatuit intre noi, cei ce mai fusesera, cu ceilalti, am constituit grupuscule cu cite-un lider si-asa probabil n-a fost un fiasco total. Batea un vint pe Las Ramblas, incit imi lua inghetata din cornet si mi-o punea pe papuci. In acelasi timp insa, cind se oprea, te sufocai de caldura. Dupa atitea suplicii, timpi de asteptare a autocarului pentru ca, deh! , trafic intens, restrictii, am tocat suficient timp cit sa ne-ndreptam agale spre casa! Nu puteai sa vociferezi, excursia fusese Bonus! Feriti-va de ele. :-)

Alta experienta: Manastirea Monserrat. Drum intins, priveliste minunata, platou central, basilica, Moreneta. Coada imensa pentru atingerea ei. Bucurie mare. In timpul parcurgerii culoarelor cu toti Sfintii, spre Moreneta, pozitionata central si sus in Basilica, am avut placerea sa ascultam slujba de seara la care cinta de obicei copiii din corul Escolania. Chiar a fost frumos. Circuit cu cremaliera, nu! Nu era timp. Sfintul Gheorghe ne privea pe toti cu stupefactie. Suveniruri, nu! Erau scumpe. Am ciugulit din punga Picnic de la hotel, am ocupat locuri in autocar si via - acasa!

Figueres - Muzeul Salvador Dali. Interesant. Omul chiar era suferind. Nici muza lui nu statea mai bine. Exponate stranii, bijuterii pe masura.

Girona. Un coltisor placut, parca uitat de lume in cartierul evreiesc Call. Frumoase poduri. M-am cocotat sa ''mingai'' coada leoaicei, nestiind prea bine pentru ce. La coborire am citit pe-o placuta: ca sa revii in acele locuri. Daca as fi stiut!!! Mi-as fi vazut de drum. Baile arabe, spatiu mic, dotari in ruina, intrarea si Cassa renovate de curind. Catedrala Sfintei Maria de Gerona, 92 de trepte - face toti banii, 7 euro cu audioguide. Stil gotic cu romanic, enorma, altare si machete despre evolutia ei in timp.

Spectacol la Castelul Valltordera, cu cina luata in stil medieval, adica cu miinile! Supa crema, sorbita din bol, iar inainte - pe stomacul gol, poze cu contele sau contesa castelului (dupa cum nimereai), 10 euro (jaf), precum si alte poze la masa, in rama (15)... Da, dar ni s-a pus pe cap o coroana de carton . N-are orisicine ! Dupa supa, pui rotisat, mic, pipernicit, un cartof la ''cuptor'' care avea gust de fiert, dar nu suficient si... inghetata la pahar cu lingurita de plastic. Vin, apa, suc contrafacut si citeva bule de sampanie, distribuite cu masura si mina tremurinda pe-ntuneric, fiecarui mesean in parte. Intre timp, cai, cavaleri mai tineri sau mai obositi (si-o signorita pe post de cavaler), simulacru de turnir, batiste, domnite din asistenta, saluturi si gata! Ne-au mutat in alta sala unde s-a dansat la liber. Sala avea si bar si trai neneaco! Dupa pauza de fumat in curtea castelului care se confunda cu parcarea autocarelor ce asteptau finalul serii, a inceput un spectacol flamenco sau ceva asemanator! Pe ritmuri moderne. Cind si-au revenit oarecum, dansatorii au inceput sa mimeze usor citeva figuri de flamenco traditional. In deschidere insa, total neasteptat si neobisnuit, au urcat pe scena cu doi cai albi, Lipitani cred... Ei, da! Caii erau superbi, asa ca ce-a urmat aproape n-a mai contat. Pina pe la 01 din noapte, cind distractia a luat sfirsit.

Ultima, bomboana de pe tort : Tossa de Mar, statiune cocheta si scumpa. Ploua insistent, plecam si pe drum ''indraznim'' sa sugeram sa se schimbe daca nu in alta zi, macar in alt interval orar, poate se opreste ploaia. Da, ideea a fost agreata si-a ramas tot asa. Ne-am continuat drumul... Am ajuns, ploua torential, cerul era negru, suvoaie de apa pe strazi, desi au o canalizare - chapeau bas ! -Ne-am refugiat intr-un Water Closet, o camera spatioasa ! Cred ca era pentru cei cu disabilitati. Unii dintre noi aveau insa reala nevoie de acel loc, asa ca... iarasi in zloata. Asteptam vasul, il vedem in larg intr-un tirziu - ma rog, era singurul ce parea ca se-ndreapta spre tarm si speram sa fie cel de care aveam atita nevoie. Acosteaza si...incercam sa ajungem la el, fiecare dupa posibilitati. In sandale, papuci, pantofi sport...Dar n-a contat tot zbuciumul ! Cu totii ne-am umplut mergatorii de nisip grunjos, ud, in cantitati suficiente cit sa ne afundam din ce in ce mai adinc in tarmul plajei. Asa trebuie sa fi fost la debarcarea din Normandia !

Ajungem, urcam pe punte. Jumatate din ea fara copertina sau alt tip de acoperis. Genul asta de plimbare se face pe vreme frumoasa, insorita, sa poti admira din orice pozitie, tarmurile dantelate precum si constructiile de pe creste. Ei, as ! Cine avea ochi sa vada ceva, orice, chiar si pe unde calca sau pe ce se depune ?! Valuri furioase umpleau vasul din spate pina la etrava,pupa, peste tot si peste picioarele noastre. Asezati fiind, ne-am lipit cu toate udaturile de spatarele scaunelor, in incercarea de-a ne incalzi. Nu era chip. Ambarcatiunea, desi nu foarte mica, juca pe valuri ca o coaja de nuca...Fara miez ! Din cind in cind, vasul se retragea mai aproape de tarm, oprea motoarele, pentru a ne da posibilitatea sa coborim sub punte, intr-o sala rece, mica, cu banchete tari, de unde ar fi trebuit sa admiram fauna si flora marii. Fauna, parca nu fusese vreodata, flora nu se mai zarea din cauza grohotisului rascolit. Figura asta cu coboritul si urcatul din acel spatiu s-a repetat de vreo 4-5 ori. Credeam ca nu mai ia sfirsit.

Ca sa n-o lungesc prea mult, vasul a tras la tarm, am reluat mersul prin nisipul grunjos si ud, ne-am adapostit in spatiul cu copertina al unui restaurant, iar de-acolo eram ''ademeniti'' la vizitarea unui castel - pe deal -, autocarul nu ne putea recupera din acest loc, asa ca se intrevedea ''sansa'' de-a mai face citiva pasi prin Tossa, intr-o plimbare legera, pina la locul de unde am fi luat autocarul. N-ati auzit glasuri mai disperate, deznadajduite, decit acelea in care am raspuns in cor '' Nu mai vrem la castel, vrem la hotel !''. Lenjeria in totalitatea ei era lipita intim (cum e si normal) de corpurile noastre. Ale tuturor, indiferent de pelerine, umbrele, sepci, canadiene, orice...Despre Tossa de Mar, numai de bine !

Empuria Brava, promisa si ea, s-a pierdut in negura turismului social.

Costul excursiilor optionale sau mai bine zis social-optionale s-a invirtit in jurul a 50-60 euro! Sa fie primit! ; -)

http://youtu.be/cBpPl3HDlX0 Va rog, Webmaster, Banderas !

---

VIZUALIZĂRI: 3339 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI