Turismul social o formă nereuşită de sejur

TIPĂREȘTE

Ne propusesem de mai mult timp să renunţăm la serviciile agenţiilor de turism în special la programele pentru seniori întrucât ultimile experienţe au fost proaste. De ex. un sejur de 7 zile pe Coasta Amalfitană s-a rezumat numai la jumătate de zi pentru Amalfi şi Sorrento, drumul pe şoseaua aglomerată consumându-ne multe ore întrucât cazarea era la 60 km. de Napoli spre Roma. Similar a fost şi pe Coasta de Azur unde am fost cazaţi la vreo 20 km de San Remo pe o cornişă înaltă, izolată, cu serpentine foarte periculoase şi de unde nu puteai ieşi singur nicăieri. Să nu mai vorbesc de o excursie cu avionul la Istanbul la care mi-au dat banii înapoi pe loc. Într-o singură zi se străbăteau cu autocarul 930 km plus obiective de vizitat pâna în Antalya deşi în program se afişase o distanţă de 450 km între Istanbul şi Antalya via Pammukale.

Cu totul altfel au fost excursiile făcute pe cont propriu cu rezervarea din timp a biletelor de avion, apoi booking.com şi în urmă hărţi şi documentare ca să parcurgem ce puteam în ritmul nostru.

De data asta întreaga conjunctură a fost nefavorabilă. Ne înscrisesem anul trecut la una din cele mai mari agenţii de turism din Bucureşti şi ţară, la o excursie pentru seniori în Israel, programată în decembrie 2012. Pe la sfârşitul lui noiembrie Ministerul de Externe atenţiona zilnic să se evite Ierusalimul, Bethlehemul şi alte zone periculoase în acel moment. Cum agenţia a refuzat să ne dea înapoi cei 1000 eu plătiţi, singura formulă ca să nu-i pierdem a fost să acceptăm o altă excursie. Barcelona, în septembrie? Perfect, pentru că o văzusem fugitiv prin´95 în cadrul unui tur al Spaniei. Ne fixaseră 8 septembrie, era vorba de şapte zile respectiv 6 nopţi, costa 364 eu/ pers. la care se adăugau 95 eu taxe de aeroport, asigurarea 14 eu, în total pentru două persoane 950 eu. Nu aveau încă prospect dar ne-au zis că este sejurul clasic pe Costa Brava şi cazarea va fi într-o staţiune din apropierea Barcelonei.

Citisem review-uri pe afa şi ştiam că vom fi cazaţi la peste 60 km de oraş aşa că atunci când am aflat că vom merge la Calella am zis că e bine şi aşa. Pe la jumătatea lui iulie am primit un telefon în care ni s-a spus că s-a devansat data la 5 sept. dar să mai dăm câte 40 eu/ pers. ca să rămânem la hotel Balmes, altfel vom merge undeva înafara localităţii unde hotelul ieftin nu are lift. Excursia era pentru turismul social. Am plătit în total 515 eu/ pers.

Cam scump pentru turism social ţinând seama că avionul a costat 120 eu şi cazarea cu demipensiune după ofertă 230 eu . Motorina, şoferul, ghidul, amortizarea maşinii şi intrările le-am plătit separat. Care e diferenţa faţă de programul pentru seniori? Este mai scumpă, se stă la hotel de trei stele faţă de patru la seniori, nu are pensiune completă ci demi, nu cuprinde cele două excursii gratuite, ci numai opţionale dar este extinsă ca perioadă în septembrie şi respectiv iunie faţă de seniori octombrie- mai. Nici măcar turul Barcelonei nu era inclus în preţ.

Am încercat să scoatem banii pe motiv că una am contractat, alta ni se dă dar n-a fost chip. Contractul este conceput de avocaţi cu experienţă şi în orice situaţie, firma avea dreptate. ˝Articolul 3 din contract dă dreptul agenţiei să facă orice modificări vrea. ˝Hai să mergem! ˝ i-am spus soţului. ˝ Hai! ˝ a răspuns el. Ne-am descurcat noi în situaţii mai grele, doar n-o fi foc.

Prima surpriză au fost orele de decolare 4.30 dimineaţa şi de întoarcere 3.45 dimineaţa pe Otopeni, ore pe care le-am aflat cu câteva zile înaintea excursiei. Stiţi ce înseamnă asta? Dacă n-ai un cip în cap ca să adormi la comandă cum dormeau japonezii în trenul Shinkansen şi se trezeau fix cu un minut înainte de gara unde trebuiau să coboare, înseamnă că eşti treaz din ziua precedentă de la ora 7-8 dimineaţa.

Am mers cu compania low-cost spaniolă Vueling cu un Airbus destul de confortabil în care chiar am aţipit vreo oră. Am ajuns în Barcelona la 6.30 unde ne-a primit angajata unei firme locale, Camelia, o timişoreancă stabilită în Calella. Drăguţă, sociabilă, numai că firma la care lucra şi se ocupa cu transportul turiştilor a uitat să programeze un microbuz pentru noi. Eram vreo 10 persoane din care 6 pentru Calella, restul în alte localităţi. Am stat pe un scaun în aeroport până după ora 10 când s-au deschis birourile firmei respective şi Camelia a primit aprobarea să ne ducă cu taxiul, pe banii lor normal (120 eu).

Ne-a lăsat în faţa hotelului şi a spus că revine pe la şapte seara. Camerele nu erau pregătite, ne-am dus la o cafenea, ne-am lălăit, am făcut cazarea pe la două, rezervorul de la WC curgea, l-au remediat abia a doua oară- ce să dormi când mecanicul venea şi pleca să mai aducă o garnitură? În fine, ne-am întâlnit cu Camelia la şapte seara. Ne-a prezentat programul excursiilor opţionale cam 50-55 eu de bucată, nici turul Barcelonei nu era gratuit, totul se plătea. Ne-am înscris la patru opţionale cu 160 eu, beneficiind de o reducere de 40 eu faţă de achiziţia separată a excursiilor.

Am optat într-o zi pentru turul Barcelonei, stadionul olimpic şi fântânile magice, în altă zi din nou tur, acvariu şi noaptea Montjuic cu fântâni, apoi Girona, Figuerres (Dali) şi Emporiabrava şi a patra iar turul Barcelonei şi Montserrat. Repetiţiile în program s-au datorat faptului că aceeeaşi persoană ghida 70 de români cazaţi în diverse staţiuni şi veniţi cu diferite firme şi care-şi exprimau alte opţiuni. În această suită de plase, compensarea a venit de la ghidul român, Cristi, angajat al unei firme locale care cu profesionalism şi dăruire şi-a exercitat meseria. Şi aici am avut ghinion pentru că el făcea excursiile după amiaza de la ora două. Cum singura posibilitate de ieşire din localitate era trenul şi gara nu era la doi paşi, dimineţile ni le-am pierdut plimbându-ne prin staţiunea în care nu prea aveai ce vedea şi bătând strada comercială de unde nu prea aveai ce cumpăra.

Într-o singură zi, aceea în care am vizitat Montserrat am plecat de dimineaţa. În penultima zi în care nu aveam program organizat am luat trenul spre Barcelona, ne-am dat jos în Gara Catalunya şi cu Bus Turistic, plătind 26 eu/ persoană şi trecând de la linia roşie la cea verde apoi la cea bleu, coborând la monumente şi stând iar la coadă ca să urci în autobuz, am străbătut oraşul pe roţi până seara târziu.

Să nu credeţi că am plâns ca o bocitoare şi am fost obsedată de toate ghinioanele astea. Dimpotriva, abia aşteptam să ne întâlnim cu Cristi, să-l ascultăm, să-i punem întrebări şi să fotografiem aşa că amănuntele organizatorice depărtându-se în timp, am rămas cu frumuseţea locurilor văzute.

Cireaşa de pe tort o reprezintă ultima zi. Avionul decola la 23.55 şi chiar ne întrebam unde vom merge până ne va lua seara autobuzul pentru aeroport. Ne gândeam să luăm trenul şi să batem vreo trei stai staţiuni cât ne ţinea un carnet de bilete de tren. Cu o seară înainte, Camelia ne-a trimis un bilet în care ne anunţa că dat fiind mişcările care se preconizează a doua zi, 11 sept de ziua Catalunyei, să fim la locul de întâlnire cu autobuzul (vreo 500 m. de hotel cu bagajele după noi) la ora 13. Ea nu a venit ci a dat lista şoferului. Şi uita aşa am stat în aeroport de la două jumătate până la unsprezece noaptea când ne-am imbarcat. E de prisos să spun că a doua zi am fost praf de oboseală şi că am jurat că nu-mi mai trebuie excursie prin agenţii.

Dacă doreşte cineva să afle numele agenţiei ca să evite asemenea situaţii, i-l comunic pe PM.

---

VIZUALIZĂRI: 3537 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI