3 stele meritate: Hotel 'Royal', Poiana Brasov

TIPĂREȘTE

La Poiana Brasov, am ajuns cu autocarul, si ne-a lasat in fata hotelului. Dupa ce am trecut de centru, am intrat pe o straduta ingusta, si am trecut pe langa hotelul Ciucas, devastat de incendiul din vara.

Plouase in Brasov, si dupa ce am vazut si hotelul ars, parca nu-mi mai ardea de nimic, doar sa treaca timpul, si sa ma vad acasa.

Am coborat din autocar chiar "la buza pantei", si ma intrebam cum mai iese de-acolo, spatiul fiind ingust. Nu-mi pot imagina cum se ajunge iarna acolo, fiindca daca ingheata, este greu de urcat si de coborat.

Insa, din momentul in care am intrat in hotel, am simtit ca starea mea de spirit o ia pe fagasul cel bun. Eram un grup si trebuia sa fim repartizati in camere diferite: duble, cu un pat matrimonial sau 2 paturi; apartamente standard; triple.

Noi am stat la camera 17, corp A, parter (de fapt, se urcau niste scari, de la receptie, si aveai impresia ca e la etajul 1).

Intrarea in camera se face pe baza de cartela magnetica. La primirea cartelelor, am primit si parola de la wifi. Internetul a functionat foarte bine.

Se intra intr-un hol destul de mare unde era un cuier cu oglinda, loc pentru incaltaminte. In dreapta era baia, apoi intrarea in camera mare, si in fata, intrarea in camera mica.

In camera mare se afla un pat matrimonial, un dulap, un minibar, un televizor vechi (care functiona).

In camera mica erau doua fotolii, o canapea, o masuta, un dulap, un televizor. Ambele camere aveau iesire in balcon. In balcon era o masuta de sticla si doua scaune. Privelistea din balcon era frumoasa: se vedea Postavarul, telefericul, pista de schi, biserica de lemn.

Baia era compartimentata. In prima incapere era chiuveta, in cea de-a doua, veceul si dusul. Existau prosoape, sapun, gel de dus, o perie de dinti, o lama de ras, discuri demachiante, betisoare de urechi.

Restaurantul avea o capacitate mare, si era aranjat pentru oaspeti. Ar trebui sa scriu un articol separat despre restaurant, servire, mancare. Deocamdata, am sa va spun ca era bufet suedez si mancai, pana nu mai puteai. Bautura era gratis. Am avut si cina, si micul dejun asigurate.

Despre exteriorul hotelului: acolo unde ne-a lasat autocarul, era panta, si cam atat. Pe partea cealalta, se iesea din restaurant pe o terasa, si un loc de joaca pentru copii. Se putea iesi si pe acolo, din incinta complexului Royal, coborand niste scari de lemn, destul de abrupte, si aveai acces la strada principala.

Personalul este extrem de amabil, incepand de la receptie, pana la paznic. Curatenia a fost impecabila. Un pic prea cald pentru gusturile mele, si aerul uscat. Insa, caldura se poate regla, presupun. Eu nu am indraznit, fiindca nu eram singura, si colega mea deja dormea.

Dimineata, m-a trezit o priveliste superba. Din spatele muntelui Postavaru, ale carui varfuri erau deja ninse, se ivea soarele. O placere sa savurezi cafeaua, privind rasaritul, din balcon. In luminisul din stanga pistei, am vazut miscandu-se pe fondul alb al zapezii, un urs! M-am uitat sa vad daca nu am bafta sa zaresc si vreo capra neagra, in drum spre Muntele Rosu, insa, nu am avut bafta.

---

VIZUALIZĂRI: 1700 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI