Rixos Sungate - perfect pentru noi

TIPĂREȘTE

După ce anul trecut am petrecut câteva zile minunate la Delphin Be Grand, care mi-au schimbat total percepția despre vacanța într-un resort turcesc, despre care afirmam că nu mi s-ar potrivi (dovedindu-se ulterior că habar nu aveam despre ce vorbesc), mi-am dorit mult să revin în Antalya. Am început căutările târziu, abia prin ianuarie, pornind de la niște oferte pe care le-am văzut aici pe site. Nu a fost ușor să aleg, nici nu am experiență, sunt și foarte multe hoteluri și, mai ales, eram conștientă că după Delphin trebuia să aleg cu grijă, pentru a nu fi dezamăgită. Ce mai, eram copleșită! Dar am fost consiliată cu multă răbdare și am ales, într-un final, hotelul perfect pentru noi: Rixos Sungate din Beldibi.

Perioada aleasă a fost sfârșitul lunii mai, din mai multe considerente: temperaturile sunt mai suportabile, nu este încă prea aglomerat, prețurile sunt simțitor mai mici și, nu în ultimul rând, era ziua mea și tare mi-ar fi plăcut să o petrec în Antalya.

Mi-am dorit mult un hotel din zona Kemer pentru peisajul care mi-a plăcut atât de mult privind fotografii de-a lungul anilor, chiar dacă știam că pentru asta va trebui să renunț la nisipul de pe plajă și din apă. Nu mai avem copii care să vină cu noi în vacanță, pietrele nu ne deranjau absolut deloc, așa că am ales să petrecem pe plajă la poalele munților și nu am regretat o clipă. Zona Kemer este zonă de munte, așa că pe lângă peisajul superb am beneficiat și de un aer mai proaspăt, mai respirabil. Erau aproape 5 grade diferență între Kemer și Belek, iar după ce am fost la Legends soțul meu m-a anunțat că la anul tot în zona Kemer mergem, pentru că în Belek era prea cald pentru el și nu i-a plăcut. :)

Cum în ianuarie mulți tour operatori afișaseră deja orarul de zbor al charterelor, l-am ales pe cel care avea cele mai bune ore de plecare atât din Otopeni cât și din Antalya. Biletele le-am cumpărat de aici, de la agenția site-ului și am plătit 1330 de euro, 2 adulți, în perioada 24-31 mai. Prețul a inclus zborul, transferul la și de la hotel și 7 nopți de cazare cu regim de masă all exclusive /all inclusive.

După cum am spus am avut norocul unor ore foarte bune de zbor, am plecat la ora 8 dimineața de pe Otopeni și la ora 21 din Antalya, lucru care ne-a făcut să câștigăm aproape două zile de vacanță. Am ajuns în aeroport puțin după ora 6 și am făcut check-in-ul rapid, nefiind nimeni înaintea noastră la ghișeu. Domnișoara de acolo ne-a întrebat dacă ne-ar deranja să ne dea locurile de lângă ieșirea de urgență, spunându-ne că vom avea mai mult loc pentru picioare dacă vom sta pe acele locuri. Am acceptat, neștiind că vom sta pe rândul 13, dar cum nu suntem superstițioși nu au fost probleme. :) Avionul a fost plin ochi, erau mulți copilași, bebeluși chiar, care au fost tare cuminței pe tot parcursul zborului, atât a dus cât și la întoarcere.

Deși am decolat cu o mică întârziere de o jumătate de oră, am avut parte de un zbor plăcut. După ce s-a stins semnalul pentru centuri am fost serviți cu câte un sandwich, ceva de băut (apă, suc, ceai, cafea) și, după ce am terminat de mâncat, deja comandantul ne anunța că zburăm în spațiul aerian turcesc, că în cinci minute vom fi deasupra Istanbulului și că în 15 minute va începe pregătirile pentru aterizare. Ne-a mai spus și că se așteaptă să fie mici turbulențe la coborâre, dar nu a fost cazul, astfel că la o oră și patruzeci de minute de la decolare am aterizat pe aeroportul din Antalya.

La ieșirea din aeroport ne așteptau reprezentanții agenției partenere, mulți și foarte bine organizați, care ne îndrumau spre autocarele cu care se făcea transferul către stațiuni. La autocare era veselie mare, mai ales în rândul copilașilor, care au fost așteptați cu multe baloane. Și noi, adulții, am primit șepci, baclavale și apă rece.

Cum am fost doar patru adulți care mergeam în regiunea Kemer, transferul nostru a fost făcut cu o mașină mică, astfel că în mai puțin de o oră, adică nu mult după ora 11, eram deja la hotel.

La întoarcere am fost luați de la hotel la ora 18 de un microbuz și am decolat de pe aeroportul din Antalya la ora 21, zborul durând o oră și 35 minute.

Rixos Sungate este situat în localitatea Beldibi din regiunea Kemer, la o distanță de 50 km de aeroportul din Antalya. Este un resort deschis în 2005 și renovat în 2012, care se întinde pe o suprafață de 250.000 mp, având 7 clădiri și 45 de lifturi.

Hotelul are un număr de 1095 camere de diferite tipuri, dispuse atât în clădirea principală cât și în clădirile anexe, numite Terrace House. Mai există și niște clădiri numite Family Lake House, cu ieșire la piscină, precum și o zonă închisă VIP Deluxe.

Evident fiind un resort așa mare, cu atât de multe camere, are și multe restaurante, baruri și piscine. Și multă, foarte multă zonă verde, este ca un mic orășel înverzit. :)

În primul rând trebuie să știți că hotelul are două recepții, situate în două clădiri, separate dar interconectate. După ce treci de barieră și ajungi în curtea resortului, clădirea din față este cea în care se află recepția de check-out. Pentru check-in trebuie să mergi în partea stângă până la următoarea intrare. Spun asta pentru că cel care ne-a făcut transferul ne-a lăsat la recepția de check-out, iar când am intrat un angajat al hotelului ne-a luat bagajele, ni le-a dus înapoi la ușă, spunându-ne că va veni alt coleg să ni le ia și să ne conducă la recepția de check-in.

După cum am spus resortul este foarte mare și la început ești copleșit. În prima după-amiază am încercat (și am și reușit) să îl parcurgem în totalitate, din gard în gard, pentru a ne face o idee și pentru a ne putea orienta. Evident că în zilele următoare ne-am mai rătăcit, evident că într-o săptămână nu am găsit chiar toate barurile și nici toate piscinele, dar în mare ne-am descurcat. :) Acum, gândind la rece, după ce am stat 8 zile acolo totul are o logică, dar la fața locului, la prima vizită, nu este chiar așa ușor. :)

Eu am comparat Rixos Sungate cu un mic orășel așezat într-un cadru natural de vis: de o parte muntele, de cealaltă parte marea, iar, orașul” construit într-un parc de pini, cu multă zonă verde, copaci perfect aranjați și flori frumoase.

În partea stângă a resortului (cum privești dinspre mare) este hotelul, compus din două clădiri. Mi-a plăcut mult cum arată hotelul pentru că are o formă neregulată, nu este o clădire din aceea mare, care nu spune nimic. Partea dinspre plajă a clădirilor principale este mărginită de piscine și zonă verde, pe care erau așezate, la umbră, foișoare cu câte 3 șezlonguri.

În partea dreaptă a resortului, dar nu în prima linie, înconjurate de verdeață și de pădurea de pini erau cele două clădiri Terrace House. Aceste clădiri, una cu 4 și alta cu 5 etaje sunt paralele una cu cealaltă și ambele sunt paralele cu marea (care nu se vede, totuși, din balcoane). În spatele celor două clădiri Terrace House, în partea dinspre stradă, se află Family Lake House.

În fața dinspre centrul resortului a clădirilor Terrace House se află zona VIP, izolată, înconjurată de garduri vii sau de leandrii. În continuarea acestora, tot în fața Terrace House (care sunt niște clădiri lungi ce ajung până aproape de gardul din dreapta (cum privești dinspre mare) a resortului, se află zona de distracție: terenuri de volei pe nisip, Rixi World (locul dedicat copilașilor), terenuri de tenis de fotbal și parcul acvatic destinat adulților, care se află în extremitatea dreaptă a resortului, în apropierea plajei.

Între clădirile hotelului și Terrace House se află centrul, orașului”. Aici sunt piscinele principale, zona de fitness și alte activități de acest gen, restaurantele principale, magazinele, barurile și terase frumoase. Aici este locul în care am petrecut cel mai mult timp, atât ziua cât și seara.

De-a lungul plajei, care se întinde dintr-un capăt în altul al resortului, se află faleza, o alee mărginită de palmieri înalți, un loc frumos de plimbat seara. Pe zona verde dintre faleză și plajă erau așezate, din loc în loc, bănci pe care puteai sta seara să admiri marea.

Aleile ce șerpuiau prin resort erau seara frumos luminate, la fel și piscinele și barurile. Mi-a mai plăcut mult și unul dintre pontoane, care avea de-a lungul lui foișoare identice cu cele din grădină. Aceste foișoare erau seara luminate și își schimbau culoarea la câteva secunde.

Extraordinar de mult mi-a plăcut resortul, am admirat fără să mă satur cele două bougainvillea uriașe, mov, pe lângă care treceam zilnic în drum spre cameră care îmi făceau sufletul să mi se umple de frumusețe. Iar peisajul, muntele înalt atât de aproape, verdeața multă, ciripitul păsărelelor din pădurice... off cât mi-au plăcut. :)

Turiștii de la Rixos Sungate au fost, în proporție de 99,99% ruși, așa cum este în general în toată zona Kemer (ghida care ne-a preluat de la aeroport ne-a spus că regiunea Kemer mai este supranumită și mica Moscovă, tocmai datorită faptului că este o zonă preferată de ruși). Restul de 0,01% am fost români, englezi, nemți, francezi și alte câteva nații, dar așa, câte 4-5 cupluri de fiecare. Români am auzit cam 5 cupluri și asta doar în a doua parte a sejurului, în ultimele zile. Acum, faptul că erau atât de mulți ruși, făcea ca inevitabil personalul să ți se adreseze întâi în rusă. Și asta peste tot, fie că vorbim de baruri, restaurante, animație sau recepție. Mie mi s-a părut perfect normal și nu m-a deranjat absolut deloc, pentru că imediat ce le răspundeam în engleză schimbau și ei limba în care ni se adresau. La recepție, de exemplu, am vrut să întrebăm ceva și domnișoara căreia i-am adresat întrebarea ne-a spus că ea nu vorbește prea bine engleză și că va veni imediat colega ei. Colega era ocupată cu niște turiști ruși, așa că cea cu care am vorbit a mers imediat și a preluat ea acei turiști, trimițându-și colega la noi, pentru a nu ne face să așteptăm. Chiar mi s-a părut un gest de respect și mi-a plăcut.

Deci ruși mulți, drăguți, civilizați și foarte bine făcuți mulți dintre ei, rusoaice extraordinar de frumoase și elegante, copilași nu prea mulți (dar erau). Am conviețuit foarte bine împreună și nu s-a întâmplat absolut nimic care să ne tulbure relaxarea și răsfățul. :)

După cum am mai spus, am ajuns la hotel relativ devreme, puțin după ora 11. La recepție nu mai era nimeni altcineva, așa că am fost preluați imediat, am dat voucherele, am completat formularul de cazare și, câteva minute mai târziu am primit un plic, pe care era trecut numărul camerei, parola de la internet și numărul de telefon de la recepție, la care am fost invitați să sunăm pentru orice problemă ar apărea. În plic aveam două carduri de la cameră, două pentru prosoape, o foaie A4 cu toate informațiile de care aveam nevoie (orele de funcționare ale barurilor și restaurantelor și orele la care se desfășurau diverse activități în ziua respectivă), precum și o hartă a resortului, care s-a dovedit deosebit de utilă, mai ales în primele zile.

Imediat a venit un alt angajat cu o mașinuță, ne-a luat bagajele, ne-a invitat să ne urcăm și noi și ne-a condus la camera ce ne-a fost repartizată, camera 4319, etajul 2 (3 la ei, pentru că parterul era numerotat cu 1) la Terrace House.

Băiatul foarte drăguț, volubil, bun vorbitor de limba engleză, ne-a dus bagajele până în cameră, ne-a arătat cam ce avem pe acolo și ne-a spus cum ajungem la restaurant și la plajă din locul în care ne aflam.

Camera pe care am primit-o ne-a plăcut mult de tot, tocmai pentru că este mai atipică. Am intrat într-un hol lung pe care aveam un suport pentru bagaje, o oglindă și un dulap mare, bine compartimentat (rafturi, sertare, umerașe, loc pentru valize). În dulap aveam și seiful și produse pentru curațarea încălțăminții. Acest hol continua până la ușa de la balcon, având în dreapta camera, despărțită de hol printr-o coloană și în stânga baia.

Camera avea formă ușor circulară și, deși mobilierul nu este tocmai nou (dar este bine întreținut), are un aer cald și plăcut. Patul mare, cu saltea bună și așternuturi albe, încadrat de două noptiere, un birou aflat lângă geam, în colț o măsuță cu un fotoliu și lângă acesta era un alt corp de mobilă în care aveam minibarul, maxibarul (care era contra cost) și un televizor mare. Mi-a plăcut mult că în cameră aveam 4 lămpi, două veioze și 2 lampadare cu abajururi ce confereau o lumină caldă. Peretele exterior al camerei era comun cu balconul și era din sticlă de sus până jos. Pe jos am avut mochetă, atât în cameră cât in hol.

În minibar am avut 2 beri Efes, 2 cutii de Cola, o cutie de Fanta și una de Ice Tea, două sticle de apă plată și 2 de apă minerală. Zilnic se completa ceea ce se consuma. Maxibarul era, așa cum am zis, contra cost și era ca un mic magazinaș cu de toate (de la ceva dulciuri până la cosmetice, trusă de manichiură sau absorbante), însă prețurile erau mari. Dar, dacă ai uitat ceva acasă și nu vrei să mai mergi prin magazine... le aveai la îndemână.

Aerul condiționat era centralizat și mi s-a părut că nu răcește suficient, sincer nu știu cum o fi când afară sunt călduri mult mai mari. Într-un final am renunțat la el (oricum eu nu prea suport aerul condiționat) și am dormit cu ușa de la balcon deschisă.

Balconul a fost extraordinar de frumos, pe de o parte pentru că era foarte mare, pe de cealaltă parte pentru că era orientat către pădurea de pini. În prima zi, imediat după ce ne-am cazat, am ieșit pe balcon și am stat să bem un suc și o bere. Priveam păduricea aceea umbroasă, toată verdeața din jur, gazonul perfect tăiat, ascultam ciripitul păsărelelor și mă simțeam ca într-o stațiune de munte. Nimic nu prevestea faptul că imediat după acea pădurice este marea.

Pe balcon aveam o măsuță și două scaune și un mic uscător pentru rufe.

Baia pe care am avut-o la tipul ăsta de cameră a fost una foarte mare, am avut atât cadă cât și cabină de duș. Lângă chiuvetă am avut un suport în care am găsit cam tot ceea ce am avut nevoie: sticluțe cu gel de duș, șampon, balsam, cremă de corp (câte 2 de persoană, se completau zilnic), piaptăn, pilă de unghii, dischete demachiante, bețișoare de urechi, cască de baie, până și burete de baie. Bineînțeles că am avut și prosoape de diverse mărimi, halate de baie și papuci.

În cameră s-a făcut curățenie în fiecare zi, zilnic s-au schimbat prosoapele iar așternuturile de 2 sau de 3 ori într-o săptămână.

Internetul, care este gratuit, a funcționat foarte bine atât în cameră cât și în cadrul resortului. Singurul loc în care a mers mai greu (dar a mers) a fost pe plajă, undeva în dreptul hotelului. În rest nu am nimic de reproșat, a mers super ok.

Acum, în încheierea acestui capitol, aș vrea să mai adaug ceva pentru cei ca mine, pentru că suntem totuși atât de diferiți ca oameni. Sau poate sunt eu mai nou infectată cu microbul Antalya și încă nu sunt atât de comodă. :) Din ianuarie și până am plecat în vacanță, bineînțeles că am citit toate părerile, comentariile și discuțiile despre hotel. Și am găsit undeva scris că este cel mai bine să primești cameră în clădirea principală, pentru că dacă stai la Terrace House vei avea mult de mers până la restaurante și baruri. Așa că am plecat setată pe clădirea principală, sperând să primim cameră acolo și recunosc că am fost ușor dezamăgită când am fost invitați la mașinuță pentru a merge la cameră, realizând că vom fi cazați la Terrace House. Iar acum, după sejur, recunosc că dacă voi mai merge o dată la acest hotel voi fi dezamăgită dacă voi primi cameră în hotel. Mie mi-a plăcut mult la Terrace House, mi-a plăcut clădirea, mi-a plăcut plimbarea pe care o făceam în fiecare dimineață și seară, mi-a plăcut pădurea de pini pe care o vedeam în fiecare dimineață din cameră. Într-o zi am cronometrat, făceam fix 5 minute de când ieșeam din cameră până ajungeam la scările rulante cu care urcam la restaurant. Dar erau 5 minute de relaxare, 5 minute plăcute. :)

Nu o să mai enumăr toate restaurantele și barurile, sunt multe, există 3 restaurante principale (unul nici nu a fost deschis încă până am plecat noi), 7 restaurante a la carte (cu plată) și 16 baruri. Sincer nici nu le-am localizat pe toate, am mai lăsat și pentru data viitoare. :) Așa că o să vorbesc doar de cele pe care le-am încercat.

Restaurantele principale

Există trei restaurante în care se pot servi mesele principale, două (Veranda și Turquoise) situate în aceeași clădire din centrul resortului, lângă piscinele principale, unul la etajul unul, celălalt deasupra lui, la etajul doi și cel de-al treilea, Pino, situat undeva la parter în clădirea principală a hotelului.

Fiind început de sezon, în primele zilele ale sejurului a fost deschis doar restaurantul Turquoise, căruia i-am rămas fideli până la sfârșit, pe de o parte pentru că ne-am obișnuit cu el și ne-a plăcut, fiind mai mare, pe de cealaltă parte pentru că avea o mică terasă, lucru indispensabil pentru noi, fiind fumători.

Restaurantul Turquoise este restaurantul în care se pot servi cele 3 mese principale ale zilei. Este un restaurant foarte mare care nu a fost aglomerat nici în zilele în care era singurul deschis. Terasa acestuia era mică, avea în jur de 15 mese, dar, surprinzător, am găsit loc de fiecare dată. Am văzut că în continuarea acestei micuțe terase este o alta, neamenajată, unde bănuiesc că în sezon se va extinde zona în aer liber.

Accesul la acest restaurant situat la etajul 2 se face cu ajutorul unei scări rulante, iar cei care vin cu cărucioare au la dipoziție lifturi.

Programul meselor era următorul: mic dejun 7-10, mic dejun târziu 10-11, prânzul 12.30-14.30, cina 19-21.30, bufetul de noapte 23.30-02, iar între 02 și 7 dimineața supe și sandwich-uri.

Mâncarea a fost bună, diversificată și mult mai multă decât am fi avut nevoie într-o săptămână. La fiecare masă, chiar și la micul dejun, erau două feluri de supă. Nu sunt mare amatoare de ciorbe, însă aici, după ce am gustat supa cremă de linte (pe care o făceau din linte verde, roșie sau galbenă), trebuie să recunosc că m-am îndrăgostit de ea. Și uite așa, dintr-o persoană care ocolea ciorbele, am ajuns să mănânc supă zilnic, la prânz și seara. De obicei aveam o supă cremă de linte și o alta, care diferea: de pește, de legume, cu iaurt sau de roșii cu parmezan ras (altă bunătate).

La masa de dimineață aveam ouă gătite în toate felurile fierte (5 și 10 minute), ochiuri și omletă (și gata preparată și era și un bucătar care ți-o prepara pe loc, în combinație cu brânză, bacon sau legume), brânzeturi nenumărate, mezeluri, salate, cereale, iaurturi, griș cu lapte, orez cu lapte și multe altele. Nici nu știu de ce m-am apucat să le enumăr, erau mult prea multe pentru a le ține minte pe toate. În fiecare dimineață era o tanti care făcea vafe și o alta care făcea clătite.

Fructe erau foarte multe și diferite și aveam și o persoană care la fiecare masă curăța și tăia pepene roșu și galben și ananas. În fiecare dimineață ne făceau și salată de fructe.

Fresh de portocale aveam în fiecare dimineață, precum și nelipsitele dulciuri: rahat de nenumărate feluri, halva foarte bună și diverse prăjiturele și plăcinte.

Cafeaua de la restaurant nu mi-a plăcut, era de la dozator și era ness. Sunt o mare băutoare de cafea și pentru mine ziua începe întâi cu cafea, apoi mă gândesc și la altceva. Sigur că ar fi existat posibilitatea să beau în altă parte o cafea bună, era un bar deschis de la 7, dar era puțin mai departe și, cum mă trezeam oricum cam târziu, nu mai voiam să pierd vremea. Oricum la ora 9, când coboram de la masă, se deschidea barul de la piscină, Lotus Bar, unde aveau atât expreso preparat din cafea măcinată pe loc cât și cafea turcească, care îmi place mult. Așa că m-am chinuit să beau cafeaua de la dozator, din care abia reușeam în primele zile să beau o jumătate de cană, ajungând ca în ultimele zile să beau două căni fără ca măcar să mi se pară rea. :)

La prânz și seara carnea era baza, multă și preparată în multe feluri. Am avut carne de pui, vițel, miel preparată în cel puțin 2-3 feluri, pește (biban de mare, de multe ori) la grătar, alte tipuri de pește pane sau cu sos, ficat foarte gustos, paste, fructe de mare am avut de 2-3 ori (o tocăniță extraordinar de bună), garnituri, cartofi preparați în toate felurile posibile, legume, orez și multe, multe altele.

Cina diferea puțin de masa de prânz prin faptul că pe lângă diversele preparate exista un colț în care aveau carne făcută la rotisor, pe care o servea bucătarul. Am avut în fiecare seară altceva: pui, curcan, rață, prepeliță, miel, am avut într-o seară somon întreg gătit la cuptor (super bun), iar în ultima seară s-au întrecut pe ei, pentru că le-am avut pe toate odată. Pe lângă asta și la pește am avut parte de aceeași surpriză, dacă până atunci aveau un singur fel de pește la grătar, acum au avut 3 feluri. Mi-a părut rău că este ultima zi și nu mi-am putut da seama dacă această mare diversificare s-a datorat unei întâmplări gen o dată pe săptămână sau era permanentă, datorată intrării în sezon.

În fiecare seară am avut pe lângă fructele obișnuite și căpșuni foarte bune, lângă care exista invariabil un bol plin cu frișcă. Asta până când am descoperit, abia în penultima zi cred, că avem fântână de ciocolată albă (preferata mea), în care am îmbrăcat căpșunile, renunțând la frișcă.

Înghețată de 5-6 feluri aveam pe parcursul fiecărei mese de prânz sau cină, era o tonetă în restaurant și un angajat care te servea. Puteai să o iei fie în cornet fie în castronel sau farfurie. Eu, de exemplu, o mâncam în combinație cu baclava. :)

Fiind o mare amatoare și mâncătoare de dulciuri, nu pot trece mai departe fără a vorbi de partea mea preferată, desertul. Ei, aici nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor. Prăjiturile nu mi s-au părut cine știe ce, categoric s-ar fi putut mult, mult mai bine. Dar în tot răul este și un bine, pentru că din acest motiv m-am concentrat pe baclavalele care clar s-au ridicat la nivelul așteptărilor. Prăjituri bune pot mânca oriunde, dar baclava de 5-6 feluri, proaspăt scoasă din cuptor, călduță chiar, de cele mai multe ori, cu 2 cupe de înghețată lângă... ce mai, sănătate curată. :)

În restaurant exista și un bufet cu mâncare dietetică, destinată celor care țin regim.

Băuturile alcoolice și nealcoolice pe care le consumi în restaurant sunt servite la masă de către ospătari. Nu știu cum este în restul restaurantului, însă pe terasa pe care am mâncat mereu, servirea a fost foarte bună.

Restaurant Veranda, fratele mai mic și mai cochet al restaurantului Turquoise, a fost deschis pe la jumătatea sejurului, când resortul a devenit, probabil mai aglomerat. Inițial s-a deschis doar pentru cină și pentru mesele de noapte, însă în ultimele 2 zile a funcționat pe parcursul tuturor meselor. Am fost la acest restaurant doar într-o noapte când, fiind plecați în Kemer, am sărit peste cină. La întoarcere, pe la ora 23.30, ne era și foame dar parcă aș fi vrut și să văd cum se desfășoară, ce înseamnă acest Night Snack. Sincer mă gândeam că vom fi singuri pe acolo, dar nici vorbă de așa ceva, era lume destul de multă, cu copii sau fără. Restaurantul este frumușel, mai frumos aranjat decât Turquoise, mai elegant parcă. Mâncarea era, evident, mult mai redusă ca sortimente, dar clar aveai ce mânca: un tip de supă, câte un fel de mâncare cu pui, vițel, miel și pește, garnituri de câteva tipuri, prăjituri și torturi. Și aici ospătarii își făceau treaba și aduceau băuturile destul de repede la masă.

Tot la etajul unu, în partea opusă restaurantului Veranda, era și o săgeată către bufetul copiilor. Deși mi-am propus, nu am ajuns niciodată acolo, pentru a vedea ce au pregătit pentru cei mici. Tot ce am văzut legat de copilași era că în restaurantul principal exista un raft cu lapte la cutie pentru ei, simplu sau cu diferite arome și că existau scaune pentru bebeluși, scaune frumoase, care aveau și bavețică pentru micuți.

Alara Snack, deschis între orele 12 și 16 este situat pe plajă și a devenit repede preferatul nostru pentru masa de prânz. De fapt am mâncat prânzul în restaurantul principal doar în prima zi, când nu știam încă prea bine cum stă treaba. Alara Snack este situat chiar în centrul resortului, este aproape atât de plajă cât și de piscine și ne-a plăcut mult pentru că are terasa cu vedere la mare. Surprinzător, chiar dacă nu este foarte mare, acest restaurant nu era niciodată aglomerat. A prins mereu masă în primă linie și era o plăcere să privim marea în timp ce mâncam.

Evident că aici mâncarea nu era atât de diversificată ca în restaurant, însă mereu am găsit ceva bun și foarte bun. În primul rând aici se făceau gozleme, pe care le-am consumat zilnic, împreună cu un pahar de ayran rece. Tot aici mâncam cartof copt umplut (Kumpir), o bunătate căreia i-am prins gustul acum câțiva ani în Istanbul. În rest aveau paste, carne de vițel, pui și miel gătită în diverse forme, hamburgeri, pizza, cartofi și ceva dulce (de obicei un tip de baclava și niște gogoșele cu miere).

Și aici aveam înghețată pe tot parcursul mesei, pepene roșu și galben și porumb fiert.

Alara Snack are propriul bar, existau și aici ospătari care iți aduceau de băut la masă, asta în cazul în care nu mergeai tu la bar să îți comanzi direct.

Satay House și Thai Noodle House, deschise între orele 16 și 18, erau două chioșcuri situate în apropierea piscinei principale și a barului Lotus. Aveau propria terasă însă serveau mâncarea și în cutiuțe. Aici găseam doar mâncare chinezească care mie îmi place mult. Era bine că puneau mâncarea în cutiuțe închise, nu aveam tacâmuri ci bețe de bambus (a fost prima oară când am mâncat cu bețișoare și am fost foarte fericită când mi-a ieșit din prima) și multă lume își lua cutiuța pentru a mânca la piscină sau plajă, nu trebuia neapărat să mânânci la masă. După cum am spus, fiind o mare iubitoare de mâncare chinezească mie mi-a plăcut mult mâncarea de aici. Făceau doar tăiței, amestecați cu carne și legume tăiate felii subțiri, peste care puteai să îți pui diverse sosuri, preferatul meu fiind cel dulce-acrișor.

La Patisserie Cafe este un mic local gen cofetărie și este amplasat undeva între cele două clădiri ale hotelului, în partea dinspre mare. Am auzit că în anii trecuți aici aveau prăjituri bune și înghețată deosebită, așa că am mers și noi într-o seară, dar am mers degeaba. În acest an, cel puțin în mai, poate în sezon să fie altfel, nu aveau nimic, dar absolut nimic deosebit. Aceleași prăjituri care nu îmi plăceau, aceeași înghețată ambalată, la cornet, pe care o găseam pe tot parcursul zilei la barul de la piscină și cam atât. Dacă tot am mers până acolo am stat și am băut o cafea pe terasă, dar în rest nu am găsit nimic pe gustul nostru (al meu mai exact, pentru că eu sunt iubitoare de dulciuri).

Cam atât despre mâncare, am mai descoperit întâmplător după câteva zile un loc în cadrul recepției de check-in, chiar față în față cu Dem Café, unde aveau pe parcursul zilei sandwich-uri micuțe, ceva produse de patiserie sărate și un dozator mare cu limonadă rece. Asta în cazul puțin probabil în care se întâmplă să ți se facă foame între mese. :)

Restaurantele a la carte, 7 la număr, sunt toate cu plată. Fiindcă era ziua mea în timpul sejurului am cochetat cu idea de a merge în acea seară la unul dintre ele, dar până la urmă am renunțat, pentru că taxa de rezervare era destul de mare, 30 euro de persoană la unele și 20 euro de persoană la altele. Parcă nu m-am îndurat, având în vedere că era atâta mâncare bună la restaurantele principale, așa că am preferat să folosim acei bani pentru altceva. Acasă am studiat pozele fiecăruia și am cel mai mult mi-a plăcut restaurantul Aegean, cu specific grecesc și turcesc. Dar ajunsă la fața locului, dacă ar fi fost să aleg, clar am avut alt preferat. Aegean părea frumos în poze, era frumușel și la fața locului, dar era amplasat undeva la parterul hotelului, cu terasa între cele două părți de clădire. Nu mi-a mai spus nimic.

De departe aș fi ales, dacă ne hotăram totuși să mergem, restaurantul mexican, Cactus, care era fix pe gustul meu. Așezat pe plajă, cu terasa îndreptată spre mare, cu muzică antrenantă, era tare frumușel.

Fiind atât de multe baruri (16) este evident că nu am ajuns nici măcar să le găsim pe toate. Și sincer nici nu am încercat, pentru că în zona din centru aveam tot ce ne trebuia și cred că erau și cele mai bune baruri: Lotus și Alara Soho Bars (erau două baruri).

Lotus Bar, deschis între orele 9 și 00 era barul principal, situat fix în centru și deservea atât turiștii aflați la cele două piscine principale cât cei de la terasele din zonă. Când spun terase mă refer la terasa proprie, aflată în piațeta din centru cât și terasa mare, acoperită, aflată sub restaurante. Ospătarii de aici aveau role, pentru că aveau de acoperit o suprafață destul de mare.

Ne-a plăcut mult acest bar, era și mare, cu mulți barmani, astfel că timpul de așteptare nu era lung. Noi nu prea așteptam după ospătari, de obicei mergeam la bar și ne comandam ce doream.

Băuturile incluse în conceptul hotelului erau atât de locale cât și de import (whiskey Chivas, Johnnie Walker (Red Label, Blue Label, Black Label), J&B, Jeam Beam, Jack Daniels, coniac St. Remmy, Hennesy, vodcă Absolud, Smirnoff și încă vreo 3 tipuri, rom Baccardi, Havana Club, gin Gordons, Gillbey, Beefetar, tequila, Baileys, Martini, Cinzano, Malibu, Jegermaister și multe altele.

Băuturile spirtoase nu se găseau la toate barurile, însă la Lotus mereu aveau din toate.

Tot aici făceau și coktailuri bune, deși nu sunt mare amatoare am încercat cam din toate, mai mult de curiozitate.

Cel mai mult am băut Mojito, care era mai răcoritor și care, în proporție de 99%, a fost preparat pe gustul meu. O singură dată, cred, am nimerit un barman care a uitat măsura la gheață și atunci a ieșit cam apă goală.

Șampania era la mare căutare în rândul rușilor, de la care am învățat și noi. Nouă nu ne place șampania, bem extrem de rar, însă aici am băut cât pentru 10 ani. Era o șampanie italienească bună, evident nu prea tare, răcoritoare chiar. Am și râs într-o zi când a mers soțul meu la barul dintre piscină și plajă, dorind să ia gin tonic. Barmanul de acolo i-a spus că ei nu servesc alcool, dar îi poate oferi în loc șampanie sau vin, care or fi pe post de suc. :)) )

La Lotus Bar făceau cafea bună, dar trebuia să știi cum să ceri, pentru că aveau și dozatoare care făceau cafea ca cea din restaurant. Noi am băut multă cafea turcească sau Americano, pe care o făceau cu cafea măcinată pe loc. Dacă cereai cafea, făceau din cea de la dozator.

Berea la bar era atât la draft cât și la sticlă, Coca Cola și la dozator și la sticlă și aveau și sucuri cu pulpă, din gama Cappy. Tot aici (dar nu mai aici) aveau și castronele cu un amestec de alune de pădure, fistic, migdale, alune, care mergeau perfect lângă un pahar de băutură. Câteodată te întrebau dacă dorești alune atunci când comandai ceva de băut, altădată, când erau aglomerați mai uitau, însă era de ajuns să ceri nuts sau peanuts și le primeai.

Seara Lotus Bar era frumos luminat, când roșu, când mov, muzica de aici era bună, ne-a plăcut mult. În apropierea lui era și o terasă care mi-a plăcut mult, micuță, cu doar câteva mese. Ziua era umbroasă, pentru că era amenajată sub copaci, iar seara era superbă pentru că era luminată cu lămpi solare (Light Point le spuneau ei), în formă de statuete sau de ghivece cu flori.

Alara Soho Bars erau cele două baruri ce deserveau zona în care se țineau petrecerile și spectacolele și erau deschise seara, între orele 21.30 și 00. Barurile, ca de altfel toată zona asta de entertainment, erau frumos luminate, barmanii de aici păreau mai profi, făceau cocktailurile cele mai bune. Am mers aici aproape în fiecare seară la spectacole sau petreceri și de fiecare dată ne-am simțit foarte bine. Și aici ospătarii serveau băutura la mese, dar cred că dura mult, având în vedere că erau multe mese și multă lume. Cred că o singură dată am comandat la masă, asta pentru că s-a nimerit să treacă ospătarul pe acolo, în rest mergea soțul meu la bar. Era destul de multă lume la bar dar erau și mulți barmani, așa că timpul de așteptare nu era prea mare.

Piano Bar este amplasat în clădirea în care se află recepția de check-out, undeva la etajul 1 sau poate este mezanin, nu pot spune exact. Este un bar mare, bine aprovizionat, unde am fost o singură dată, doar de curiozitate. Are și două terase, una micuță, aflată înaintea intrării în bar și încă una la care ajungi traversând barul. Am găsit aici o barmaniță tare drăguță, nu foarte tânără, care chiar dacă nu prea știa engleză, știa să se facă plăcută și încerca să ne facă să ne simțim bine. Acest bar are cel mai lung program, este deschis toată noaptea, de la ora 16 până la 8 dimineața.

Sports Bar este un bar în care nu am intrat, dar l-am văzut pentru că este aproape de Piano Bar. Este un alt bar mare, cu multe mese de billiard și era deschis între orele 16 și 00.

The Dem Café este un bar aflat în holul recepției de check-in. Aici ne-a plăcut mult și mai mergeam din când în când pentru a bea o cafea bună. Serveau doar ceai și cafea, dar făceau tot felul de specialități de cafea, pe care le serveau în cești frumoase. Nici nu mai știu ce am comandat prima oară când am fost, cafea cu caramel, parcă și aveam în ceașcă și o inimioară făcută din spumă. Mi-a plăcut mult și barmanița de acolo, o fată tinerică și volubilă, care prima oară când am mers să aruncăm o privire, încercând să ne facă să rămânem să bem o cafea, ne-a enumerate toate specialitățile, doar, doar ne ispitește cu ceva. Și a reușit. :)

The Dem Cafe avea o terasă micuşă, cu capanele şi fotolii din ratan, acoperite de perne veryi. Din păcate erau doar 4 mese pe terasă, noi nu am avut niciodată probleme să găsim loc liber, însă când o fi mai aglomerat hotelul nu va fi aşa uşor. Însă au un spaţiu mare şi frumos amenajat în interior, iar cei care vor să o bea totuşi afară, o pot lua la pachet, în pahare termoizolante de carton.

Alte baruri Lângă piscinele principale, însă în partea opusă barului Lotus, în apropierea plajei, mai era un bar, care deservea atât piscina cât şi acea zonă a plajei. La acest bari nu serveau băuturi spirtoase, dar aveau bere, vin, șampanie și sucuri. În fața barului era și un frigider cu înghețată la cornet, ambalată. Te serveai singur din frigider, iar înghețata era de 3 feluri: vanilie, cacao și căpșuni.

Celălalt bar, mai micuț, era tot în apropierea piscinei principale, între aceasta și sala de fitness. Acolo făceau tot felul de smoothie-uri din fructe. Noi am luat o singură dată, de pepene, dar nu ne-a plăcut așa că nu am mai încercat şi altceva.

Chiar dacă au mai fost mici scăpări, inevitabile, zic eu, într-un resort atât de mare, per ansamblu am fost foarte mulțumiți de servicii, ne-am simțit mereu respectați, răsfățați, toată lumea își dădea interesul să ne simțim bine.

În cameră a fost mereu curat, minibarul completat zilnic, consumabilele la baie la fel. În resort nu mai vorbesc, parcă mereu vedeai pe cineva făcând curățenie. În a doua zi de sejur am avut parte de ploaie aproape toată ziua. La un moment dat ploaia s-a oprit puțin și, stând în balcon, am văzut cum au apărut pe aleea din dreptul nostru, 4 angajați care măturau apa de pe alei, ca să nu se formeze bălți. Nu mai spun că de 3-4 ori pe zi vedeam mașinuța care spăla aleile sau că i-am văzut în alte locuri din resort cum spalau aleile cu furtunul și cu peria. În zona piscinelor era cineva care mătura mereu, scrumierele erau golite foarte des.

Angajații de pe la baruri și restaurante erau tineri și foarte tineri și sincer nu le era ușor, munceau de dimineață până seara și, cei mai mulți dintre ei, reușeau să mai și zâmbească. Cum la restaurant am mâncat în același loc, aveam cam aceeași ospătari pe lângă noi. M-a impresionat un băiat turc, tânăr, care era acolo, în picioare de dimineață până seara, dar era mereu cu zâmbetul pe buze, mereu dornic să ne ajute, fără ca măcar să îl solicităm. După două zile am hotărât să îi dăm un bacșiș, pentru că ne-a plăcut mult felul lui de a fi. Din acel moment am fost tratați de parcă eram VIP-uri, deși a fost deosebit de amabil și până atunci. Cum ajungeam la masă îmi trăgea scaunul ca să mă ajute să mă așez, își dorea atât de mult să ne servească cu ceva de băut încât de multe ori comandam doar de dragul lui, dimineața, cum nu îmi plăcea cafeaua și o beam mai cu noduri, venea și punea mâna pe cană ca să verifice dacă mai e caldă. Și dacă nu era (de obicei nu era, pt că nu îmi plăcea şi rămânea acolo), fugea să îmi aducă alta, ca să nu beau cafea rece. În ultima dimineață a fost tare drăguț, după ce ne-am așezat ne-a întrebat ce vrem să ne aducă și, înainte să apucăm să răspundem a exclamat bucuros, cu un zâmbet larg pe față: nu, nu, știu, două cafele negre și două fresh-uri. Și a și fugit să ni le aducă. Poate sunt gesturi mici, poate alții le consideră normale, dar tare mi-a plăcut grija lui pentru noi. :)

Servirea la șezlonguri mergea mai greu, aici cei comozi poate că ar putea fi nemulțumiți. Dar aveau o zonă mare de acoperit și chiar își dădeau silința. Nu le ieșea mereu, câteodată timpul de așteptare era mare, însă asta nu a fost o problemă pentru noi, ne puteam deplasa până la bar să ne luăm ce vrem, dacă nu doream să așteptăm.

Băieții de la baruri se mișcau bine, a fost o singură seară, duminică, în care chiar nu știu ce s-a întâmplat. A apărut multă lume (o fi fost vreo conferință) și după ce că era foarte aglomerat au dispărut toți barmanii de la Lotus Bar și au apărut alții noi. Însă cei noi păreau aduși de pe stradă și puși acolo, nu se descurcau, nu cunoșteau băuturile, se întrebau unul pe altul când cereai ceva, începeau să caute băuturile. Sincer, în acea seară a fost dezastru. A doua zi, însă, barmanii titulari au apărut și totul a intrat în normal.

Cum ziua mea a fost în timpul sejurului, seara, când am ajuns în cameră am găsit pe măsuță un tortuleț în formă de inimă, cu glazură roșie, în care aveam chiar și o lumânărică. :) Bineînțeles aveam lângă tort și 2 farfurii, tacâmuri frumos puse în ștergare de pânză și un suport de lemn, în care aveam cartea de vizită a managerului general și două felicitări. Însă au cam dat-o în bară, pentru că felicitările erau scrise în limba rusă, deși ar fi trebuit să știe că nu sunt rusoaică. Ne-am amuzat și am mers la guest service, ca să văd ce scrie pe ele. Domnișoara de acolo mi-a explicat că una dintre ele era un card pentru vin și că aveam acolo un număr de telefon (singurul pe care îl înțelegeam, dar era 2001, așa că nici nu mi-am dat seama că este număr de telefon). Ei ar fi vrut ca pe lângă tort să îmi ofere și o sticlă de vin, dar pentru că nu știau ce fel de vin prefer, trebuia să sun şi să le spun dacă vreau alb, roșu sau rose. Asta dacă știam să citesc în rusește. :)) ))

M-a întrebat ce tip de vin vreau și mi-a spus că ni-l va duce cineva imediat în cameră. Seara, când am intrat în cameră, am găsit pe măsuță sticla de vin, două pahare, un tirbușon și o felicitare. În engleză de data asta. :)

Plaja Știam unde am ales să mergem, știam că în zona Kemer sunt pietre în apă, știam că plaja nu are cel mai fin nisip din lume, așa că mie plaja mi-a plăcut. Deși se întinde pe toată suprafața resortului (720 m zic ei că ar fi lungimea plajei), plaja este destul de îngustă, încap cam trei rânduri de foișoare, însă ultimele sunt pe iarbă. Plaja este cumva terasată, în locul în care mergeam noi, în dreptul hotelului, existau 3 astfel de terase, două cu nisip și una cu iarbă. Lățimea unei astfel de terase este cât a unui foișor.

Plaja este cu nisip mai grunjos și este pietriș în apropierea mării. În apă sunt pietre mari, însă surprinzător, deși am venit pregătită cu papucei de baie, nu am avut nevoie de ei. Pietrele erau mari, puteam păși pe ele, iar imediat ce apa se adâncea puțin puteam deja înota. Am făcut plajă și baie și în zona hotelului, după Alara Snack și în centru, în dreptul piscinelor. Oricum în apă făcuseră ei ca un fel de podeț din saci de nisip și puteam intra pe el până aveam apa deja la piept și puteam înota fără probleme. Sincer a fost mai bine decât mă așteptam.

După cum spuneam, pe plajă sunt doar foișoare, în care erau 3 șezlonguri, o măsuță și o scrumieră.

Pe plajă erau din loc în loc cabine de schimb și dușuri și frigidere cu apă și ice-tea.

Prosoapele de plajă le luam, pe baza cardurilor primite la check-in, de la chioșcurile care se aflau în mai multe locuri din resort și puteam să le schimbăm ori de câte ori doream.

Apa mării a fost caldă, 25-26 de grade, numai bună de bălăcit.

Existau și 4 pontoane, două neamenajate, în capetele resortului și două amenajate pentru plajă. Pontonul din dreapta, de după hotel, era mare și era loc de promenadă atât ziua cât și seara. Dintre cele două pontoane amenajate unul era pentru zona VIP și era cu taxă. Frumușel, dar nu i-am dat prea multă atenție.

Cel de-al doilea ponton avea foișoare, însă în mare se putea coborî doar în capătul lui, unde apa era deja adâncă. Foișoarele de pe ponton, ca și cele de pe plajă, se ocupau destul de repede.

Peste tot în resort, pe fiecare foișor, era pus un bilet pe care scria că este interzisă rezervarea șezlongurilor și că vor strânge toate prosoapele de pe șezlongurile la care nu a apărut nimeni în decurs de o oră. Acum… dacă se respectă nu știu, când am fost noi erau mereu locuri libere pe șezlonguri, însă în sezon este posibil să aibă puțin grijă la acest aspect.

Pe plajă erau mereu salvamari, însă aceștia terminau programul în jurul orei 16.

Piscinele, o nebunie. În zona centrală și în fața hotelului, parcă unde te uitai erau numai piscine. Au 12 piscine (nici măcar nu cred că le-am găsit pe toate), dintre care 10 exterioare și 2 interioare. Piscinele exterioare au o suprafață totală de 7386 de mp și o adâncime de maxim 1,40 m. Deci piscine multe, frumoase, curate, șezlonguri comode, umbrele și foișoare (pe iarba de lângă piscină). Lângă piscina din fața barului Lotus era o terasă unde în loc de șezlonguri erau paturi. Taaare le-am admirat de acasă și mă gândeam că sigur nu vom găsi loc să stăm pe ele. Am găsit loc, am stat, însă doar pentru o oră. Era frumoase, super comode, dar nu erau pe gustul nostru. Acolo nu aveam umbră suficientă (el) și paturile nu puteau fi mutate ca șezlongurile după soare (eu). Noi am ales să stăm pe iarbă, chiar la ultimul rând de foișoare, la umbra pinilor, lângă gardul de leandrii. Eram aproape atât de piscină cât și de plajă, aveam și umbră și soare, aveam și liniște. Tare mult ne-a plăcut acel foișor, care a devenit foișorul nostru până la plecare.

La piscinele interioare nici nu am ajuns măcar cât să arunc o privire, așa că nu știu nimic despre ele.

Aquapark-ul este mare și frumos și e situat la marginea resortului, în partea stângă cum stai cu fața la mare. Erau 11 tobogane, dintre care 5 pentru avansați și o piscină de 344 mp, cu o adâncime de 110 cm. Programul aquapark-ului era scurt, 10-12 și 14-16, însă am văzut în lista primită de la recepție că piscina avea program de la 16 până la miezul nopții. Nu am reușit să ajungem în acea zonă, am fost și am văzut toboganele, însă doar dimineața și seara, când acestea nu funcționau.

Rixy World este locul destinat micuților. Nici aici nu am reușit să ajung peste zi, însă am fost într-o dimineață devreme și mi-a plăcut. Zona destinată copiilor este foarte mare, are 20.000 mp și este special gândită astfel încât cei mici să aibă acolo tot ceea ce au nevoie pentru a se distra. Mi-a plăcut mult că o mare parte a acestei zone este amenajată în păduricea de pini, astfel încât cei mici au umbră și se pot juca în voie, pot alerga pe iarbă. De fapt, în afară de piscină și de zona în care este restaurantul, cam tot teritoriul micuţilor beneficiază de umbră.

Cei mici au aici piscine, un aqua park cu 6 tobogane, stropitori, sală de jocuri, aventura park, o terasă acoperită pe care se aflau măsuțe cu băncuțe colorate. Au amfitreatul lor, cu scaune frumos colorate, barul și restaurantul lor, animație doar pentru ei, discotecă, ce mai… distracția pare garantată.

Cei mici aveau și un trenuleț, Rixy Train, cu care se puteau plimba, alături de părinții lor, prin tot resortul.

Spectacolele se țineau în fiecare seară la Alara Show Center, între orele 22 și 00. Am avut două seri în cu party și în rest spectacole cu trupe de dans, acrobați, skateri. Toată zona este frumos luminată, muzică bună, dj în serile cu party, dansatoare care făceau animație și multă voie bună.

Mi-a plăcut mult faptul că nu aveau amfiteatru pentru spectacole, toată zona era amenajată ca o mare terasă în aer liber, deservită de două baruri.

În fiecare seară, când ieșeam de la cină, erau în fața restaurantului două animatoare care ne invitau la spectacol, prezentându-ne pe scurt programul. Am fost mereu la spectacole și ne-a plăcut, erau două ore de relaxare, după o zi obositoare de răsfăț. :)) )) )

Bineînțeles că noaptea nu se termina la ora 12, atunci când se termina spectacolul. Eram invitați să ne mutăm și să petrecem în continuare, până la 3 dimineața, în Chaos Disco. Chaos Disco este o discotecă situată destul de aproape de Alara Show Center, intrarea făcându-se de pe podul de sub restaurantul La Rosetta. La discotecă băuturile sunt incluse în conceptul de all inclusive. Am fost și noi și ne-a plăcut, însă am fost doar cât să aruncăm o privire și am plecat, că ne mai uităm şi în buletin, nu mai avem vârsta care să ne permită să pierdem nopțile. :)) ))

Sport și animație Între piscinele principale și plajă era sala de fitness World Class Fitness. Aveau și sală de forță, cu tot felul de aparate, benzi de alergat, biciclete și se desfășurau aici tot felul de activități, de la 7.30 până la ora 18: trecking, yoga, pilates, kangoo jumps, spinning, stretching.

Se mai organizau sesiuni de aqua gym, puteai juca volei pe plajă, fotbal, dart sau puteai trage cu arcul sau cu pușca. În fiecare zi aveau la recepția de check-in hârtii A4 cu tot ceea ce se întâmpla în resort în acea zi: programul de seară, orele de începere al diverselor activități sportive, programul barurilor și al restaurantelor.

Cum nu suntem așa sportivi, evident că nu am participat altfel decât privind la aceste activități, dar erau și multe persoane active. În general doamnele participau, dar de fiecare dată erau și 2-3 bărbați, mereu așezați în ultimul rând, care încercau să țină ritmul.

Copiii aveau animația lor, la Rixy Club și am văzut pe listă că nici programul lor nu era scurt, începea la ora 10 și se termina la 23. Cu niște pauze de somn și de masă, că-s micuţi. :)

Spa&wellness Ei, aici nu am reușit să ajung și tare mi-ar fi plăcut. Dar se pare că am fost foarte ocupată în acest concediu. Zona spa este construită pe o suprafață de 8000 mp și are două piscine interioare. Am fi avut gratuit baie turcească, baie de aburi, saună și, evident, piscină. Cu plată sunt tot felul de masaje și tratamente. Spa-ul era deschis între orele 9 și 20.

Clienții oricărui hotel Rixos de oriunde din Antalya beneficiază de transfer și de intrare gratuită în parcul The Land of Legends. Este un mare avantaj și parcă este păcat să nu profiți, pentru că altfel intrarea în parc costă 40 de euro pentru adulți și 32 euro pt copii.

Procedura de rezervare este simplă: în holul recepției de check-in, sunt două birouri de relații cu clienții. Cum eu am ținuț neapărat să merg de ziua mea, pentru a-mi primi cadoul (vezi impresii), am mers să fac rezervare de cum am ajuns la hotel, fiindu-mi frică să nu fie un număr limitat de locuri la transport. Nu este nevoie, rezervarea se poate face până în seara dinaintea zilei în care vrei să mergi, iar locuri sunt atâtea câţi turişti se înscriu.

Când am fost noi erau plecări către parc luni, miercuri și vineri.

La ghișeu am fost întrebați numărul camerei, câte persoane suntem și cam atât. Ne-au spus că transportul și intrarea în parc sunt gratuite, însă tot ce consumăm în interior este extra, ne-au mai spus să avem grijă ca dimineaţa să mergem întâi să ne luăm prosoape de la hotel, pentru că în parc nu sunt și că plecarea este la 9.30 din fața recepției de check-out și la 16.30 din parc.

Pe la ora 9 și 15 minute am ajuns la locul de întâlnire și au început să vină autocarele. Niște autocare mai mici, care aveau 25 de locuri cred, inscripționate cu Land of Legends, care aveau în parbriz o foaie pe care scria Rixos Sungate (foaia e utilă la plecarea din parc, aici eram oricum în curtea hotelului).

Am urcat, am găsit locuri, însă alte câteva persoane stăteau în picioare, deși în spate mai era un autocar. A venit șoferul și le-a spus că el are probleme dacă stau în picioare, rugându-I să coboare și să urce în următorul autocar. A venit apoi cineva de la hotel și ne-a întrebat numărul camerei (făceau prezența, să fie siguri că toată lumea care s-a înscris a reușit să urce), după care am plecat.

Drumul a durat aproximativ o oră şi este foarte frumos între Beldibi şi Antalya. Autocarul ne-a lăsat în fața parcului, unde ajunseseră și alte autocare de la alte hoteluri Rixos. Cum am coborât din autocar a venit un angajat al parcului cu un pumn de brățări. Striga numele hotelului, am mers toți acolo, ne-am luat și ne-am pus brățările, am fost preluați așa, ca grup, de o altă angajată care ne-a dus în hol, în fața unei hărți, ne-a făcut o scurtă prezentare a parcului, ne-a spus unde să mergem pentru a ne pune banii pe brățări și am fost invitați să intrăm.

Acum, eu știam de anul trecut vezi impresii că nu ai voie să intri în parc cu mâncare și băutură și că se scanează gențile. Așa că nu am luat cu noi nici măcar o sticlă cu apă, deși sunt sticle cu apă rece pe toate barurile și în toate frigiderele. Ce nu am știut, însă, este că noi, fiind clienți Rixos, avem tratament preferențial și nu ne verifică nimeni la intrare. Așa că nu uitați să luați cu voi apă rece, inclusiv pentru drum (noi nici la asta nu ne-am gândit) și ce mai aveți neconsumat din minibar, măcar dozele de suc.

La plecare am ieșit pe la 16.15 și autocarele ne așteptau, erau foarte multe (doar de la Rixos Sungate erau 6). Aici trebuie să fii atent și să cauți un autocar pe care scrie numele hotelului tău, de preferat cel care este mai plin, pentru că fiecare autocar pleacă imediat ce se umple.

Pentru că ne-a plăcut și pentru că am rămas cu lucruri nefăcute și nevăzute, marți seara am fost și am mai făcut o rezervare și pentru miercuri, când totul a decurs la fel. Acum am știut, însă, să ne luăm de băut la noi. :)

Alte posibilități de distracție în resort Pe lângă cele enumerate mai sus am mai fi putut merge, gratis, la cinematograf. Rulau 3 filme pe zi, de la 14.30 german, de la 17 rusesc și de la 22 era film în limba engleză, cu subtitrare în turcă.

Cu plată ar mai fi fost tiroliana, care pleacă de pe hotel și ajunge până după zona piscinelor, faină, dar e pentru curajoși, carting, cordelină elastică și parasailing (cei cu sporturi de apă aveau sediul general pe plajă, în fața aquapark-ului, dar veneau și prin resort cu oferte.

Cum noi nu am prea știut cum să procedăm la check-out o să scriu câteva rânduri, pentru începători ca noi. Chiar dacă aveam un număr de telefon de la recepție, la care am fost invitați să sunăm pentru orice problemă am fi avut, am preferat să mergem personal cu o seară înaintea plecării și să întrebăm cum facem cu bagajele, având în vedere că aveam transferul la ora 18.

Ni s-a spus că la 12 trebuie să predăm camera, să sunăm la ei și ne vor trimite o mașinuță când avem bagajele pregătite. La recepția de check-out există o cameră (încuiată) pentru bagaje, în care am lăsat valizele, iar nouă ni s-a spus că putem folosi toate facilitățile din resort până la ora plecării. Am predat bagajele și am eliberat camera de dimineață, oricum peste zi nu intram în cameră și până seara ne-am mai răsfățat un pic. Ne-au lăsat cardurile pentru prosoape și ne-au spus că la spa au dușuri pe care le putem folosi înainte de plecare.

Toată strada ce trece prin fața resortului are pe o parte hoteluri, iar pe cealaltă doar magazine de tot felul: de haine, de dulciuri, de suveniruri. Trebuie doar să ai timp și răbdare să caști gura la toate și să fii pregătit să povestești cu fiecare vânzător în parte. Toți (și aici și în Kemer) ni se adresau în rusă, dar cum le răspundeam în engleză ne întrebau de unde suntem, ne enumerau toți fotbaliștii români care au jucat în Turcia, ba unii dintre ei știau și câteva cuvinte în limba română.

Cum ieși din resort, în stânga, pe aceeași parte, este un bancomat, asta în cazul în care aveți nevoie să scoateţi bani.

Cum mi-am dorit să mergem în Kemer, am întrebat la relații cu clienții cum putem ajunge acolo și, într-o seară, am făcut o plimbare de câteva ore. Dolmusul trece fix pe străduța din fața hotelului, ni s-a spus că pentru a merge în Kemer trebuie să traversăm strada și, cum vedem mașina (arată ca un autocar mai mic) pe care scrie Kemer să îi facem semn cu mâna. Pe primul l-am pierdut, pleca chiar când am ajuns noi, însă în 15-20 de minute a venit altul. Am urcat, șoferul ne-a spus să luăm loc și am plecat. Am mers întâi în Goynuck, orășelul de lângă noi, pe care m-am bucurat să îl văd măcar din mașină. Și aici erau magazine (mult mai multe, parcă decât în Beldibi) de tot felul.

Când am ajuns în Kemer (eram cam panicată pt că habar nu aveam unde trebuie să coborâm) șoferul ne-a spus că am ajuns (era de fapt capăt de linie, fix în centrul Kemerului). Am plătit la coborâre, 4,5 lire de persoană pe sens, am întrebat până la ce oră circulă, nu știa engleză dar ne-am înțeles prin semne (mi-a arătat pe ceas ora 12 (00).

Kemerul mi-a plăcut mult, acea piațetă frumos luminată din centru, am ajuns apoi la o stradă pietonală lungă, plină cu magazine pe ambele părți, cu palmieri înalți pe mijloc, am admirat terasele de tot felul ale restaurantelor, am băut ceai într-un magazin al cărui proprietar m-a ținut la povești aproape o jumătate de oră.

Frumos, mi-a plăcut, merită să faceți o plimbare până acolo. :)

La întoarcere am spus şoferului cum am urcat numele hotelului şi când am ajuns în dreptul porţii a strigat Rixos Sungate şi am coborît. A fost uşor de tot.

Nici nu știu dacă mai e nevoie de concluzii, la cât am scris este evident că mi-a plăcut mult. :)

Am avut parte de un concediu mai mult decât relaxant, ne-am simțit bine la acest hotel, ne-am odihnit și ne-am răsfățat. Este un resort mare, foarte mare, ceea ce a făcut, mai ales la sfârșit de mai, să nu simți niciodată că este prea aglomerat. Multă zonă verde, asta m-a încântat foarte mult, peisaj superb, aer curat de munte și multe, multe posibilități de a-ți petrece timpul. Nu cred că am mai avut până acum un concediu din care să ne întoarcem atât de relaxați, am avut impresia că am stat acolo o lună. Bineînțeles că nu am avut timp să facem şi să vedem tot, este un resort pentru care nu îți ajung 7 zile.

Poate cei foarte pretențioși sau cei cu multă experiență la hotelurile bune din Antalya vor găsi minusuri, poate există, dar sunt atât de mici comparativ cu plusurile încât au fost invizibile pentru noi. Iar prețul de 1330 euro, sincer, mi s-a părut mic pentru tot ce am primit.

Nu o fi un hotel perfect, dar clar a fost hotelul perfect pentru noi. Atât de perfect încât nici nu a aterizat bine avionul și soțul meu mi-a spus să vorbesc la agenție să ne anunțe în noiembrie (când prețul a fost și mai mic de atât) cum apar biletele, pentru a da avansul. :)

Acum, mai sus am prezentat hotelul văzut prin ochii mei, dar cred că am dat suficiente detalii astfel încât cei interesați pot hotărî dacă li se potrivește sau nu. Nouă clar ni s-a potrivit. :)

---