Probabil cel mai bun resort din Hurghada – Rixos Premium Magawish

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 13 – 20 ianuarie 2024

Din motive în mare parte asemănătoare, mi-am dorit să reeditez experienţa reuşită de anul trecut, când m-am bucurat de o vacanţă nesperată, exclusiv de relaxare şi extrem de reuşită în plină iarnă la mijloc de ianuarie, despre care am povestit aici: vezi impresii, astfel că pentru anul acesta mi-am planificat, din nou, o săptămână de concediu în ianuarie.

Pentru noi, cea mai bună variantă din toate punctele de vedere, durata zborului până la destinaţie, temperaturi diurne şi nocturne în ianuarie, raport calitate preţ, condiţii de cazare şi servicii peste medie etc., a fost Egiptul, aşa că am cerut oferte pentru câteva hoteluri foarte bune din Sharm el Sheikh, mie plăcându-mi mai mult în Sharm decât în Hurghada. Cristi de la AFA Travel, căruia îi mulţumesc şi de această dată pentru tot sprijinul oferit, mi-a trimis ofertele cerute pentru Sharm, strecurând printre acestea :p şi un hotel din Hurghada, din aceeaşi categorie cu cele dorite de mine, un hotel pe care eu îl urmăream încă dinainte de deschiderea oficială care a fost amânată cu mai bine de un an din motive de pandemie, aflat acum la un preţ foarte bun în comparaţie cu anii precedenţi. Pentru cei care se vor grăbi să mă considere zgârcită voi face precizarea că hotelul ales de mine NU a fost cel mai ieftin din lista propusă, unde erau doar hoteluri din lanţul Rixos :D.

Pentru a nu mai prelungi suspansul, da, alesul a fost Rixos Premium Magawish Suites & Villas 5* UAI din Hurghada, un hotel deschis cu întârziere prin 2021 după preluarea şi renovarea totală a vechiului hotel de patru stele aflat pe acelaşi amplasament, iar alegerea s-a dovedit una excelentă 😊

Conceptul ultra all inclusive al resortului este cvasisimilar cu cele ale celorlalte hoteluri Rixos din Egipt vizitate de mine, absolut previzibil pentru mine, un concept generos, în deplină concordanţă cu prestigiul hotelului şi cu preţul acestuia. O singură inexactitate faţă de concept am descoperit la faţa locului, dar în sens pozitiv, una importantă pentru mine, noroc că am făcut personal descoperirea chiar înainte de check in. Voi povesti.

Documentarea mea în legătură cu Magawish a fost una temeinică încă din urmă cu câţiva ani, iar acum am făcut doar un update 😊. Ştiam că nu are recif de corali şi mi-am asumat acest dezavantaj. Mi-am luat totuşi masca de snorkeling în bagaj, just in case, cu gândul achiziţionării unei excursii opţionale exclusiv pentru snorkeling, idee la care am renunţat repede, marea fiind totuşi prea răcoroasă şi vântul prea rece şi prea puternic pentru a putea sta mult timp cu capul în apă fără să răcesc zdravăn. M-am gândit că intrarea „normală” în mare ar putea fi un avantaj, mai ales pentru soţul meu, dar nici el nu a vrut să rişte o răceală sau, mai rău, vreo pneumonie.

Acum am studiat mai mult harta resortului pentru a şti exact ce să cer la cazare, că doar nu era să plec în Egipt cu lecţiile neînvăţate :D.

Am ajuns în Hurghada cu o cursă charter operată de HiSky, după un zbor plăcut cu o aeronavă Airbus nouă şi destul de confortabilă. Mai multe detalii despre zboruri, transferuri, viză şi altele găsiţi aici: vezi impresii, pentru a nu mă repeta.

La aproape două ore de la aterizare intram şi noi pe poarta resortului nerăbdători să ne începem vacanţa mult aşteptată 😊

Bagajele au fost date jos din microbuz de către angajaţii hotelului şi aşezate undeva în zona intrării în recepţie.

Rixos Magawish este un resort de cinci stele din categoria lux şi a fost deschis în anul 2021. Se află la o distanţă de 7 kilometri de aeroportul din Hurghada, la 9 kilometri de Senzo Mall şi la vreo 12 kilometri de centrul oraşului Hurghada. Faţă de partea nouă a Hurghadei, distanţa este mult mai mică, de maxim 3 kilometri după estimarea mea.

Resortul dispune de un teritoriu extrem de generos de 255.000 metri pătraţi şi o lungime de plajă de aproape un kilometru.  

Are un total de 410 camere de diferite tipuri, cele mai multe şi mai ieftine fiind cele 240 de suite cu suprafaţa de 53 metri pătraţi şi vedere la grădină, la piscină, la grădină şi piscină, la piscină şi la mare sau la mare. Aceste suite se află poziţionate cel mai departe de plajă în cele cinci corpuri Lotus, clădirile numerotate de la 40 la 44, P+3 şi P+2 alternativ. Între corpurile Lotus şi mare sunt înşirate vilele, care de care mai pricopsite şi mai scumpe, unele cu piscină proprie. Cele mai scumpe sunt cele 4 Royal Villas, cu suprafaţa de 944 metri pătraţi şi multe facilităţi exclusive, dintre care eu am râvnit 😊 doar la maşinuţa electrică aflată permanent la dispoziţie, evident, gratuit.

Pentru cei care intenţionează să închirieze maşină, voi preciza faptul că hotelul dispune de o parcare spaţioasă aflată în apropierea recepţiei şi aceasta este gratuită. Noi nu am fost interesaţi şi nu cred că mă va interesa vreodată să închiriez maşină în Egipt din cauza haosului din trafic.

Imediat după ce am coborât din microbuzul cu care ne-a fost asigurat transferul, am lăsat bagajele în seama bagajiştilor şi am intrat în recepţie pentru a demara formalităţile de cazare, chiar dacă mai erau patru ore până la ora oficială de check in.

Trec prin filtrul antitero de la intrare şi dau să mă îndrept spre recepţia aflată în partea dreaptă, dar sunt imediat interceptată de o domnişoară de la Guest Relations, care mă „deturnează” , îmi urează bun venit şi ne invită să luăm loc pe una din canapelele confortabile din lobby. Tot ea ne preia paşapoartele şi voucherul şi ne roagă să aşteptăm.  

O altă angajată de acolo ne oferă imediat ceva de băut; eu am ales şampania, ştiind că mereu a fost foarte bună la toate hotelurile Rixos vizitate atât în Egipt, cât şi în Turcia şi nu m-am înşelat nici de această dată 😊.  

Cu riscul de a fi considerată mai de la ţară :D, recunosc că mie niciodată nu mi-a plăcut sistemul ăsta de cazare, cu intermediari, întâlnit în hotelurile mai cu ştaif, chiar dacă este mai comod, mai civilizat și mai elegant așa. Poate şi datorită faptului că nu obişnuiesc să „cotizez” , pentru mine interacţiunea directă cu persoana care îmi repartizează efectiv camera a fost mereu importantă şi aducătoare de beneficii, a se citi upgrade-uri gratuite 😊.

Neavând încotro, a trebuit să-mi ţin speech-ul în faţa tipei de la relaţii cu clienţii şi am început eu să-i povestesc că sunt client fidel al lanţului Rixos, că am deja la activ trei vizite la hotelurile Rixos din Sharm el Sheikh, amintind şi de alte patru vizite la hotelurile Rixos din Kemer, că am fost atât de încântată de cele cinci săptămâni petrecute în total în hotelurile egiptene ale lanţului, încât după trei luni şi jumătate am revenit la un alt Rixos, convinsă că voi avea o vacanţă cel puţin la fel de reuşită ca precedentele bla, bla, bla. Nu minţeam cu nimic, eu NU mint, iar informaţiile puteau fi verificate cu uşurinţă la ei în sistemul de rezervări, dar ştiam că astfel punctez la „impresia artistică” 😊.  

Alţii poate preferă să nu-şi răcească gura de pomană sau poate nu au vorbele la ei şi speră să obţină rezultate similare prin simpla introducere a unei bancnote în paşaport, „strategie” care NU funcţionează întotdeauna, decât, eventual, la hotelurile mai modeste sau foarte modeste. Eu nu agreez deloc acest sistem, considerându-l un obicei prost şi deseori păgubos.  

În cazul de faţă se pare că „mesajul” a fost transmis mai departe cu succes, aşa cum mă aşteptam 😊, dar să nu anticipez. Ies să fumez o ţigară şi să-mi savurez al doilea pahar cu şampanie până se întoarce tipa cu paşapoartele noastre, se scuză =)) că nu ne poate oferi imediat camera, dar ne invită la restaurant să luăm micul dejun între timp şi apoi să revenim pentru cazare. La mare în România cazarea se face după ora 18.00, rareori mai devreme. Parcă nu-i acelaşi lucru, nu-i aşa? OK zic, cer şi o hartă a resortului şi întreb de brăţări. Aflu că la Magawish nu se poartă brăţări all inclusive, la fel ca la Rixos-urile din Turcia, spre deosebire de Rixos Sharm şi Seagate care aveau brăţări, dar unele tare faine şi comod de purtat; un suvenir mai puţin, dar asta e. Ni se sugerează să ne lăsăm rucsacii şi gecile groase de iarnă în camera specială pentru bagaje, aflată în spatele recepţiei. Bun sfat, ca să nu ne cărăm cu ele la restaurant şi să se mai şi uite lung la noi ceilalţi turişti, ei în ţinută lejeră de plajă, noi părând ca veniţi de la polul nord :D.

După micul dejun, în drum spre recepţie, fac un mic ocol până la cel mai apropiat corp Lotus, corpul 40, o clădire P+3. Nu-mi venea să cred că nu există lifturi, aşa cum citisem în conceptul hotelului, dar şi pe booking. Corpurile Lotus, unde rezervasem eu, au toate camerele orientate spre mare, frontal sau lateral, însă vedere la mare ai doar din camerele situate la ultimul nivel, iar eu mă temeam =)) că voi primi o cameră cu vedere la mare, deşi nu plătisem aşa ceva, şi aş fi fost pusă în situaţia delicată de a o refuza, cu tot regretul, din cauza dificultăţii urcatului scărilor de câteva ori pe zi în fiecare zi.

Am revenit la recepţie şi am fost preluaţi de către o altă fată de la Guest Relations, care ne-a informat că avem pregătită camera şi ne-a dat cardurile de acces şi conceptul hotelului. A chemat imediat un bell boy care să ne preia bagajele, noi am luat şi restul de bagaje lăsat în camera specială şi ne-am urcat cu toţii într-o maşinuţă electrică. Am făcut un tur aproape complet al resortului până să ajungem la cazare, tipa prezentându-ne pe rând facilităţile resortului aflate la dispoziţia noastră, gratuit sau contra cost, după caz.  

Ne-am oprit la corpul 41, unde şoferul maşinuţei a rămas să descarce bagajele şi să ni le aducă în cameră, în timp ce noi am urcat împreună cu tipa cu liftul până la etajul al doilea şi ultimul, unde era camera care ne-a fost repartizată. Am fost la multe hoteluri în destule ţări, dar doar la Lujo Bodrum am mai fost conduşi până în cameră de către Joy Assistant. La restul ne conducea bell boy-ul împreună cu bagajele şi ne mai explica una alta prin cameră până îşi primea „răsplata” .

Ne-a fost făcută o scurtă prezentare a celor avute la dispoziţie, prezentare de care nu aveam neapărată nevoie, am verificat în prezenţa ei funcţionarea televizorului, climatizării, seifului şi a instalaţiilor sanitare, ocazie cu care am sesizat imediat absenţa espressorului de cafea, mai gravă pentru mine decât a televizorului :D, de exemplu. Am întrebat de ce lipseşte, tipa m-a întrebat dacă doresc să-mi aducă, eu am confirmat pe un ton categoric şi problema a fost rezolvată în mai puţin de zece minute de către cameristul responsabil de etaj, timp în care ne-au sosit şi bagajele şi am rămas singuri să ne facem comozi.

Cum spuneam, am primit o cameră la ultimul etaj în al doilea corp dinspre piscină. Din balconul spaţios şi luminos aveam vedere la piscina destinată corpurilor Lotus şi, lateral, la mare 😊, absolut previzibil pentru mine, astfel economisind şi aproximativ 300 euro :p, camera primită fiind categorisită de ei ca fiind Pool & Sea View, însă eu neregăsind această variantă în oferta agenţiei.

Studiasem cu multă atenţie suitele astea înainte de a rezerva şi, cu toate acestea, am avut o mare surpriză la intrarea în camera mea, care arăta diferit de cele văzute de mine în fotografii. În primul rând era mai mult pătrată şi nu lungă cum mă aşteptam. Am intrat direct într-un hol foarte lat în care se afla un dressing, în stânga era baia, în faţă urma apoi un paravan cu oglindă, un colţar şi apoi balconul. Dar eu nu vedeam patul. M-am blocat, pentru că nici prin gând nu-mi trecea să dorm pe o canapea. Am înţeles foarte repede că nu toate camerele sunt la fel şi chiar mi-a plăcut mai mult camera mea diferită, pătrată, mai luminoasă decât cele dreptunghiulare. Ca suprafaţă, probabil că nu erau diferenţe între ele, nu ştiu, nu m-a interesat, nu am vrut să schimb nimic şi oricum nu aveam motive de nemulţumire, ba dimpotrivă.

În holul de la intrare despre care aminteam se afla un dulap cu două uşi, cu rafturi şi cu bară pentru umeraşe. Am avut suficient de multe umeraşe. Pe un raft se afla seiful electronic laptopsize cu utilizare gratuită, iar pe altul aveam două perne de rezervă, pe care nu le-am folosit. Pe un alt perete se afla un dulap fără uşi, cu bară pentru umeraşe, unde am găsit halatele de baie albe şi frumoase, cu sigla Rixos aurie, foarte utile mie dimineaţa devreme şi seara târziu când stăteam pe balcon, dar şi papucii de unică folosinţă, groşi şi foarte pufoşi, în partea inferioară aveam un suport de bagaje, perfect pentru valiza mea cea mare, iar dedesubt exista un spaţiu generos pentru încălţăminte. În continuare, era un alt corp de mobilier care masca minibarul, având deasupra setul pentru prepararea ceaiului şi cafelei, cu cană electrică pentru încălzit apa, căni, pahare, sticle cu apă plată, zahăr alb, brun, îndulcitori şi două punguţe cu chipsuri.

Minibarul, evident gratuit, conţinea două beri Heineken la doză, două Cola normale, două Cola Zero, două Sprite, toate la doză, două sticle cu apă plată, o sticlă cu apă minerală şi una cu apă tonică Schweppes, două sticle mici de vin local foarte bun, mai ales cel roşu :p, două sucuri de fructe la cutiuţă de carton cu pai, de obicei de guave şi două ciocolăţele Twist. Lipseau dozele de Fanta, dar nu a fost nicio problemă, pentru că atunci când am vrut să beau Fanta m-am servit dintr-una din vitrinele frigorifice din resort, aflate permanent şi gratuit la dispoziţia noastră. Minibarul era completat zilnic cu cele consumate.  

Pe latura dinspre cameră era un corp gen birou cu câteva sertare şi cu un scaun comod, în faţa căruia se afla un paravan cu rol decorativ, având încorporată şi o oglindă. Pe acest birou mi-am pus espressorul de cafea, capsulele şi ceşcuţele pentru a avea acces la alte prize. Tot aici am ţinut şi cutia cu pliculeţe de ceai, mai multe sortimente, toate de calitate, cafea solubilă şi lapte pentru cafea.

Baia se afla în partea stângă. Mi-a plăcut faptul că era spaţioasă, foarte curată şi foarte bine compartimentată.  

Pe o parte era duşul walk in, cu duş fix şi mobil, cu scurgere perfectă, într-o cabină separată de restul băii printr-o uşă de geam mat. La duş am avut gel de duş, şampon şi balsam de păr în nişte dispensere măricele, mai mult decât suficiente pentru întreg sejurul şi o lufă. În continuare era cabina toaletei, tot aşa separată de restul băii printr-o uşă de geam mat. Ventilatoarele amplasate în cele două cabine asigurau o evacuare rapidă şi eficientă a aburilor şi mirosurilor.  

Pe partea opusă celor două cabine aveam o oglindă mare pe toată lungimea peretelui, două chiuvete, plasate pe un blat de marmură lung şi mai mult decât suficient pentru câte cosmeticale am pus pe el, uscător de păr, oglindă de machiaj cu iluminare. Am primit şi câteva accesorii utile celor mai uituci, gen seturi de periuţe şi pastă de dinţi, set pentru bărbierit, pieptene, pilă de unghii, discuri pentru demachiat, beţişoare, căşti de duş. Cosmeticele oferite au fost săpun solid natural, precum şi săpun lichid şi loţiune de corp, de firmă (Angelo Caroli – Tabacco & Vanilla), ca fel ca şi cele din cabina de duş, şi de foarte bună calitate plasate în dispensere mai mari care nu au trebuit completate. Mirosul  acestora mi-a plăcut tare mult 😊

Sub blat erau aşezate prosoapele albe, impecabile. Am avut câte trei prosoape de persoană de faţă, de mâini, de corp, plus două de picioare. În baie exista şi un coş de rufe pentru prosoapele folosite. Eu puneam pe capacul acestuia prosoapele pe care le doream schimbate în fiecare zi. Am avut şi cântar pentru controlarea greutăţii, pe care, de această dată, l-am şi folosit :D.

Camera propriu-zisă a fost mare şi luminoasă. Pardoseala era dintr-o gresie frumoasă care imita parchetul, acoperită de două covoraşe asortate de o parte şi de alta a patului şi de un covor mai mare în dreptul colţarului.

Am primit o cameră cu pat matrimonial, suficient de lat, cu o saltea foarte confortabilă cu spumă. Şi pernele, câte două de persoană, au fost comode şi nu a fost nevoie să cer schimbarea acestora. Patul era încadrat de două noptiere cu un sertar generos, pe noptiere erau două veioze simpatice cu soclul în forma literei X, sigla Rixos, iar pentru citit puteam folosi lămpile fixate în perete, reglabile după dorinţă. Fiecare avea la îndemână mai multe întrerupătoare şi câte o priză. Lenjeria, de calitate, la fel ca la toate hotelurile Rixos, a fost schimbată în fiecare zi, conform regulii. Dacă nu doream, trebuia să solicit eu să nu fie schimbată.

Pe partea opusă patului se afla o canapea-colţar, probabil extensibilă, şi o măsuţă joasă interesantă. Pe măsuţă de aştepta un cadou de bun venit constând dintr-un platou cu fructe, cu farfuriile şi tacâmurile necesare, altul cu câteva baclavale, cu fursecuri foarte bune şi un suport cu caju, fistic şi migdale, toate pe gustul meu.

Zona de dormit era despărţită de zona de relaxare de un corp de mobilier pe care era aşezat televizorul smart, cu diagonală mare, pe care l-am găsit orientat spre canapea, dar l-am întors, reconectând toate cablurile, pentru a putea privi la el din pat. Pe mine nu m-a interesat, dar soţul meu a fost mulţumit.

În cameră mai aveam încă o măsuţă, de care m-am tot împiedicat, un lampadar şi un suport de bagaje, pe care l-am dus pe balcon şi l-am transformat ad hoc în uscător pentru costumele de baie.

Balconul

Balconul camerei mele mi-a plăcut mult. Era foarte lat, dotat cu două scaune confortabile şi o măsuţă şi avea balustrada din sticlă. Aveam vedere frontală la cele trei piscine aflate la dispoziţia turiştilor cazaţi în corpurile Lotus şi, din lateral, vedeam şi marea. Nici nu-mi doream mai mult. Terasele camerelor de la parter şi balcoanele camerelor de la primul etaj erau dotate şi cu uscătoare de rufe, însă acestea lipseau din balcoanele camerelor de la etajele superioare, din cauza vântului puternic care putea zbura cu uşurinţă lucrurile puse la uscat. Noi am improvizat un uscător, dar tot trebuia să avem mare grijă, pentru a nu ne culege apoi slipii din grădină. M-am simţit tare bine în timpul petrecut pe balconul meu dimineaţa devreme la o cafea bună şi seara înainte de culcare la un ceai sau un pahar de ceva.

Despre curăţenie nu am decât cuvinte de laudă. Cred că am nimerit cel mai harnic camerist din toate vacanţele petrecute până acum în Egipt. De fiecare dată când ne întorceam de la plajă găseam camera aranjată, prosoapele şi lenjeria schimbate, minibarul completat corect, fără sincope. Am lăsat în fiecare zi bani pentru curăţenie şi minibar, dar tot aşa am procedat şi în alte părţi şi nu am văzut mereu rezultatele aşteptate.

Conform conceptului, ar fi trebuit să beneficiem şi de Turn Down Service, însă eu l-am refuzat neconsiderându-l necesar, astfel că activam butonul DND la revenirea în cameră după prânz, pentru ca nimeni şi nimic să nu-mi tulbure somnul de „frumuseţe” , uitam de el şi deseori rămânea activat până a doua zi dimineaţa când solicitam serviciile de curăţenie.

Hotelul dispune de un restaurant principal Turquoise, la fel ca la Rixos Sungate, Rixos Tekirova sau Rixos Seagate 😊, deschis pentru mesele principale ale zilei, în regim bufet suedez: micul dejun – 07.00-10.00, micul dejun întârziat – 10.00-11.00, prânz – 12.30-14.30 şi cină – 18.30-21.30. Acesta este situat aproximativ în centrul resortului, existând trei zone cu mese: interioară, o terasă închisă şi o terasă în aer liber. Le-am încercat pe toate trei şi au fost foarte OK.

Diversitatea mâncărurilor oferite este impresionantă, există mici variaţii de la o zi la alta, cam 30% după estimarea mea, dar este suficient, deoarece în şapte zile oricum nu apuci să guşti măcar din toate cele oferite, iar eu sunt destul de conservatoare la capitolul ăsta, alegând în fiecare zi cam aceleaşi „chestii” care îmi plac în mod deosebit, fără să mă plictisesc şi fără să mă plâng apoi de „repetitivitatea” =)) felurilor de mâncare oferite.  

Comparând mâncărurile oferite de restaurantul principal de la Rixos Magawish cu cele de la celelalte două hoteluri Rixos din Egipt vizitate şi / sau frecventate de mine în vacanţele anterioare, eu apreciez R. Magawish la acelaşi nivel cu R. Sharm el Sheikh, însă clar sub restaurantul principal de la R. Premium Seagate din Sharm, strict din punctul de vedere al multitudinii felurilor disponibile la orice masă, pentru că bine gătite erau în toate aceste restaurante.

Pe terasa deschisă grătarele ardeau la foc continuu, într-o parte pregătindu-se zilnic peşte şi fructe de mare, nu am fost deloc interesată, în altă parte făceau kebap, frigărui şi fripturi la grătar, bucăţile de carne crudă putând fi alese de către fiecare, precum şi gradul de preparare. De aici am mâncat miel şi vită, excelente, făcute exact pe gustul meu, din a doua seară angajatul de acolo învăţându-mi preferinţele şi deja anticipându-mi dorinţele 😊

Băuturile se comandau la ospătari şi erau aduse la masă cu destulă promptitudine, nimic de reproşat. Cei mai amabili erau şi recompensaţi, însă nu în fiecare zi. Berea era la sticlă sau doză, sucurile din gama Coca Cola la fel, apa îmbuteliată era nelipsită de pe mese, iar vinurile şi şampania erau servite la pahar. Sucurile proaspăt stoarse erau nelipsite din carafe sau dozatoare. Ceaiul şi cafeaua le puteam comanda tot la ospătari, însă eu preferam să mi le prepar singură la aparate, astfel putându-mi face combinaţiile dorite de mine.

Dulciurile au fost la mare înălţime, conform aşteptărilor de altfel, prea bune şi prea multe pentru mine care făceam eforturi mari în a ocoli zonele respective, încercând deserturi mai puţin periculoase, bazate mai mult pe fructele aflate într-o sortimentaţie foarte bogată. Aşa am făcut în ianuarie o adevărată cură de căpşuni şi de rodii şi am încercat pentru prima dată Kumquat (portocalele japoneze).

În afara restaurantului principal Turquoise, există şi alte opţiuni de a lua masa în cadrul resortului. Restaurantul People's, cu specific internaţional, este deschis non stop, oferind preparate specifice micului dejun între 07.00 şi 11.00, prânzul – între orele 12.00 şi 18.30, cina – între 19.00 şi 21.30 şi apoi doar gustări toată noaptea (21.30 – 07.00). Se află în imediata vecinătate a plajei şi a piscinei pentru activităţi, chiar sub barul Panorama.  

Noi am fost la acest restaurant doar o singură dată pentru a lua prânzul, un prânz puţin întârziat. Am comandat în sistem a la carte cele dorite, mâncarea a fost bună, servirea a fost rapidă. Nu am revenit pentru că în această vacanţă am sărit peste multe mese de prânz, cel mai adesea preferând doar să ciugulim câte ceva de la snack, doar aşa reuşind să mâncăm mai cu poftă la masa de seară.

Chiar pe plajă există un beach snack restaurant, cu program 11.00 – 17.30, care oferă Gozleme, cu diverse umpluturi, doar coapte sub privirile noastre, dar fără spectacolul complet al întinderii foii, Kumpir, cartofi copţi în coajă şi umpluţi cu diverse, cam puţine variante pentru gustul meu, paste, kebap, hamburgeri şi cartofi prăjiţi. Cel mai mult aici am apreciat dozatoarele cu ayran cu mentă, cu limonadă homemade şi cu ceai de hibiscus, de la care ne autoserveam frecvent, aproape ignorând vitrinele frigorifice cu apă şi sucuri la doză.

Nu pot încheia capitolul despre mâncare fără a menţiona şi restaurantele a la carte, cu rezervare prealabilă, cu program 19.00-21.30. Existau şase asemenea restaurante cu specific: Salt, cu specific seafood, aflat chiar pe plajă şi cu o vedere super de pe terasă, Lalezar, cu specific turcesc şi Asian, asiatic, acestea aflându-se între recepţie şi restaurantul principal, La Churrascaria, cu specific brazilian şi Teppanyaki, japonez, aflate lângă plajă şi People's, sub Panorama Bar. Mangal, restaurantul cu specific barbeque, a fost închis pe durata sejurului meu. Restaurantul japonez era singurul contra cost, probabil şi din cauza capacităţii sale reduse de doar 16 locuri.

Zile la rând am tot încercat să-mi conving soţul să mergem şi noi măcar la o cină a la carte şi am reuşit abia la finalul sejurului, având „dreptul” la o singură alegere pentru ultima seară petrecută acolo. Am ales fără să clipesc restaurantul turcesc Lalezar, convinsă că va fi foarte bine, după experienţele anterioare de la turcescul de la Rixos Sharm, care a fost exceptional din toate punctele de vedere şi de la Seagate, unde a fost foarte bine. Din păcate, oricât de greu de crezut ar părea, Lalezar-ul de la Magawish s-a dovedit o alegere total neinspirată şi o mare dezamăgire pentru noi. Mâncarea comandată a fost în general OK, însă modul de servire şi atitudinea personalului au fost sub orice critică. Eram familiarizată chiar peste poate atât cu meniul de la restaurantele cu specific de la hotelurile Rixos în general, cât şi cu mâncarea turcească în special încât să ştiu exact ce să comand şi ce îmi place, astfel că nu ar fi trebuit să existe niciun fel de surprize. Întreaga experienţă a fost aiurea de la început până la sfârşit. Am comandat o supă de pui pentru soţul meu şi o Wedding Soup pentru mine. Soţul a găsit în supă şi un os, acel os din capul pieptului de pui, care nu avea ce căuta acolo. L-a scos, l-a pus deoparte şi nu a comentat, desi nu ni se mai întâmplase aşa ceva până atunci. Supa mea a fost în regulă, exact cum trebuie. Au urmat aperitivele, obligatorii, aici ştiam exact la ce să mă aştept şi care îmi plac şi care nu. Ştiam şi de obiceiul turcilor de a-ţi aduce toată comanda în acelaşi timp, umplându-ţi masa şi obligându-te să consumi unele feluri după ce deja s-au răcit, astfel că am intervenit solicitând temporizarea aducerii acestora. Nu eram disperaţi de foame încât să hăpăim toate cele, noi doream să le savurăm pe îndelete şi oricum nu mai aveam loc pe masă. Ospătarul a părut ofensat de rugămintea mea firească şi făcută pe un ton politicos, astfel că ne-a „pedepsit” cu o pauză nejustificat de lungă până la servirea felului principal.  

Aperitivul cald a fost iar „cu cântec” . Am comandat pentru soţul meu ardei umpluţi, după ce am întrebat cu ce sunt umpluţi aceştia şi mi s-a răspuns sec: carne. OK, dar am primit trei sărmăluţe, e drept cu carne, una cam arsă şi uscată, care nu prea semănau cu ardeii comandaţi. Soţul mănâncă una, gust şi eu una, acceptabile, nimic special, şi apoi îl întreabă pe ospătar ce reprezintă a treia sarma rămasă, la care acesta răspunde impertinent şi tâmp: lamb. Mi-am rugat soţul să rămână calm şi l-am informat că tocmai am câştigat 10 USD :D, banii pe care individul în mod cert îi ratase prin comportamentul său obraznic. L-am pus să debaraseze toată masa şi să aducă felul principal, comandat încă de la sosire. Aşteptarea mi s-a părut nesfârşită, timp în care turişti aflaţi la alte mese, veniţi după noi, erau serviţi cu o ritmicitate mult mai bună. Am fumat două ţigări până ne-a sosit, în sfârşit, mâncarea.  

Mielul comandat pentru amândoi a fost perfect, gătit impecabil. După cele petrecute anterior mai că nu-mi venea să cred. Cărniţa de pe cotletele mele de berbecuţ era atât de fragedă încât se topea în gură. Pentru soţul meu comandasem tot carne de miel, gătit înăbuşit, pe un pat de cartofi piure, la fel, excelent gătit, a fost un deliciu. Am mâncat eu şi jumătate din porţia lui, pentru că discuţiile stupide de mai înainte îi cam tăiaseră pofta de mâncare şi cu greu l-am convins să nu-i lase o recenzie negativă, cu nume, cu poze, cu tot ce trebuie, obrăznicăturii care ne distrusese ultima seară de sejur, dar ar fi afectat nemeritat ratingul hotelului în care ne simţisem extraordinar de bine toată săptămâna şi beneficiasem de servicii fără cusur, cu această excepţie, desigur ☹.  

Desert nu am mai comandat, deşi arăta foarte tentant din ce văzusem la alte mese, ne-am ridicat şi am plecat. A fost a doua oară în care nu am lăsat bacşiş la un restaurant cu specific în multele noastre asemenea experienţe şi tot din cauza servirii în bătaie de joc şi lipsită de respect, nu din cauza mâncării. Ne-am oprit la restaurantul principal unde am luat câteva fructe şi o cafea, în încercarea de a scăpa de gustul amar lăsat de experienţa de la Lalezar. Inutil de precizat şi faptul că acea seară ratată mi-a spulberat şansele viitoare de a-mi putea convinge soţul să mai accepte vreo vizită la un restaurant a la carte pe unde ne vor mai purta paşii de acum înainte ☹.

Rezervările la restaurantele cu specific se pot face foarte simplu, prin scanarea unui cod QR, primit la cazare, prin introducerea numărului camerei şi a perioadei sejurului, alegerea restaurantului, a zilei şi orei dorite din cele disponibile, inclusiv pentru mese comune cu prietenii cazaţi în alte camere, dacă este cazul. Meniurile restaurantelor a la carte sunt disponibile tot accesând acelaşi link de pe telefon. Cei care totuşi nu se descurcă pot apela la fetele foarte amabile de la Guest Relations şi se rezolvă.

O altă tentaţie despre care vreau să amintesc aici o reprezintă Vanilla Ice Cafe, gelateria aflată chiar pe plajă în apropiere de restaurantul seafood Salt, cu program 10.00-17.30, care oferă numeroase sortimente de îngheţată Movenpick, de foarte bună calitate, la cornet sau la pahar de carton, cu toppinguri felurite, pe gustul fiecăruia, o ispită dulce pentru cei mici şi pentru cei mari deopotrivă. Dispune şi de o terasă umbrită cu câteva mese şi vedere la mare. Copiii din resort învăţaseră drumul şi fugeau de pe plajă să-şi tot ia îngheţată. Ne-am oprit şi noi de câteva ori, tentaţia fiind mare. Alături era una din multele staţii ale maşinuţelor electrice care făceau turul resortului, iar noi, în loc să stăm în plin soare să aşteptăm maşinuţa care să ne ducă la noi acasă, preferam să mâncăm o îngheţată excelentă la o masă pe terasă, timpul trecând mult mai repede şi mai plăcut. Logic, nu?

Există vreo 10 sau 11 baruri prin tot resortul, însă eu nu am apucat să le localizez şi să le vizitez pe toate în săptămâna, prea scurtă 😊, petrecută la Magawish.

În cadrul conceptului hotelului, Ultra All Inclusive Premium, sunt incluse foarte multe băuturi de import, mărci consacrate, noi nereuşind să încercăm nici măcar un sfert dintre acestea pe durata sejurului. Am apreciat mult faptul că toate aceste băuturi erau disponibile la toate barurile din resort care serveau alcool şi că nu încercau să te păcălească oferind echivalentul local al băuturii cerute.

Lobby Barul, deschis non stop, a fost aici barul nostru preferat, pe terasa căruia ne-am petrecut serile, poate şi pentru faptul că era cel mai apropiat de corpul în care eram cazaţi. Deşi serile erau răcoroase, încălzitoarele de terasă ne-au permis o şedere plăcută. Am fost mulţumiţi de băuturile oferite, de cocktailurile preparate, chiar atunci când aveam pretenţii mai deosebite, de serviciile prompte şi amabile ale celor care ne serveau. Aici am băut cea mai bună cafea şi cel mai bun cappuccino, dar recunosc că la cele două cafenele din resort (Cafe de Vienne, cu program 11.00-17.30, şi La Creme Cafe, cu program 06.00-23.00) cu specialităţi de cafea nu am reuşit să ajung, deşi am tot vrut. Mi-a plăcut aici că la orice băutură comandai îţi aduceau din proprie iniţiativă şi ceva de crănţănit, chipsuri şi fistic, migdale şi caju, foarte bune de fiecare dată.

În apropierea Lobby Barului se afla un alt bar, The Piazza, cu program 10.00-24.00. Am trecut pe acolo o singură dată, barmanul se plictisea ducând o lipsă acută de clienţi, dar nu ne-a inspirat să rămânem, nu ştiu din ce motiv, terasa oferind un ambient plăcut, iar coliviile cu păsărele fiind amuzante.

Un bar cu o privelişte spectaculoasă asupra mării şi a întregului resort, aflat în vecinătatea plajei, este Panorama Bar, cu program 10.00-24.00, un avantaj fiind acela că barul era destinat doar adulţilor, în fine, 12+. Am fost aici doar de vreo două ori. Îmi pare rău că am ratat ocazia de a admira apusul de pe terasa acestuia, dar nu ne-am sincronizat niciodată. Mi-ar mai fi plăcut să beau aici o cafea făcută la nisip, în cel mai tradiţional mod posibil, cum şi în Turcia am avut puţine asemenea ocazii, dar rămâne pentru data viitoare 😊

Beach Barul, aflat, evident, pe plajă, cu program 10.00-18.00, ne asigura nevoile de hidratare în timpul petrecut la plajă. Teoretic, servirea se făcea la şezlong, ospătarii trecând frecvent pe plajă pe la fiecare pentru a aduna comenzile şi apoi pentru servirea turiştilor cu cele dorite, fără să aştepte neapărat bacşiş, însă bucurându-se când îl primeau. Treceau şi doar pentru a ne aduce apă rece, fără să cerem, sau diferite cocktailuri frumos colorate, fără alcool. Eu mai mergeam şi singură să-mi iau de la bar cele dorite, după ce am avut surpriza să primesc Mojito făcut cu Sprite în loc de Soda, ei fiind mai obişnuiţi cu preferinţele ruşilor majoritari în resort.

Seara, 19.00-24.00, acelaşi Beach Bar se transforma în Beach Lounge Bar, un bar confortabil, cu canapele comode, dar şi cu mese şi scaune obişnuite, cu o atmosferă romantică în lumina difuză a lumânărilor, cu muzică live. Existau şi nişte pereţi din plastic transparent care protejau împotriva vântului, iar în mijloc făceau focul, la propriu, nu ştiu dacă pentru a încălzi turiştii mai friguroşi sau doar pentru atmosferă, cert este că într-o seară în care a bătut vântul mai tare ne-am umplut de fum, soţul a început să tuşească şi nu am ştiut cum să plecăm mai repede de acolo, prea târziu însă pentru că tot a trebuit să ne spălăm şi părul înainte de culcare pentru a scăpa de mirosul de fum. Doritorii puteau fuma aici narghilea seara (20.00-23.00), la preţul de 25 USD.

Am încercat şi barurile de la cele două piscine, cea de activităţi de lângă plajă şi cea aferentă corpurilor Lotus, 10.00-18.00, ambele OK, cu menţiunea că se foloseau doar pahare din plastic sau din carton pentru evitarea cioburilor şi, implicit, a accidentelor. Lângă piscina pentru activităţi am avut plăcuta surpriză să descopăr Detox Barul, având acelaşi concept cu care eram deja familiarizată de la alte hoteluri Rixos, de unde îmi luam suc de portocale amestecat cu mult suc de ghimbir, o combinaţie destul de strong, care mie îmi place mult, însă nu este pentru oricine. Desigur erau disponibile multe alte sucuri proaspăt stoarse pe loc din diverse fructe şi legume, dar eu am idei puţine şi fixe 😊

Am ocolit Vitamin Barul, cu program 10.00-19.00, de la centru SPA, de fapt tot centrul SPA de teama angajaţilor prea insistenţi de acolo, prea dornici să mă convingă să le accept serviciile, contra cost, desigur.

Nici la English Pub, cu program 23.00-02.00, aflat în apropiere de Lobby Bar, nu am intrat, nefiind interesată.

Resortul dispune de o plajă proprie lungă de un kilometru şi suficient de lată, cu nisip surprinzător de fin. Am postat fotografii în care se vede clar finețea deosebită a nisipului, situaţie destul de rară pe plajele din Egipt. Există chioşc pentru prosoapele de plajă, gratuite, la liber, fără carduri speciale, acestea putând fi schimbate după dorinţă. Şezlongurile sunt confortabile, dotate şi cu pernuţă pentru un plus de confort, suficiente ca număr, cred eu, deşi resortul nu era plin nici pe jumătate. Umbrelele de soare sunt însă dintr-o pânză care permite trecerea razelor soarelui, făcând necesară folosirea cremelor cu factor de protecţie chiar şi atunci când stai doar sub umbrelă.  

Eu aş împărţi plaja de la Magawish în trei părţi, nu neapărat egale. Partea din stânga cum priveşti spre mare până la pontonul la care acostează iahturile şi alte ambarcaţiuni turistice era destinată celor care îşi închiriau, contra cost, Beach Cabanas, confortabile şi cu servicii exclusive, mi-au plăcut mult căsuțele cu acoperiș din stuf, gen Maldive, care asigurau o umbră mult mai eficientă ca umbrelele noastre. Noi nu am avut bani de aruncat pe astfel de mofturi. O cabană în primul rând costa 125 USD pe zi, iar cele din rândurile al doilea şi al treilea costau doar 100 USD pe zi (09.00-18.00), cu rezervare prealabilă. Între zona cu cabane şi ponton exista şi o porţiune îngustă de plajă destinată exclusiv adulţilor, care pe noi nu ne-a interesat pentru că era prea departe de orice.  

Pontonul din extrema stângă era folosit doar pentru iahturi şi alte ambarcaţiuni, pentru turiştii care alegeau diferite plimbări pe mare sau excursii, nu pentru plajă sau pentru a intra în mare. Dincolo de ponton se afla centrul de Diving, cu o ofertă diversă de activităţi şi servicii, toate contra cost.

Partea centrală a plajei, din dreptul barului Panorama şi până la Beach Bar, a fost cea frecventată de noi. Aici intrarea în mare era lină şi exclusiv cu nisip, era şi muzică şi salvamar mereu la datorie. Toată zona de înot era delimitată de un cordon de geamanduri, dincolo de care erau ancorate câteva iahturi.  

Partea din dreapta a plajei avea intrarea în mare periculoasă, doar cu pietre şi coral mort, tăietor, aici fiind mai sesizabil fenomenul flux reflux, cu acel aspect puţin dezolant când se retrăgea marea. Singurul avantaj al părţii din dreapta era dat de existenţa paravanelor contra vântului, care nouă ne-au lipsit ☹. Şezlongurile de aici mie nu mi-au plăcut. Mi s-au părut vechi şi greoaie, fiind din lemn şi dotate cu saltele confortabile.

Pe plajă există duşuri, cabine de schimb şi toalete curate, aerisite şi dotate cu toate consumabilele necesare, precum şi destule coşuri mari de gunoi, plasate din loc în loc, golite frecvent de către angajaţi.

Vremea a fost însorită şi călduţă pe toată durata sejurului meu, perfectă pentru plajă. Vântul, o prezenţă permanentă în Hurghada, dar asta ştiam deja din vacanţele precedente, ne-a dat puţin de furcă în unele zile când a suflat ceva mai tare. Dar problema cu vântul nu a fost neapărat la plajă, când pe mine nu m-a deranjat prea mult, pe soţul meu însă da, ci la ieşirea din apă, indiferent că vorbim aici de mare sau de piscină.

La mijlocul lunii ianuarie temperatura Mării Roşii a fost de 23˚C şi câteva zecimi de grad peste, cam la fel ca în ianuarie 2023, însă eu am resimţit mai mult ca în urmă cu un an combinaţia nefericită mare răcoroasă – vânt rece. Posibil să fi fost eu mai sensibilă ca anul trecut, când am făcut şi baie în mare şi snorkeling în fiecare zi, că doar nu am întinerit :D, nu ştiu, însă nu am mai avut curajul de a face baie în mare în fiecare zi, nici măcar în piscinele cu apă încălzită la minim 27 ˚C, deoarece înţepeneam de frig până ajungeam la şezlong şi la prosop.  

De băgat capul în apă era exclus. Snorkeling oricum nu puteam face la Magawish, unde coralii şi peştii erau sublimi, dar lipseau cu desăvârşire :((, am ştiut şi mi-am asumat când am făcut rezervarea, dar nici măcar nu am riscat să dau banii aiurea ca să iau vreo excursie special pentru snorkeling, cum plănuisem înainte de plecare, când mi-am pus şi masca în bagaje.

O mare parte din suprafaţa resortului este ocupată de tot felul de piscine, toate arătând într-un mare fel. Un avantaj important pentru cei care aleg sejururi la Magawish în extrasezon, să zicem, deşi în cazul Egiptului povestea cu extrasezonul este discutabilă, îl constituie faptul că aceste piscine exterioare sunt încălzite iarna, apa având temperaturi de minim 27 ˚C, aici incluzând şi sumedenia de vile şi vilişoare cu piscine proprii.  

Important de menţionat mi se pare faptul că, în pofida numărului mare, chiar foarte mare, de piscine şi piscinuţe, turiştii obişnuiţi, mă refer la cei care au ales cele mai ieftine cazări din acest resort de lux, nu au la dispoziţie decât DOUĂ piscine mari şi late, restul fiind cumva private, exclusiv pentru cei cazaţi în vilele respective, care beneficiază şi de propriile şezlonguri şi umbrele.

Piscina pentru activităţi se află în imediata vecinătate a plajei, are o suprafaţă de 1250 metri pătraţi şi o adâncime de 140 centimetri.

Piscinele Lotus, se află în capătul opus plajei, chiar lângă corpurile Lotus, au suprafaţa de 1333 metri pătraţi şi adâncimea de 120 centimetri, respectiv 780 metri pătraţi şi adâncimea de 150 centimetri, existând şi o piscină pentru copii cu suprafaţa de 79 mp şi adâncimea de 55 cm. Aceste piscine se aflau sub balconul meu şi le-am tot admirat în timpul petrecut în balcon. Turişti erau destul de puţini, astfel că şezlongurile, deşi păreau puţine, erau mai mult decât suficiente. Dintre cele trei piscine, una în continuarea celeilalte, dar totuşi separate, doar cea din mijloc era încălzită şi în aceea am intrat şi eu şi am înotat de vreo trei ori, înainte de a ne retrage în cameră pentru odihna de dupăamiază.  

Lipsa unui Aquapark într-un resort atât de mare şi de „cu pretenţii” recunosc că m-a surprins puţin. Pe mine nu m-a afectat absolut deloc, însă fac această precizare pentru ca fanii distracţiei la tobogane să nu fie dezamăgiţi şi să nu le caute în zadar.

Rixy Kids Club, clubul pentru copii, nelipsit din orice resort Rixos 😊, este şi aici la înălţime. Acesta se află chiar lângă clădirea Lotus 41, cea în care am avut cazarea, astfel că treceam pe lângă el de mai multe ori pe zi şi îl mai admiram şi de pe holul deschis de la etajul al doilea în drum spre camera mea.  

Clubul pentru copii are un program extrem de generos, între 09.30 şi 23.00, este destinat copiilor cu vârsta între 1 şi 12 ani, copiii sub 4 ani trebuie să fie însoţiţi de un părinte. Conform programului afişat, aici se organizează diferite activităţi potrivite vârstei copiilor. Nu au fost mulţi copii în resort, dar cei care erau la club păreau că se distrează de minune.

Horse Ranch

O atracţie interesantă în cadrul resortului a constituit-o ferma cu cai pur sânge arabi, tare frumoşi, bine îngrijiţi şi extraordinar de blânzi. Am ajuns acolo cu o maşinuţă de la recepţie, i-am admirat şi am fi putut opta şi pentru o repriză de călărie pe calul ales, acolo într-un spaţiu special amenajat sau pe malul mării. O oră de călărie costa 40 euro, o jumătate de oră doar 30 euro. Cei cazaţi la vile beneficiau de o repriză de călărie de o jumătate de oră gratuit o singură dată pe sejur. Nu era nici ieftin, dar nici foarte scump şi puteam trece distracţia pe cameră, urmând să plătim la check out.

Eu nu am reuşit încă să-mi înving teama de cai, după o sperietură petrecută în urmă cu vreo douăzeci de ani, încă mai mi-e teamă că voi fi muşcată, dar aş fi vrut să-i ofer soţului meu posibilitatea de a experimenta ceva inedit, după cele două experienţe cu cămile, de fapt, cămiloi :D, din Sahara tunisiană şi apoi din Egipt. Soţul a refuzat de frică să nu-şi zdruncine spatele în timpul plimbării, dar, cum de ce ţi-e frică nu scapi, tot s-a lovit la spate la plecarea spre aeroport, graţie-mulţumită-datorită organizării deplorabile a transferului de către touroperator cu un microbuz în care ne-a băgat de-a valma şi oameni şi bagaje claie peste grămadă ☹.  

Organic Farm

Această fermă este mai degrabă o combinaţie între o grădină de zarzavat şi o mică livadă de arbuşti şi pomi fructiferi, plantele fiind cultivate în condiţii bio. Se află în imediata apropiere a clubului pentru copii şi a clădirii în care eram cazaţi. Fiecare lot de plante este etichetat, la fel fiecare arbore sau arbust, ca într-o adevărată grădină botanică.  

Vizitarea acestei ferme este o experienţă educativă atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, noi având ocazia de a vedea în premieră diverşi pomişori exotici ale căror fructe însă le mâncasem deja cu diferite ocazii, inclusiv aici la Rixos. Este posibil ca producţia fermei să ajungă în restaurantul din resort, însă nu cred să poată acoperi decât într-o mică măsură consumul.

În capătul grădinii este amplasat şi un loc de relaxare, la umbră, având la dispoziţie şi ceva băuturi nealcoolice.

Anjana SPA

Nici din acest resort nu putea lipsi un centru SPA, cu program 09.00-20.00, oferind o gamă variată de masaje şi tratamente, evident contra cost şi la preţuri de cinci stele :D. Acesta se află între clădirea recepţiei şi restaurantele turcesc şi asiatic.  

Nu am fost interesată de serviciile oferite şi mi-am înfrânat şi curiozitatea de a-l vizita de teamă că nu voi mai scăpa de insistenţele angajaţilor de acolo, pe care pe plajă reuşisem să-i evit.

Tot aici se află şi sala de fitness, bine dotată cu echipamente moderne, cu program 06.00-20.00. Am fost surprinsă de numărul mare de doritori, indiferent de oră, încât nu am reuşit să fac fotografii doar cu sala şi aparatele, fără persoane.  

Utilizarea terenurilor de tenis pe timpul zilei este gratuită, fiind necesară rezervare prealabilă, iar de la asfinţit până la ora 21.00 costă 20 USD pe oră.

Entertainment

La partea de divertisment Rixos Magawish mi s-a părut mult sub celelalte două hoteluri Rixos din Sharm, posibil şi din cauza perioadei mai puţin aglomerate în care a avut loc sejurul, dar diferenţele sunt oricum mari.  

X-Lounge-ul – una din piesele de rezistenţă la Rixos-ul de adulţi în special, aici nu a fost deloc deschis.  

În primele seri au avut câteva spectacole cu muzică şi dans la Arena de lângă restaurantele turcesc şi asiatic, OK, dar nimic impresionant, ulterior au mutat spectacolele indoor şi chiar au devenit total neinteresante pentru mine.

În fiecare seară în Lobby puteam asculta muzică live la pian, doar că noi stăteam afară pe terasă. La Beach Lounge am prins în câteva seri concert de jazz sau muzică mixată de DJ, chiar şi o petrecere.

Spectacolele pentru copii erau organizate fie la Rixy Club fie într-o sală din zona recepţiei, probabil în funcţie de cât de răcoroasă era seara respectivă.

Programul de animaţie de pe parcursul zilei era suficient de bogat, cu unele variaţii de la o zi la alta şi îl puteam studia, dacă eram interesaţi, pe saitul propriu, prin scanarea unui cod QR. Pe noi nu ne-a interesat şi am fost chiar bucuroşi că nu ne-au stresat animatorii să participăm la diversele jocuri, sporturi şi concursuri organizate de aceştia. Norocul lor cu ruşii care nu i-au lăsat să şomeze :D.

Internet

Pentru că suntem dependenţi, cei mai mulţi dintre noi, de internet şi în concediu, voi aminti şi lăuda internetul WiFi de superviteză, disponibil gratuit şi pe întreg teritoriul resortului, cu menţiunea specială că funcţionează ŞI pentru apeluri audio şi video pe WhatsApp, o raritate în Egipt, eu doar la Rixos şi la încă un hotel am găsit, pentru că pe Facebook şi alte platforme funcţionează reţelele de la toate hotelurile.

Pentru cine nu iese măcar un pas în afara resortului, cumpărarea unei cartele locale de internet nu se justifică, reţeaua Rixos este cu muuult mai bună. Eu am folosit cartela foarte puţin, doar în cele două excursii în care am plecat şi în luuungile ore de aşteptare de pe aeroportul din Hurghada, avionul de întoarcere având o întârziere destul de mare, aşa că nu mi-a părut rău de cei 9 USD daţi pe aceasta.  

Pe aeroport te poţi conecta gratuit la reţeaua WiFi a acestuia, oferind cam multe date personale, pentru doar 15 minute de net moka ☹. Eu am folosit de fiecare dată cartelele cumpărate la sosirea în Egipt pe care mai aveam destui GB neconsumaţi.

Shuttle

Pentru cei mai comozi şi eventual speriaţi de teritoriul foarte mare al resortului, de distanţele mari dintre diferitele puncte de interes, voi aminti că există maşinuţe electrice gratuite, cu un traseu gândit în aşa fel încât să acopere toate punctele de interes, care circulă cu o frecvenţă foarte bună transportând turiştii de colo colo. Având cazarea atât de departe de plajă, noi le-am folosit aproape de fiecare dată la întoarcerea de la plajă ziua sau seara de la plimbarea pe malul mării. Voi posta şi o fotografie cu traseul acestor maşinuţe.

Rixos Magawish s-a dovedit o alegere excelentă pentru vacanţa noastră de la mijlocul lunii ianuarie. Aveam mare nevoie de relaxare şi ne-am relaxat din plin. Ne-am bucurat de o vreme excelentă, cu foarte mult soare, am făcut plajă pe săturate, ne-am bronzat frumos, baie în mare nu am făcut cât aş fi vrut, dar mă bucur că nu am răcit, m-am plimbat şi cu submarinul, practic am făcut cam tot ce am vrut.

Resortul ales ne-a oferit serviciile de calitate aşteptate, condiţiile de cazare şi curăţenia au fost peste aşteptări, mâncarea şi băuturile de import de calitate incluse au fost conform aşteptărilor, personalul a fost amabil şi destul de profi.

Singurul inconvenient ar fi legat de poziţionarea resortului destul de departe de centrul oraşului, aspect care, coroborat cu distanţa mare până la poarta de acces, ne-a limitat ieşirile pe cont propriu şi plimbările pe la magazine.  

Raportul calitate preţ a fost unul foarte bun. Chiar dacă am plătit aproape dublu faţă de alţi turişti cu care am călătorit în avion, cazaţi la alte hoteluri din zona Hurghada, consider că am primit mai mult şi că a meritat.

Pe partea de cazare, Magawish mi-a oferit o cameră foarte confortabilă şi cochetă, mai mare şi mai frumoasă decât cele de la Rixos Sharm sau Seagate, poate doar apartamentul avut la Xanadu Makadi Bay să o întreacă, dar acolo am primit mult mai mult decât am plătit beneficiind de un upgrade gratuit important.

La capitolul mâncare, Rixos Magawish a fost aproximativ comparabil cu Rixos Sharm, dar clar sub Rixos Seagate, apreciind strict din punctul de vedere al varietăţii sortimentale oferite. Băuturile de import incluse au fost la fel de numeroase şi de bune la toate trei.

Magawish este perfect pentru cei care caută doar plajă şi bălăceală în mare şi bălăceală în piscine, în timp ce Seagate şi Sharm sunt de recomandat iubitorilor de snorkeling, de bălăceală în multele piscine şi de tobogane, aquaparkul acestora fiind impresionant.

La petreceri de seară, concerte şi spectacole, Rixos Sharm conduce detaşat, urmat de Rixos Seagate.

AmFostAcolo 😊, mi-a plăcut mult, m-am simţit extraordinar de bine şi îmi doresc deja să revin, deci RECOMAND! cu toată încrederea.

Vacanţe plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 14929 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI