En Gedi – un miracol în deșertul Israelului

TIPĂREȘTE

Excursia din acest an din Israel am dedicat-o vizitării unor locuri cu încărcătură istorică dar mai ales unor minuni ale naturii. Ne-a fost mai ușor să avem cazarea într-un singur loc, Eilat, și să ne deplasăm până la ele, am avut timp suficient pentru vizitare.

Următorul obiectiv, după Masada, vezi impresii, a fost En Gedi cu al său Parc Național, cunoscută oază naturală, o zonă de recreere și drumeții, cu situri naturale și istorice care se întorc până în vremurile biblice și cu o conservare importantă a vieții sălbatice. Am mers cu același autobuz, numărul 444, ce merge la Jerusalem, 68 NIS (17,5 euro) de persoană dus – întors, biletele le-am luat de la casa de bilete a Stației Centrale cu o zi înainte când am fost la Masada, doar că întoarcerea a fost din Ein Bokek, același preț.

Prima cursă pleca la aceeași oră 7, era o zi de joi, și am ajuns la En Gedi în jurul orei 10:10, trecând în drumul nostru și pe la Masada, mai erau 5 stații până la Parc. Stația de oprire a fost Nahal David Field School, despre școliile de teren, taberele din Israel și activitatea lor aflați mai multe pe site-ul natureisrael.org/FieldSchools. Am traversat și ne-am apropiat de marea parcare și de locul frumos amenajat, cu acoperișuri din paie, mari umbrare în perioadele toride, pentru a lua bilete, 28 NIS de persoană, și a intra în Rezervație, am primit și o hartă foarte bună pentru drumeții. În stânga parcării era un indicator ce ducea la Vechea Sinagogă pe care am vizitat-o la întoarcere.

Despre minunea verde din Deșertul Negev, despre cele două râuri și cele două izvoare pe care le-am și văzut, despre fauna și flora rezervației, despre traseul Wadi David au mai scris @CarmenIon și @msnd.

Voi povesti traseul făcut de noi cu timpii necesari pentru 60+, dar nu numai... Am plecat în jurul orei 10:30 pe o alee asfaltată ce duce la Wadi David, un frumos canion abrupt, și râul său, Noah David, și destul de repede am văzut Cascada Inferioară, se coboară puțin la ea. De aici începe urcușul de-a lungul râului, ușor, am admirat și pozat piscinele naturale, natura plină de viață, nu am văzut nicio vietate, doar păsări, am trecut prin tunelul făcut de plante de-a lungul apei, drumul are o cale la urcare, alta la coborâre. După circa 20 de minute de mers lejer am ajuns la Cascada lui David, loc frumos în care apa are o cădere destul de mare, debitul este suficient pentru o oază din deșert, ne-am întâlnit și aici cu nelipsiții asiatici...

Mai multe poze și am plecat pe drumul de întoarcere doar până la un indicator de unde am început urcușul spre En Gedi Spring. În partea finală este și o balustradă, se urcă pe trepte naturale sau tăiate în stâncă, ne-am întâlnit cu un grup numeros de fete și profesorii lor, erau sigur de la tabără, nu a fost însă singurul grup întâlnit... Aici este prima dată când se vede Canionul, Marea Moartă, Munții Moab din Iordania, livezile de palmieri și Nahal David Field School, dacă nu aveți timpul necesar, urcați până aici pentru poze, de neratat!

Se mai urcă puțin, acum fără balustrade, spre dreapta, până se ajunge sus, am avut în fața noastră doi tineri ca reper și ne-am descurcat, aici nu sunt indicatoare. Se merge apoi pe poteca îngustă, în față erau grupurile de turiști, elevi, ce merg la Dudim Cave. Am trecut pe la Shulammit's Spring, mi-a plăcut cum apare locul atât de verde în drumul tău, izvorul nu avea debit prea mare, părea un firicel, se vedeau și conductele ce captau apa... Am ajuns la un indicator spre Dudim Cave, acum, când povestesc și știu timpii, sigur aveam timp pentru a merge la ea, cred că se făceau cam 30 de minute dus-întors, dar am hotărât să mergem spre En Gedi Spring, era ora 11:45, îmi pare rău că am ratat, tot urcasem până acolo și nu mai era mult...

Pe potecă ne-a apărut în stânga Chalcolithic Temple, denumirea vine de la epoca calcolitică, cu aproximativ 5.000 de ani în urmă, când s-a folosit cuprul în Israel. Atunci a fost ridicat un templu, iar pelerinii veneau de departe pentru a se închina acolo. Templul a fost ridicat deasupra izvorului En Gedi, pe creasta unei stânci, cu vedere la Marea Moartă și la Munții Moab. Există dovezi că la templu aveau loc ceremonii legate de apă, apa atât de căutată în deșert. Au fost găsite, în Peștera Comorilor, vase de ceremonie din cupru și fildeș folosite în acest templu, vase expuse acum în Muzeul Israel din Ierusalim. Am pozat și indicatorul ce duce mai întâi pe bandă verde și apoi pe bandă roșie la The Dry Canyon, un traseu deosebit din ce am citit, era și un panou cu timpii de urcare, oră de plecare, maxim ora 12:30, pentru a te încadra și a coborî până la ora de închidere, ora 16... Mi-a plăcut cât de explicativ este totul, timpii afișați erau lejeri chiar și pentru cei cu vârsta de 60+, m-am uitat la ceas, defect profesional, era 12:10.

De aici am început coborârea la En Gedi Spring, lume buluc, foarte mulți tineri, unii serveau masa, alții socializau, izvorul avea debit mare, vegetația era bogată, este fantastic cum se adaptează totul la apa cea sfântă și atât de căutată în toridul deșert. Am pozat copacul „Spinul lui Hristos”, cu fructele lui verzi ca niște merișoare, acum erau necoapte, trestii, acacia. De aici drumul este marcat cu bandă neagră și coboară la Tel Goren. Am trecut, era în partea stângă, pe lângă zidul Morii de Făină din Perioada Mamelucă, din secolele 13 – 14, și am început coborârea, cei mai mulți urcau...

Am ajuns apoi pe un drum pietruit și am coborât iar, dar mult mai puțin, ajungând la punctul final, la Tel Goren, rămășițele așezării iudaice din epoca fierului la En Gedi, situate pe malul nordic al Wadi Arugot, mai târziu un exemplu rar de oraș, care a apus în perioada persană, în secolul 5 î. Hr...

Atenție! Am văzut și harta rezervației, pe aici se intră în rezervație fără bilet și se face traseul în sens invers față de traseul urmat de noi. Acum am înțeles de ce mulți veneau pe aici! Era ora 13:30...

De aici am mers pe Scenic Route, o frumoasă alee asfaltată ce șerpuiește de-a lungul șoselei ajungând la intrarea la Parcul Național de Antichități și la Sinagoga Veche. Am arătat biletele și nu am plătit nimic, cost separat 14 NIS de persoană, același orar de vizitare ca și rezervația, de la 8 la 16 iarna.

Am pozat plantele mai importante ale rezervației dar și macheta anticului sat. Parcul Național de Antichități En Gedi conține rămășițele unei sinagogi, o stradă și o serie de clădiri din apropierea ei care datează din perioada celui de-al doilea templu până în perioada bizantină.

Am văzut mai întâi Baia de Purificare Rituală, apoi un Bazin pentru spălarea mâinilor și picioarelor aflat în holul de vest al sinagogii. Sinagoga este deosebită, are și un culoar lung ce conține un mozaic cu Inscripția dedicată ei, este împărțită orizontal în patru secțiuni, a cincea, a fost adăugată mai târziu în timpul renovărilor ulterioare din antichitate. Am admirat și pozat Sala Centrală a sinagogii, podeaua sa de mozaic împodobită cu un model de frunze care înconjoară patru păsări în cadrul unui medalion. În fiecare dintre cele patru colțuri ale podelei stă o pereche de păuni care au struguri în ciocuri. Mozaicul nu conține forme umane, locuitorii au respectat preceptele biblice. Din același motiv, cele 12 semne ale zodiacului din inscripția dedicată sinagogii sunt indicate cu numele lor, dar nu sunt descrise pe mozaic, spre deosebire de majoritatea celorlalte sinagogi din aceeași perioadă.

În partea de nord este un alt mozaic, aici era așezat Sfântul Chivot. Tot în peretele nordic se afla o nișă în care arheologii au descoperit depozitul sinagogii cu scrieri sacre, mai multe suluri, multe monede de bronz, o cană de bronz și un menorah din șapte ramuri de argint. Lângă chivot se afla un scaun în trepte, cunoscut sub numele de Scaunul lui Moise pentru conducătorul comunității. Se văd și bazele coloanelor care formau trei culoare lungi ce înconjoară sala de rugăciuni la est, sud și vest. Sinagoga avea și etaj, destinat femeilor.

Cu părere de rău, timpul trecea atât de repede, am revenit la Complexul Amenajat al Rezervației, era în jurul orei 14:15, trecuseră deja 4 ore de când umblam liberi pe acolo... Am cumpărat ca amintire nelipsitul magnet, 15 NIS, și am plecat în stația de autobuz. Excursia noastră din acea zi nu se terminase însă...

Mi-a plăcut mult totul, mi-au plăcut cascadele, apa ce își făcea loc prin neclintitul canion, izvoarele dătătoare de viață, peisajele ce se văd de sus, Marea Moartă ce se confunda cu cerul, livezile de palmieri, vechile situri, mergeți acolo și nu veți regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 1486 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI