Plutind si citind o carte - fotografia pe care trebuie sa o faci!

TIPĂREȘTE

Exista cu siguranta nenumarate fotografii pe care multi dintre noi ne-am dorii sa le reproducem bineinteles cu noi insine in rolul principal.

Stand la marginea marelui Grand Canyon si privind in departare, proptind cu mana Turnul inclinat din Pisa sau oglindindu-ne impreuna cu misteriosul Angkor Wat in apele clare ale lacului din fata lui… si ar mai fi o gramada de astfel de “poze” la care visam multi dintre noi.

Dar daca v-asi intreba, care este cu siguranta fotografia pe care fiecare dintre noi ar vrea sa o faca macar odata in viata – fara ezitare! Nu ar fi aceea citind o carte si plutind in acelasi timp pe apa Mări Moarte? Nu-i asa ca imi dati dreptate?

Fiind in Israel in mijlocul verii, intre iulie si august nu exista persoana care sa nu ma fi avertizat: Nu mergeti acum acolo! Este extrem de cald.

Dar imaginea aceea plutind pe apa nu puteam sa mi-o scot din cap. Mi-am zis macar o zi sau doua sa vedem cum e … zis si facut – intr-o dimineata imediat dupa rasaritul soarelui luam autobusul din Jerusalem (despre acest oras asi putea scrie o carte) cu destinatia Marea Moarta.

Nici nu am parasit bine orasul ca peisajul se transforma din ce in ce mai mult intr-un desert de piatra si nisip cu citiva boschteti rasfirati ici si colo.

Cam jumatate de ora mai traziu ajungem la o intretaiere de drumuri – la doar cativa metrii departare incepe Iordania si in zare se vede stralucind in lumina soarelui si apa Marii Moarte. Rulam mai departe pe coasta de vest a unui mai degraba lac decat mare. O mare pentru mine este nesfarsita si se imbie la orizont cu cerul dar aceasta este cel mult 17 km lata si pe partea cealalta se vad muntii de piatra ai Iordaniei.

Cu uimire observ ca malul marii este incojurat aproape in totalitate de sarma ghimpata si panele cu semnuri de “trecerea interzisa – pericol de moarte” sunt infipte in pamant din cand in cand. Stiam ca Marea Moartă este periculoasa – dar chiar asa? Se pare ca aici niciunde nu poti merge pe cont propriu pana la apa. Motivul insa nu este apa ci pământul din aceasta zona care se prabuseste. Cratere cu o adâncime de până la 20 de metri se inșira unul dupa altul.

Ca într-un film apocaliptic pamantul se rupe si apa se retrage.

Strada e in panta si coboara mereu – uneori simt cum mi se infunda urechile (ca la aterizarea cu avionul) si candva dupa inca o ora buna ajungem in En Bokek, statiunea unde am rezervat noi hotelul. Dar nici nu pun piciorul bine pe pamant coborand din autobusul aclimatizat ca mi se taie respiratia pe moment. Nu doar ca aici densitatea aerului este alta ci de faptul ca acest aer este atat de fierbinte ca abia il poti respira. Intre timp se facuse ora pranzului si termomentrul arata 52 grade la umbra! Bine ati venit in Sodom si Gomorra! ma intampina si SMS-ul de pe telefonul meu. Cele doua orase biblice care au fost îngropate de Dumnezeu sub o ploaie de foc și pucioasă, pentru că au căzut prada păcatului. Welcome to the lowest point on earth! Am ajuns in iad… ma gandesc eu.

Acum trebuie sa va avertizez si pe voi sa aveti grija unde mergeti. Marea Moarta pe partea Israelului este in multe locuri nepasabila. Autobusele au ca destinatie doua regiuni Ein Gedi si EnBokek. Dar in apropioere de Ein Gedi coasta este periculoasa si hotelele au doar o mica intrare privata. In En Bokek se afla zona de plaja si relaxare. Aici veti gasii si cele mai multe hotele (eu ma asteptam sa fie o gramada dar defapt sunt doar vreo zece) si un mic centru comercial. Si nu faceti cum am facut eu! Nu mergeti acolo pe timp de vara!

Noroc ca hotelul nostru avea si o piscina interioara si aer conditionat dat la maxim. Am baut pe nerasuflate amandoi doua sticle de apa (simti sarea si in aer si asta te deshidrateaza) si ne-am lungit in pat. Si cu toate ca eram extrem de curioasa cum se pluteste pe apa marii – am asteptat rezonabili pana a apus soarele. Imi aminteam cum drumul de la statia de autobus si pana la hotel l-am facut abia tarandu-ne si gâfâind.

Am iesit afara pe la ora 8 seara – defapt asi putea zice am intrat in cuptor pe la ora 8 seara cand inca temperatura era la 44 de grade.

In apa am intrat doar cu picioarele observand cu neplacere ca este aproape la fel de fierbinte ca si aerul si dupa ce m-am copt nu voiam sa ma mai si fierb.

Am sperat ca peste noapte apa marii se va mai racorii si asa ca dimineta la 5 inainte de a rasarii soarele am dat plutitului in mare o noua sansa.

Erau doar 37 de grade cand am ajuns pe plaja. Venisem deja in costume de baie asa ca hai repede, repede in apa pana nu rasare soarele. Oricum acest loc este unic in lume – aici ai putea sa stai la soare fara sa te temi de insolatii sau arsuri solare. Asta deoarece nivelul radiatiilor ultraviolete este foarte scazut. Ai putea! teoretic … ca eu nu am vrut sa risc.

Am luat-o pe ponton si tinandu-ma de balustrada ma avantez in apa in pozitie de inot … si plop picioarele o iau in sus fara sa le mai pot controla intretimp ce capul da sa se scufunde, ma fastacesc si rostogolesc de pe burta pe spate si raman asa … acum ma simt ca un scarabeu intors pe spate cu mainile si picioarele in aer incercand fara succes sa revina la pozitia normala.

Ajutor! Ajutor! imi vine sa strig cand imi dau sema ca nu pot inota in nici un fel dar sotul meu inca aflandu-se pe mal ma intreaba: Ce dai asa din maini si din picioare? Sa vin sa-ti aduc cartea?

Mai carte imi trebuie acum, nu vezi ca ma inec! (asta ca sa nu mai aud discutii ca in apa Marii Moarte nu te poti ineca).

Teama de a inghitii apa (care poate fi letala) sau de a ma stropii cumva in ochi din greseala ma paralizeaza. Sotul meu vine si ma trage asa cum plutesc pana la mal.

Nu ma dau batuta… imi zic, daca am venit pana aici vreau neaparat sa fac si poza cu cartea! De data aceasta fara teama si cu grija ma asez pe apa si imi dau drumul pe spate … plutesc, plutesc… ce senzatie ciudata! Vino repede cu cartea aia !

Paradoxul este ca apa Marii Moarte cu toate ca este atat de sarata iti face pielea fina si neteda si iesind afara ma simt de parca m-as fi imbaiat in ulei cald de masline.

Am stat doar 2 nopti acolo – ziua petrecand-o in camera de hotel– toate pozele pe care le vedeti facute pe timp de zi sunt facute de pe geam din camera de hotel … si totusi nu regret nici un moment ca am facut-o si pe asta!

Daca doriti sa faceti si voi aceasta poza ar fi bine sa va grabiti. In ultimi 50 de ani Marea Moartă a pierdut o treime din suprafața sa, si in fiecare an apa se retrage cu un metru „În 2050 va ramane doar un mic iaz” au prezis cercetători marini… din pacate – oricat de ciudat sună – Marea Moartă nu mai are mult de trăit!

---

VIZUALIZĂRI: 2370 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI