Pe Vânăt(o)area lui Buteanu - primul nostru vârf de peste 2500 de metri!

@Crazy_Mouse: Felicitări pentru traseul parcurs! P. 39 mi-a plăcut maxim! ????

@gettyy: Mulțumim frumos!

@Crazy_Mouse: ????????????⛰⛰⛰????????????

@Dan&Ema: Mulțumim!

Felicitări pentru ispravă! Poate urma Omu, un vîrf lejer de atins (dacă urci cu telecabina mai întîi).

Vîrful se numește, aproape sigur, Vînătarea lui Buteanu (cum corect l-ai scris), Vînătoarea fiind probabil o eroare de transcriere. („Vînătoarea” nu are nicio noimă în contextul ăsta).

E un vîrf interesant pentru că e cel mai accesibil vîrf de la noi de peste 2500 (în 2 ore de la mașină ești pe vîrf) și pentru că e mai hăis față de linia crestei și astfel de acolo se deschid panorame către restul crestei și se văd bine vîrfuri importante, după cum reiese și din pozele tale (ce noroc de vreme bună!).

Bună remarca c): cine vrea să facă un circuit, poate aborda Căldarea Văiuga (cu mult grohotiș). Se poate mări chiar circuitul, prin Șaua Paltinu, de unde se poate coborî tot la Bîlea, pe 2 variante. Se mai poate aborda Lacul Capra și din cealaltă parte a tunelului, din Argeș. Asta pentru cine vrea variație.

Am fost acum 3 săptămîni acolo, exact pe traseul ăsta. Am făcut și io tot o oră pînă în șa, iar la coborîre vreo 35 de minute. Bine spui în text că e greu pentru cei cu rău de înălțime. Eu merg pe munte, știu să mă și cațăr pe trasee normale (nu sportive), dar am un soi de vertij de înălțime, o acrofobie ușoară, și nu pot parcurge creste înguste și expuse. Ca urmare, mari părți din Crai sau Făgăraș sînt inabordabile pentru mine. Așa că nu am reușit să ajung pe vîrf, pentru că m-am mișcat greu pe ultima bucată (zona bifurcației cu Văiuga) și ne-a prins ploaia (bun, pînă la urmă s-a dovedit a fi fost doar cîțiv stropi, dar ne-am întors preventiv, cu gîndul la coborîrea din șa). Fie-mea mergea ca pe bulevard, io aveam mereu senzația că se învîrte orizontul sau că mă împiedic (pe zona aia unde mergi fix pe creastă). Oricum, nu știu dacă aș fi parcurs ultima urcare, după cățărare spre vîrf. Altminteri, partea de cățărare nu pare dificilă tehnic (din poze). Iar peisajul este de neuitat.

@Crazy_Mouse: wow!

Ce mult mă bucur pentru voi! Felicitări!

Deci ați dus și copilul... această urcare este în planul nostru pentru anul acesta. Mă gândeam că nu luăm copilul cu noi pentru că există acea porțiune expusă, dar articolul tău mă face să mă mai gândesc.

Peisajele nu pot fi altfel decât superbe, uluitoare, spectaculoase, magnifice, de o frumusețe ireala.

Ați intrat în rândul dependenților de piscuri montane. Felicitări și spor la cucerirea altor vârfuri de peste 2500 metri!

Felicitări pentru articol și pentru fotografiile superbe!

Numai bine!

@abancor: Felicitări!

@abancor: Mulțumesc pentru lectură și pentru ecou! Avem în plan să ajungem pe Vârful Omu, probabil la anul, iar asta ar însemna să ”cucerim” și celelalte vârfuri de peste 2500 de metri din apropiere, respectiv Bucura Dumbravă (Vf. Ocolit) și Capul Morarului.

Revenind la porțiunea de cățărare dinainte de Vânătarea lui Buteanu, ea nu este foarte dificilă și se poate aborda destul de lejer. Parcă mai dificil un pic este la coborârea de pe vârf, dar cu mare atenție se poate trece (oricum trebuie să cobori de acolo, nu prea există opțiunea de a te muta pe vârf ). Totul e să fie vremea bună, să nu alunece piciorul pe stânca umedă.

Numai bine!

@Dana2008: Da, am luat și băiatul cu noi, nici nu aveam altă opțiune. Eram în concediu și am rămas două nopți cazați în zona Vidraru, așa că am mers la Bâlea în fiecare zi. Am profitat de vremea bună și ne-am hotărât să urcăm pe Vânătarea lui Buteanu, gândindu-ne că dacă nu vom reuși, asta e! Oricum, cel mai greu a fost până în Șaua Caprei, noroc cu priveliștea fabuloasă către Căldarea Bâlea și către Transfăgărășan.

Revenind la băieți, juniorul nostru s-a descurcat cu brio, iar la porțiunea de cățărare dinainte de vârf am urcat împreună practic, eu fiind cu un singur pas în spatele lui.

Drumeții cât mai reușite să aveți în continuare!

@Crazy_Mouse: Bună dimineața!

Te urmăresc pe unde mergi cu băiatul pentru ca să mă inspir.

Mulțumesc frumos pentru răspuns, poate îl vom lua cu noi pe junior dacă dorește, nu vrem să-l forțăm mai ales că noi avem cu cine să-l lăsăm acasă.

Despre Vf. Omu, pot să îți spun că am fost acolo cu gașca de copii, poți să citești articolul meu, și traseul nu este greu. Aceasta este drumeția pe care vrem să o facem peste două săptămâni cu bifarea celor trei vârfuri împreună cu juniorul... știm că poate pentru că a urcat anul trecut.

Orice traseu ați alege, vă urez mult succes!

Numai bine!

Superb review şi o dragă aducere aminte. Prima dată am urcat pe Vânătoarea lui Buteanu în 1952 cu câţiva colegi, când am terminat liceul. Cu rucsacul în spate am dormit la prici la Lacul Bâlea. Pe muntele Capra chiar am văzut capre negre (de fapt brun- roşcate) sărind din chianţ în chianţ. Pentru că am fost stagiară la Ucea (Comb. Ch. I. V. Stalin) peste câţiva ani am mai urcat acolo de 2-3 ori. Mi-a rămas în amintire un grup de trei oameni care se depărtau spre Moldovanu, erau pe o culme şi aveau în jurul capului un nimb strălucitor ca al sfinţilor. Mai târziu am aflat că se numeşte Spectrul Brocken şi se formează deasupra norilor din picături de rouă în anumite condiţii de difracţie a razelor de lumină.

@Michi: Am văzut și noi o capră neagră chiar de pe vârf, se afla pe o terasă îngustă la mulți metri dedesubtul nostru, la adăpostul unui perete impresionant de stâncă. Am încercat să o fotografiem, dar poza nu a ieșit prea clară, motiv pentru care nu am încărcat-o la acest articol. Capra nu s-a prea mișcat de la locul ei, semn că se simțea în siguranță acolo. Cred că ar fi interesant pentru puștiul nostru să rămânem cândva sus pe munte, fie cu cortul, fie la vreo cabană (ne-ar plăcea să rămânem la Cabana Paltinu, dar ar trebui să avem rezervare pentru că în ziua când am ajuns la Bâlea nu era nicio cameră liberă). Vom vedea ce vom putea face în următorii ani, sănătoși să fim cu toții, ceea ce vă dorim și dvs.

Numai bine!

Am văzut pozele şi am constatat că poteca este foarte prost întreţinută, cred eu pentru că astăzi turismul se face cu maşina şi puţini se încumetă să urce spre Capra sau în partea cealălaltă spre lacul Doamnei. În anii 50-60, Combinatul avea peste 3000 muncitori, majoritatea tineri şi singura distracţie era mersul pe munte unde cărările erau bine întreţinute.

@Crazy_Mouse: Felicitari pentru traseu și pentru review. Ai dreptate, nu e prea plăcut să cobori din Șaua Capra la Bâlea pe ploaie. Am avut ghinionul ăsta și este foarte greu. Foarte bine că il luați și pe cel mic cu voi. Doar așa invață să ii placă muntele. Noi i-am luat de foarte mici, și in Bucegi și in Făgăraș. In Făgăraș mai sunt câteva vârfuri de peste 2500 destul de accesibile. De curând am fost pe Varful Dara și Hârtopul Darei, ambele de peste 2500 m, un traseu foarte frumos, ușor spre mediu ca grad de dificultate, dar destul de solicitant dpdv fizic. Poate iti dau idei pentru anul viitor!

@Mika: Mulțumesc pentru sugestii! Pentru anul viitor mă interesează Dara și Hârtopul Darei, Omu cu Bucura Dumbravă și -de ce nu- poate Viștea cu Moldoveanu (știu că e solicitant, dar am vrea să încercăm). În plus, mai sunt trasee care ne fac cu ochiul, începând cu o revenire în Munții Măcinului pentru a prinde bujorii înfloriți pe traseul Cozluk. Ne-ar plăcea să ne mai întâlnim și pe alte poteci! Numai bine!