Brana Mare a Morarului

TIPĂREȘTE

AmFostAcolo weekendul trecut. Am vrut sa ma abtin dar nu pot cand e vorba despre munti, cand stiu cata bucurie am simtit acolo in fata spectacolului de o frumusete rara, naturala pe care nu stiu sa o descriu in cuvinte dar care nu ma lasa sa tac. Te gandesti, cine n-a fost in Bucegi?! Pentru o iesire de weekend este aproape si multi se opresc aici, dar de fiecare data, cu fiecare traseu pe care il fac imi dau seama cat de putine vazusem in acest masiv si parca tot mai frumoase sunt cele pe care le descopar.

Ideea acestui traseu nu a fost a noastra ci a unor amici care il mai facusera. Nu este un traseu marcat si este bine ca pe un astfel de traseu chiar daca ai date, sa mergi prima data cu cineva care-l stie. De fapt este o brana, Brana Mare a Morarului.

Muntele Moraru face parte din culmile nordice ale Bucegilor, este culmea ce pleaca de la varful Omu spre est, fiind marginita de doua vai: la sud de Valea Cerbului catre muntele Costila, iar la nord de Valea Morarului, catre muntele Bucsoiul Mic. Creasta Morarului este foarte spectaculoasa formand Coltii Morarului (patru la numar) care ne atrag privirile atat dinspre Predeal cat si de pe platou cand mergem de la Babele la Omu. Cotii Morarului sau Acele Morarului sunt escaladate de alpinisti.

Muntele Moraru este incins la sud, est si nord de trei brane: Brana Mare, Brana de Mijloc si Brana de Sus (Brana Acelor). Pentru cei care nu stiu brana este o poteca ingusta facuta de ciobani sau de caprele negre pe versanti.

Noi am mers pe Brana Mare, dar ca sa ajungem pe brana a trebuit sa parcurgem din Busteni o parte din traseul marcat banda galbena ce urca pe valea Cerbului la varful Omu. Acest traseu l-am facut in coborare de la Omu dar o mare parte din el prin ceata, asa ca acum mi-a facut placere sa-l revad avand parte de o vreme frumoasa.

Traseul merge prin padure, iese in Poaina Costilei unde ni se dezvaluie abrupturile de pe versantul nordic al Costilei, iar prin padure apoi iesim in valea Cerbului unde in stanga peretele Costilei este brazdat de vaile Caprelor, Priponului si Caldarilor. Unde se termina valea Caldarilor poteca trece pentru prima data de pe versantul Costilei pe versantul Morarului continuand spre Omu.

De aici noi incepem sa urcam spre dreapta pe fata sudica a Morarului acoperita cu pajisti, pe brana nu foarte ingusta dar inclinata impodobita cu iarba si multe flori ce se strecoara uneori pe la baza contraforturilor de piatra.

Traseul nu mi se pare greu chiar este o placere sa urc printre flori. Peretele nordic al Costilei ne dezvaluie toate cotloane pe masura ce urcam iar peretii vaii Cerbului se desprinde tot mai mult de fundul vaii descoperindu-ne privirii caldarea glaciara a vaii Cerbului in forma literei U strajuita de Cerdacul Obarsiei, Vf. Gavanele si creata Morarului. Aceasta caldare glaciara se vede foarte bine si de pe traseul marcat cu banda galbena ce vine de la Babele la Omu si trece exact pe la Cerdac, fiind strabatut de multi turisti care urca cu telecabina la Babele apoi pe acest traseu in 2ore sunt la Omu.

Daca stabatand Valea Cerbului vedeam peretii abrupti ai Morarului acum urcand pe Brana Mare a Morarului aveam sa descopar ca aici este foarte multa vegetatie, ca stanca se impaca foarte bine cu iarba, cu florile si brazii si pe alocuri cu peticele de zapada. Foarte multe flori de colt care rad in soare fara a le rupe cineva cum am vazut pe Transalpina in Parang acum doua saptamani. Si mai sunt privelistile pe care le ai de la inaltime asupra Azugii strajuita de Muntii Baiului, asupra Predealului cu Piatra Mare si Postavarul si a padurilor ce se intind din partea estica a Morarului pana in vale.

Si tot admirand peisajul ajungem in saua crestei Morarului, un loc minunat de belvedere, care face trecerea spre fata nordica a Morarului. Aici pe un covor de flori luam pranzul in timp ce cateva capre negre ne privesc de pe versanti. Pornind pe partea nordica aveam sa descoperim ca pajistile au fost inlocuite la inceput cu palcuri de jnepeni care apoi au devenit tot mai desi facand uneori greoaie descoperirea branei. In locurile fara jnepenis gaseam o sageata cu initialele branei BMM facand mai usor traseul.

Partea nordica este mai prapastioasa, strabatuta de multe vai adanci pe care brana le taie, coboram pe la baza stancilor ce vin de sub Acele Morarului ajungand in final in Valea Morarului ce desparte Moraru de Bucsoiul Mic. De data acesta efortul a fost mai mare dar rasplatit de frumusetea salbatica a locurilor. Astfel avem privelisti spre creasta Balaurului (Bucsoiul Mic), spre saua Timbalului si valea Morarului, o vale glaciara cu trei caldari, prima aflandu-se chiar sub creasta ce leaga Vf. Omu de Vf. Bucsoiu.

Coborarea prin caldarile Morarului mi s-a parut usoara pe langa brana cu jnepeni de pe fata nordica a Morarului. Canioane de piatra inierbata si poteci cu flori ne insotesc pana ce traseul intra in padure de unde coborarea este mai usoara.

Sa las pozele sa vorbeasca caci o fac mai bine ca mine.

---

VIZUALIZĂRI: 4660 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI